Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 22

monicabo spune:

Punctul meu de vedere, in ceea ce priveste femeia si barbatul este altul... Nu ma intereseaza competitia, intr-adevar, femeile si barbatii sunt diferiti de la natura.

Daca o casatorie/parteneriat intre o femeie si un barbat merge ca uns/a, atunci este in regula si diviziunea asta a muncii, barbatul cu serviciul, cariera, banii, iar femeia cu casa, gospodarie, copii.

Dar: din pacate, ca nu poate fi totul perfect pe lumea asta, se mai produc si rupturi, lucruri care nu merge bine, si mergand la lucruri si mai grave, batai, umilinte, jigniri... SI atunci, o femeie care toata viata a avut grija de casa si gospodarie (munca neplatita), daca vrea sa "scape" dintr-un eventual "infern", ar ramane in fundul gol, nu are un venit, nu poate asigura copiilor un trai cat de cat decent. Si atunci este nevoita sa stea sa indure, sa suporte, de dragul copiilor, sa le asigure tot ce trebuie. Si viata ei - la gunoi.
Sau, Chiar fara ce am scris mai sus, se pot intampla, Doamne fereste (nu doresc numanui, dar se intampla din pacate) diverse accidente. boli, e bien totusi sa pui si raul inainte (si Doamne ajuta sa nu se intample).
Sau o nenorocire putin mai mica, Doamne fereste, ramane sotul somer....

Sunt cazuri si cazuri, o femeie nu trebuie sa ramana "in fundul gol" daca Doamne fereste se intampla vreo tragedie in familie, sau sotia este supusa unor situatii umilitoare. Nu trebuie sa stea sa suporte te miri ce numai pt bani.

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

nelia spune:

Ana, pai si tu ar trebui sa ma cunosti, nu-i asa? Subiectele care le ceri tu sint peste tot, sa se apere sarim toate, desi, cum bine a spus Monvas, acum sintem si una si alta toate si cele care acum sint la munca sau acasa, la un moment dat vor fi si ele la fel... De muncit a muncit toata lumea, de stat acasa cu copiii, mult sau putin, la fel... deci eu chiar nu vad tabere, am folosit in mod intentionat aceasta imparteala pentru ca exista, chiar daca nu ar trebui sa existe.

Da, mama care se duce la mall toata ziua buna-ziua sau la manichiura, pedichiura... e o generalizare urita, lasind bineinteles copilul cu cine apuca, faptul ca te-ai dus a munca atunci cind era copilul mic inseamna ca nu esti mama buna la fel... nu sint de acord cu ele, desi stim cu toatele ca exista mame si mame si, probabil, ca sint care fac si asa, pentru mine nu inseamna regula, ci o exceptie regretabila.

Instinctul matern nu exista, poate unul animalic pentru pui, caci animale sintem eu cind spun instinct la asta ma refer, dar cel matern este un concept, o constructie sociala, care a aparut in societatile patriarhale ca sa justifice astfel de ce mama e cu copiii si tata la munca.... Deci mame devenim, nu ne nastem, unele au nevoie de o viata, altele de mai putin, dar atit timp cit copilul nu e abuzat si nu sufera, asta nu priveste decit pe mama in cauza. Recunosc ca mie mi-a luat mult si imi va lua toata viata de acum incolo si nu sint perfecta, am multe bube.

Am intervenit la subiect pentru ca Ruxij a fost extrem de rautacioasa si nu e chiar stilul ei. Eu o vedeam si o vad inca o doamna fina, cu simtul umorului... dar la acest subiect a scris scurt si apasat, a luat in deridere alaptarea, tu ai luat in deridere co-sleepingul (poti sa spui ce vrei, a fost urit felul in care ai pus problema, cine l-a facut si ii arde de sex, stie foarte bine ca solutii se gasesc, ba chiar e mai fierbinte asa... iar mama care se dedica de placere copiilor cind sint mici sigur nu are valoare, are gauri pe care incearca sa si le umple... urit, zau asa, foarte urit. Daca acceptati diferenta, acceptati-o nu numai la nivel de discurs... eu o accept pina la suferinta copilului (si cind lucrezi cu ei, si ii asculti, s-ar putea ca parerea sa se schimbe un pic despre cit de benefic sau nu e socializarea timpurie - dar asta e sigur in alt subiect).

Si inca nu ar fi nimic, daca nu s-ar fi dat like-uri la subiecte in care mama care sta acasa efectiv era pusa la colt si trimisa sa se spele, sa se aranjeze, sa se epileze etc. Si asta asa, cu suspiciunea ca poate nu ar fi nici prea inteligenta... daca altceva nu are de facut, sigur ca sta linga fundul copilului.

Si stii bine ca nu am intervenit de pe pozitia mamei care sta acasa si, sa recapitulam, din memorie, scuze daca gresesc: nu e epilata, e defiminizata, o lasa barbatul si pe plinge dupa aceea la 2 in 1 ca a fost lasata (ca si cum cele care s-au dus la servici nu au fost si ele lasate - e foarte trista judecata emisa aici), are traume, gauri pe care le umple cu grija pentru copii, nu e valorizata personal si se valorizeaza prin aceasta grija, face sex cu copiii in pat (nimeni nu are dreptul sa faca presupuneri, faptul ca ai alti copii dorm in pat, nu inseamna ca e conditia ca viata sexuala a parintilor sa fie nemaipomenita, cine a practicat daca vrei sa le gasesti, le gasesti), practica co-dependenta cu copilul (afectiv) si cu sotul (material) , e intr-o relatie bolnavicioasa cu copilul, nu se poate detasa de el si cite si mai cite s-au scris. Urit din partea unor femei, care sint mame si daca lucreaza si daca stau acasa si nu, nu cred, ca unele sint mame bune si altele nu, dar cred ca exista mame care satisfac nevoile reale ale copilului si mame care nu.

Va dezamagesc daca va spun ca si acestea ca si cele facute fata de mamele care merg prin mall-uri etc. sint generalizari urite, facute la tot pasul, care descurajeaza efectiv mamele tinere sa alapteze, sa stea acasa, sa sufle in fundicul mic macar mina doi ani acolo. Cui i-ar placea sa fie privit ca in paragraful de mai sus?

Da, sint meserii in care citiva ani de retragere poate insemna sfirsitul carierei si cind bagi atitia ani in scoli, nu merita, si atunci cauti solutii, dar tot nevoile copilului mic ar trebui sa fie pe primul plan. Avem exemple multe de mame care au dus si studiile inainte si au crescut si frumos copiii, cu ajutor ce-i drept. Dar eu nu cred ca esti atit de neinlocuit de pe piata muncii, insa asta nu poate porni de la mame, ci de la angajatori, dar cu miscarea mamelor. Doi ani dedicati copilului e nimic fata de o viata... si cine e cu adevarat bun in meseria lui, va fi si cu si fara acei doi ani.

Si se poate face ceva si intelectual, daca se simte nevoia, in timpul lasat de copii, ar trebui sa se spuna si asta. Si chiar daca nu se poate, tot nu e asa grav... nu traim numai intelectual in lumea asta, mai sint si alte moduri de a-ti duce viata. Iar inteligentele sint de multe feluri, nu e musai sa ti-o implici in diplome ca sa ti-o utilizezi.

Ca si Bird si eu am facut facultate cit am crescut copiaii si mai am un pic si incep si un doctorat... si da, sint in stare sa mi-i intretin singura si inca foarte bine daca barbatul ma lasa. Si? Puteam sa fiu mama de trei copii (da, de trei, ca tot exemplele s-au invirtit pe aici, intimplator, stiu,e o cifra magica, si site-urile cu vacante in Caraibe se blocheaza cind bag cifra trei la copii) si atit! E atit de mult acolo, dar atit de mult, incit eu chiar cred ca poti sa fii mama o viata si atit. Si dupa ce iesi din mamiceala ta, sa mai dai o mina de ajutor si altora (bona, ca tot e atita nevoie, educatoare, consilier in alaptare - sint sau am fost de toate numai pe baza a ceea ce am invatat crescindu-i pe ai mei si mi-e foarte bine).

Si nu, Ruxij, razboiul nu e intre mame care stau acasa si mame care merg la munca, ci intre mame/tati si copii. E de ani de zile acest razboi si vazindu-se consecintele, da, sper din tot sufletul meu ca intr-o zi va cistiga copilul si atit!

Sincera sa fiu, prefer germanii. Poate ca stiu ei ce fac... Nu ma intereseaza deloc, dar chiar deloc cresterea natalitatii si nici statisticele (care acum citiva ani spuneau ca un copil separat devreme de mama si dat in colectivitate e mai sociabil si teoria atasamentului securizant era pur si simplu anulata, ei, bine, acum incep timid sa arate contrariul). Pe mine ma intereseaza copilul si atit! Daca acesta e bine, dar cu adevarat bine... mama se poate duce si pe Luna din punctul meu de vedere. Trist, dar statisticile spun ca tinerii lumii de astazi nu sint deloc bine! Si mai mult, nici noi nu sintem chiar bine, vezi gaurile despre care a pomenit Ruxij... multi le au, poate nu in sensul spus de ea, dar eu nu le neg, exista.

Si cu asta nu mai intervin... dar e tare urita aceasta imparteala intre mame si nu stiu, fiecare are senzatia ca cealalta o face.

columbiana spune:

omg Nelia, tu ai citit doar ce-am scris eu si ruxij pe topic; da" nu conteaza, sanatosi sa fim:(

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Daca asta se intelege din mesajul meu si tot ce am scris eu acolo ati spus numai voi, apai sanatosi sa fim, ce sa zic altceva?

kariguld spune:

stiti unde e adevarata problema? copilul are nevoie permanenta de afectiune si iubire, de la nastere pana la adanci batrneti.
dati asta in permanenta si mereu proaspat copiilor, oricand la orice varsta, la orice ora din zi sau noapte, sub orice fel de forma doriti.

restul -manichiura mamei, parul pe picioare sau pe nas, doctoranzi sau casnici- sunt amanunte fara importanta. si sunt extrem de personale ptr a fi combatute cu atata patos.

nelia spune:

Kariguld, perfect de acord cu tine!

olympia spune:

Copilul invata sa se adapteze la modul in care mama raspunde nevoilor lui si aceste mecanisme de adaptare il modeleaza profund. In ce masura sunt capabile mamele sa recunoasca si raspunda acestor nevoi, in ce masura le considera importante sau prioritare, nu-i o chestiune doar de instinct matern, ci mai degraba de felul in care propriile lor nevoi(ale mamelor) au fost recunoscute, validate si implinite.
Daca pornim de la premiza ca un bebelus are nevoie de cineva care sa-l hraneasca , sa-l spele si sa-l ingrijeasca, pai atunci orice persoana calificata, organizata si responsabila poate face asta si asta va fi maxim ce va primi acel copil. Daca suntem de acord ca are nevoie si de dragoste, cat de des oare are nevoie sa se simta iubit? Intre 9 si 17 se poate dispensa de asta, nu? Si incepand cu ce varsta?