Nevoile mamei vs. nevoile copilului

libelula spune:

si eu cred ca in ecuatie ar fi trebuit implicat si tatal. si cuplul.
nu am timp sa dezvolt conceptul,dar va dau exemplu cum se imparte la noi timpul:

- in weekend si dupa-amiaza/seara - noi trei, in parc, sau la masinute, sau la bunici. in cea mai mare parte a timpului, in formula aceasta.
- copilul la bunici in weekend sau mini vacanta, timp in care eu si tati ne vedem de iesiri, prieteni, teatru/concert. si de cate o noapte-doua-trei dormite cap coada. in paranteza fie spus, bunicii sunt toti tineri si sanatosi la cap, si au grija de copil ca de ochii din cap. maica-mea e educatoare si nu se pune problema neglijarii intelectuale/afective a copilului. socrii sunt cu invatatul practic - dus pe camp, plimbat cu tractorul/basculanta in fata casei etc. deci copilul vine cu un bagaj educativ consistent din ambele parti.
- copilul cu tati seara sau sambata si mami la coafor/cosmetica/o cafea cu prietenele/un film cu prietenele. ocazional.
- copilul cu tati dupa-amiaza/seara si mami la cate un curs. ocazional.
- copilul dupa-amiaza cu mami, in cea mai mare parte a timpului. parc, masinute, iesiri cu prietenii (ai lui).
- copilul cu bona pana dupa-amiaza, in timpul saptamanii, cat mami SI tati sunt la lucru. asta pana in toamna, cand il dam si la gradi.
- copilul cu mami seara, cat tati are de rezolvat alte probleme. ocazional.

noi asa ne impartim timpul. si cred ca ii este extrem de bine copilului. si noua pe langa el.

Marina spune:

Lali, nu sunt eu un asa formator de opinie incat sa dau startul la mesaje de nici un fel. Era normal sa apara si mesajele dezaprobatoare pentru ca mie una mi se pare problema pusa extrem de partinitor , opinia autoarei e evidenta si restul mamelor care nu se inscriu in tipar sunt puse la colt.
Acum exagerez si eu cu manichiura ca banuiesc ca nu o sa lasi copilul acasa urland sa te duci la manichiura dar de la varianta asta pana la a desconsidera nevoile mamei de orice natura mi se pare cale lunga.

ruxij spune:

Pisigri, exista bineinteles legi si reglementari. Dincolo de acelea, nu stabileste altcineva care sunt nevoile altei persoane si nu poate judeca nimeni din afara care este situatia fiecarei familii. Si asa este si normal. f. arogant si urat sa ii judeci pe altii doar pt ca sunt diferiti de tine. Treaba ta ce crezi despre laptele praf, deocamdata nu e scos in afara legii.

columbiana spune:

intrebarea mea a fost realista, restul epitetelor ce mi le-ati pus va apartin; adultii fac dragoste (in majoritatea timpului) in patul conjugal; daca ai mutat copilul in patul conjugal pina la 6-7 ani, mai ai un copil mai mare eventual in camera vecina sau mama/soacra, etc...ce ramine?

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Uite, aici se creeaza un patent in Romania si in tarile estice (si in unele culturi): ca tata isi poate permite sa profeseze de la 8 la 20, saptaminal sau cit vrea el ca sa progreseze profesional, dar mama nu; ea se supune nevoilor copilului; iar peste niste ani, dupa ce a crescut copilul ori e prea tirziu, ori mama s-a obisnuit casnica; Nu are independenta financiara, depinde 100% de barbat si o eventuala separare o distruge; asa ajunge sa rabde orice, pentru ca nu are solutie....si vezi in toata presa, pe forumuri, in realitate, asta in Romania (si nu numai)
Nu e normal; corect e sa aiba ambii parinti aceleasi sanse si nu femeia sa fie sacrificata pentru simplul fapt ca natura i-a dat ei sa nasca copiii; Asta vad aici in societatea asta, si recunosc ca la inceput m-a socat: partajarea ingrijirii copilului; Acum spun chapeau pentru femeile quebecoase, pentru ce au obtinut, pentru independenta lor materiala si financiara si felul in care implica barbatul in cresterea copilului si-si vad de profesie;
Eu nu inteleg definirea asta a mamei prin copil; eu am existat inaintea copilului, am trecut prin scoli, joburi, am o viata, colegi de serviciu cu care partajez, prietene cu care merg la o expozitie, spectacol., etc; Copilul mi-a fost dat sa=i fiu trambulina de lansare, il pregatesc si se desprinde, eu imi traiesc mai departe viata proprie;
Sacrificiile astea care vi le impuneti singure, nu stiu daca au vreun rost.

