Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Raspunsuri - Pagina 33

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Laura25

Am citit eu o mama de pe DC care povestea f. multumita de ea cum isi lasa copilul de cateva luni singur incuiat in casa si pleca la cativa km de casa sa se plimbe cu sotul pe faleza.

Asta e cu totul alta categorie, hai sa nu le amestecam. E o diferenta intre mofturi si inconstienta criminala. E o MAAARE diferenta intre a lasa copilul cu o persoana responsabila pentru o manichiura si a lasa copilul singur in casa.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bettercy spune:

Eu nu am copii inca dar stiu de la fratii mei ca este important ca infantul sa aiba o relatie stabila cu cineva din familia lui pentru o perioada(preferabil mama sau tata) pt ca altfel apar tot felul de probleme emotionale pe parcursul vietii acelui infant. Acum stiu ca nu toate ne permitem sa stam langa copii o perioada dupa ce se naste dar studiile arata ca ajuta in dezvoltarea armonioasa a copilului.

Daca va intereseaza subiectul, cititi articolul asta de pe U.S. DHHS.

http://aspe.hhs.gov/daltcp/reports/inatrpt.htm

Sunt multe necunoscute dar se pare ca cel mai putin nociv este o mama care lucreaza part-time sau daca copilul este ingrijit de un strain abia dupa un an de la nastere.

"Secure adolescents and adults describe their most important love experiences as especially happy, friendly and trusting. Their relationships lasted longer than the relationships of their anxiously attached peers. Avoidant adolescents and adults have difficulty building, enjoying and maintaining intimate relationships. They are described as "distant," with few close friends or long-term love relationships. Their relationships are often tinged with fear and jealousy. They tend to idealize their parents and many are compulsive about their work."

Maternal Employment

While there has been much debate regarding a baby's attachments to an employed mother, studies have indicated that most babies with employed mothers are securely attached to them. Several specific findings have been made:

*

Approximately 55% of infants, whose mothers return to full-time jobs when the baby is less than six months old, are securely attached to the mother.
*

Avoidant attachments are highest among babies who start day care in the first six months of life and spend more than 20 hours per week in non-parental care. Frequency of avoidant of avoidant attachment increases front 20% to 28% in these situations. However, there is not sufficient data to determine causes of very modest statistical associations between material employment and infant avoidance.
*

Part-time child care does not appear to be a risk factor for anxious attachments.
*

Child care which begins after the baby's first birthday does not appear to jeopardize the quality of an infant's attachment to the primary caregiver.
*

Marital quality may play a particularly salient role in child development when both parents hold full-time jobs.

Findings about whether the mother's return to a job changes the infant's pattern of attachment to her or to the father have been inconclusive. Researchers need data on how employed mothers, fathers and other caregivers interact with the babies in the course of everyday life. Long-term naturalistic observations of interactions in employed-mother families would be an exceptionally useful methodology for gathering this type of information.

Sa mai adaug ca relatia cu tata este diferita fata de cea pe care o stabileste infantul cu mama. Deci daca ia barbatul "maternity leave" nu este chiar benefic pt copil. : )

Fathers

Participants noted that, in general, the father's caregiving role with the baby is not the same as the mother's. Father tend to be playmates, often stepping back to let the mother take over when the baby needs comfort. There is no substantial data available regarding the particular aspects of interaction that underlie infants' attachment to their fathers.

Some studies suggest that good marital relationships are associated with secure infant attachments. While the explanation for the correlation between the two is not known, the father's support for the mother appears especially important.

There is not much research available on single mothers and the potential for their babies to be at risk for anxious attachments. While studies of very small samples indicate that there is no greater risk, larger samples of hundreds of infant-mother dyads are needed to reach any conclusions.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bettercy spune:

Se discuta pe alt topic despre cum sa ne gasim fericirea. Poate copiii care s-au simtit "secure" as infants sunt adultii fericiti de astazi, ceilalti trebuie sa gaseasca parghiile care sa-i faca sa se simta "secure" in viata ca sa fie fericiti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Xenia2006 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ruxij

Citat:
citat din mesajul lui Xenia2006

Citat:
citat din mesajul lui ruxij
S-a judecat fara a avea dreptul si fara a fi in papucii celuilalt, deci din ignoranta data de lipsa datelor. E ca si la rasism si homofobie. Nu stii nimic despre "specia" cealalta, asa ca o urasti.


asta e doar o presupunere, la fel de putin justificata ca si cea criticata


Care presupunere, ca nu exista datele? S-a generalizat la greu pe acest subiect. De ambele parti.


da, presupunerea ca 'specia cealalta' nu stie nimic despre a ta, de parca in ro. n-ar fi multe femei impartite intre o cariera remarcabila si familie. reinventam roata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

O dau in barfe de acu, dar mi-am amintit de o mamica de gemeni pe forum care zicea ca a renuntat repede si fara regrete alaptat ca oricum nu prea avea lapte si e mai usor sa le dea si altii cu biberonul (bine, a mai venit si cu argumentul ca nu poate sa ii tina pe amandoi odata in brate, asa ca mai bine nu ii tine deloc ca sa nu se simta gelos si neglijat cel care nu e in brate), apoi pe la 2 luni ale copiilor (nascuti si putin prematur) i-a lasat vreo 4 zile cu bunicii si a plecat cu sotul in strainatate in vacanta pentru ca era surmenata dupa sarcina si nastere.



Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Mey io-s din specia care vrea part-time. Am fost pe cat posibil o mamica AP si am alaptat aproape un an copiii, desi m-am intors la job. Am avut noroc de un job flexibil si pentru primul copil de o infrastructura perfecta. La al doilea am schimbat tara si a fost groaznic si fara familie nu m-as fi descurcat deloc. Cred in faptul ca-ti trebuie un sat sa cresti un copil echilibrat si fericit. La modul ideal nu vreau part-time doar cat copiii sunt mici. Mi se pare al naibii de important sa fiu eu cea care-i invata cum sa lucreze, imi doresc sa impartasesc o parte din activitatile lor. Dar imi place ceea ce fac si o fac destul de bine si nu as renunta si nici nu-i inteligent sa o fac pentru ca un parinte are datoria sa-si poata sustina si singur financiar copiii.
Discutiile cu punct focal mall-ul si unghiile sunt ciudate si superficialitatea si egoismul sunt prezente si la mamele de acasa si la cele de la serviciu. Dedicatie la fel de ambele parti.

Complicat sa impaci toate cele. Mi se pare simplu sa alegi o tabara si gata.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta_tm spune:

Citat:
citat din mesajul lui Laura25

O dau in barfe de acu, dar mi-am amintit de o mamica de gemeni pe forum care zicea ca a renuntat repede si fara regrete alaptat ca oricum nu prea avea lapte si e mai usor sa le dea si altii cu biberonul (bine, a mai venit si cu argumentul ca nu poate sa ii tina pe amandoi odata in brate, asa ca mai bine nu ii tine deloc ca sa nu se simta gelos si neglijat cel care nu e in brate), apoi pe la 2 luni ale copiilor (nascuti si putin prematur) i-a lasat vreo 4 zile cu bunicii si a plecat cu sotul in strainatate in vacanta pentru ca era surmenata dupa sarcina si nastere.



Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me



Mda, stiu si eu cazul fetei (o cunosc de la alta sectiune) si imi amintesc ca m-a socat cand a povestit asa nonsalant lucrurile astea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iris2002 spune:

Citat:
citat din mesajul lui AB_AC

Mey io-s din specia care vrea part-time. Am fost pe cat posibil o mamica AP si am alaptat aproape un an copiii, desi m-am intors la job. Am avut noroc de un job flexibil si pentru primul copil de o infrastructura perfecta. La al doilea am schimbat tara si a fost groaznic si fara familie nu m-as fi descurcat deloc. Cred in faptul ca-ti trebuie un sat sa cresti un copil echilibrat si fericit. La modul ideal nu vreau part-time doar cat copiii sunt mici. Mi se pare al naibii de important sa fiu eu cea care-i invata cum sa lucreze, imi doresc sa impartasesc o parte din activitatile lor. Dar imi place ceea ce fac si o fac destul de bine si nu as renunta si nici nu-i inteligent sa o fac pentru ca un parinte are datoria sa-si poata sustina si singur financiar copiii.
Discutiile cu punct focal mall-ul si unghiile sunt ciudate si superficialitatea si egoismul sunt prezente si la mamele de acasa si la cele de la serviciu. Dedicatie la fel de ambele parti.

Complicat sa impaci toate cele. Mi se pare simplu sa alegi o tabara si gata.





Si eu ma regasesc in tabara aceasta. Cu diferenta ca eu lucrez in continuare parttime, si sotul meu la fel. Daca e nevoie, sper sa nu fie, pot oricand lucra fulltime si intretine familia. La fel si sotul meu. Dar, cum am zis, sper sa nu fie, noua ne e bine asa.
Mi se pare important sa le fiu alaturi copiilor mei si acum, cand cresc, vine scoala, de fapt a venit la cea mare, incep activitatile extrascolare, sporturi, intalniri cu colegii de clasa(cand o iau eu sau sotul meu de la scoala nu vrea sa vina, ca merge la un coleg la joaca, sau vine la noi cu unul-doi copii pentru o dupa-amiaza), povestile de imediat dupa scoala pe care altfel le uita pana spre seara... De asemenea, si in perioadele de mai incolo, adolescenta, mi se pare important sa fiu mai mult alaturi de copii. Nu am de gand sa lucrez mai mult in urmatorii ani(bineinteles ca, daca voi fi nevoita din cauza altor circumstante, o voi face). Sunt momente la care vreau sa particip si ma bucur ca se poate, dar realizez ca am o situatie privilegiata.
Imi dau seama ca pentru fiecare familie situatia e altfel, si in fiecare tara te adaptezi sistemului si incerci sa alegi ce e cel mai bine pentru familie. Important e, asa cum a zis AB AC, sa fii tu impacat cu alegerea ta, in loc sa incerci sa le demonstrezi celorlalti ce rau fac ei.(ceea ce, in ochii mei, arata doar ca nu esti pe deplin multumit de alegerea pe care ai facut-o).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristoiu spune:

Citat:
citat din mesajul lui Bettercy

Se discuta pe alt topic despre cum sa ne gasim fericirea. Poate copiii care s-au simtit "secure" as infants sunt adultii fericiti de astazi, ceilalti trebuie sa gaseasca parghiile care sa-i faca sa se simta "secure" in viata ca sa fie fericiti.


Nu stiu. Eu sunt ferIcita. Ma simt implinita, am realizat pinA acum tot ce mi-am dorit in viata, sunt o persoana foarte well centered, ma simt bine in pielea mea. Nu am avut relatii multe, numai doua, dar amindoua au fost stabile si fara drame, prima vreo 5 ani, a doua cu sotul meu, care sper sa mai tina vreo 40 si de ani, ca vreau sa ajung la 90 de ani cu el de mina. sunt o mama foarte calma si din instinct am folosit o parinteala foarte apropiata de ce numiti voi AP - fara sa citesc nicaieri despre asta.

In fine. Copilaria mi-am petrecut-o in anii gloriosi ai lui Ceasca. Am avut o mama foarte carierista, care isi iubea foarte mult meseria si era relativ des plecata in deplasari. "persoana importanta, nu spui cine". Am fost crescuta mai mult de bunica mea care s-a pensionat devreme sa poata sta cu mine. Bunica-mea stresata mai mult de treaba, curatenie, facut mincare si stat la cozi m-a lasat mai mult in legea mea, eu nu tin minte sa se fi jucat cu mine. Am fost tirita pe la toate cozile posibile, pe cele de la Premial n-o sa le uit niciodata, nici pe cele de la Blocul Rosu Cu toate astea m-am simtit iubita, protejata si am avut suportul neconditionat al parintilor intotdeauna in tot ce am vrut sa fac, unde alti parinti cu siguranta ar fi intervenit in forta cu opinii contrare.

Deci ... Faptul ca mama s-a intors la servici dupa cele 3 luni permise, m-a afectat pe mine in ce fel? Eu nu imi dau seama. Nu regret nimic, nici din copilaria mea nici adolescenta sau virsta pre-30. Nu am drame existentiale si nici relatii emotionale bolnave. Nu sunt labila nici psihic, nici emotional. Mai am si eu momente cind hormonii isi spun cuvintul, sau momente de frustrare cind lucrurile merg in alta directie decit as vrea eu. Dar in general sunt ok. Eu cel putin asa ma vad.

Edit sa adaug ca stiu ca nu Am contrazis-o pE Bettercy, probabil ca eu m-am simtit "seCure" in ciuda faptului ca Mama nu a stat cu mine pina la 3 ani, nu m- a Alaptat nici pina la 6 luni si parinteala mea a fost departe de AP. Familia mea a facut cum a stiut si putut mai bine si eu stiu astA.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicabo spune:

Offtopic:
Premial, Blocul Rosu...? Ai copilarit in zona Turda - 1 mai? Imi sunt ff cunocute punctele astea Eu tot acolo am copilarit, si de fapt mai locuiesc si acum
Acu in locul Premialului sunt multe magazine, Orange, Ro kiosk, cateva Banci.... Blocul Rosu e tot acolo, dar nu stiu ce se mai vinde pe acolo...

Citat:
citat din mesajul lui cristoiu

Citat:
citat din mesajul lui Bettercy

Se discuta pe alt topic despre cum sa ne gasim fericirea. Poate copiii care s-au simtit "secure" as infants sunt adultii fericiti de astazi, ceilalti trebuie sa gaseasca parghiile care sa-i faca sa se simta "secure" in viata ca sa fie fericiti.


Am fost tirita pe la toate cozile posibile, pe cele de la Premial n-o sa le uit niciodata, nici pe cele de la Blocul Rosu Cu toate astea m-am simtit iubita, protejata si am avut suportul neconditionat al parintilor intotdeauna in tot ce am vrut sa fac, unde alti parinti cu siguranta ar fi intervenit in forta cu opinii contrare.



Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Mergi la inceput