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

libelula spune:

din punctul meu de vedere.
problema este ca la noi fetele sunt inca educate sa creada ca a te marita si a face copii sunt tot ce isi poate dori si tot ceea ce poate defini o femeie.
in fine...asta este un alt subiect. ideea este ca femeia se defineste si prin altceva decat prin maternitate. ne spunea odata o profesoara de comunicare: cand copilul o sa aiba 10 ani, o sa iti para rau ca nu ai stat langa el mai mult. cand copilul o sa aiba 20 de ani, o sa iti para insa rau ca nu ai si tu o viata a ta. probabil ca undeva la mijloc este echilibrul

ruxij spune:

Pisigri,
Stabileste-ti niste principii calauzitoare, niste scopuri in viata. Pentru tine si pentru familia ta. Apoi porneste in a le duce la indeplinire. Daca ai o problema, gaseste solutii. Nu stabili principii de viata pentru alte familii. Nu esti in masura sa faci asta. Permite-le altora sa aiba acelas drept de decizie pe care I'll ai si tu. Nu iti consuma energia facandu-ti griji pentru viata altora. Nu esti chemata sa ii ajuti noaptea cand le plang copiii. Nu esti chemta sa le pui paine pe masa. Nu esti chemata sa te joci cu copiii lor. Nu esti chemata sa ai grija de ei cand mama merge la mall. Nu esti chemata sa le evaluezi viata, optiunile, problemele, modul de rezolvare. Societatea nu te-a investit cu puterea de a emite sau aplica legi. ai mai putea sa ai grija de propriul drum altfel? Traieste-ti viata si lasa-I pe altii sa si-o traiasca. Nu ai nici drepturi si nici obligatii decat pentru propria familie. Mult succes

Sabina spune:

e un timp pt toate, oricate a facut barbatu meu, nu putea sa alapteze in locul meu de exemplu, nu mi se pare asa mare chestie 2 ani sa stau sa alaptez, nu e niciun sacrificiu, dimpotriva, ar trebui sa fie norma.

Da sunt f mandra de mine ca am reusit la ambii sa fiu langa ei f f f mult primii doi ani, dar nu ma simt sacrificata si realizari profesionale am avut in anii aia cat n-au alte femei fara copii in 2 vieti
(daca e sa o luam pe panta asta , cu justificarile samd)

deci se poate sa alaptezi, sa dormi cu ei, sa ai cariera samd si sa nu te simti deloc anulata si sacrificata.
Si nu tine de bani. Ca n-am avut nici bone, nici apte ajutoare, adica tatal nu=l consider ”ajutor”, e tatal, e normal sa creasca copilu, nu?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ela_04 spune:

Stiu ca poate multe mamici nu vor intelege asta dar eu ...am o mare problema cu epilatul sau tuns, frezat, manechiura, pedichiura.
Copilul pe care il am este lumina ochilor nostri si cu toate astea daca eu nu ma simt bine in pielea mea incep sa devin frustrata, din orice prostie sa-mi sara nervi, sa ma plang de ce nu este chiar daca nu am intradevar nevoie de el acum.
Am avut o astfel de perioada...depresiva de-a drepul as putea spune. Ma uitam in oglinda si incepeam sa plang. Uite cum am ajuns... o maimuta, sunt o evapa...etc etc...
Sotul meu a reusit sa ma scoata din starea asta. Lasa ca o sa calc eu du-te la coafor, scot copilul in parc odihnestete si tu samd...
Poate pt unele femei e mai usor. Nu stiu.
Cand eu am iesit din starea asta copilul s-a linistit brusc. Si la 8 luni eu dadeam vina pe colici. Cred insa astazi, ca tot timpul a fost vina mea.
Frustrarea si agitatia mea de a face totul perfect, de a fi mama perfecta, cu casa curata, copilul curat, si totul la punct alternand cu starea care ma cuprindea cand ma uitam cat de neingrijita am ajuns, ii dadeam starea mea si copilului.
Eu cred azi ca o mama fericita are un copil fericit.
Asta nu inseamna ca daca acum 5 min l-am auzit ca plangea in somn nu am sarit si m-am dus la el sa-l mangai, sa-i spun ca mami e aici si ca a fost doar un vis urat...
Daca abia astept sa incep munca nu inseamna ca am sa incep mai devreme indiferent cine ce post imi ofera. Inseamna doar ca imi este dor de munca mea. Ca imi place ce fac, ca ma simt utila societati si imi ofera satisfacti.
Iar cand am sa ma duc la servici copilul meu are sa ramana cu mama mea care va renunta la job-ul pe care il are acum si caruia ii voi oferi aprope 90% din salariul meu. Pt ca eu nu vreau ca al meu copil sa mearga la cresa.
Poate nu sunt cea mai buna mama din lume, poate fac compromisuri cu mine insumi si cu altii.
Dar fac atat cat pot si cat ma duce capul ca familia mea sa fie bine si sa fim fericiti. Fiecare dintre cei trei membri ai sai are dreptul asta.

Sabina spune:

cat despre dunga dunga cu copilu in pat, CMON.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo