Nasterea lui Stefan David

Pentru ca vom petrece primul Craciun in trei, si nu numai, am hotarat ca este momentul sa astern pe hartie povestea nasterii fiului nostru. Stefan-David, astazi in ajunul Craciunului implineste 4 luni, langa noi, iar pe 27 Decembrie isi sarbatoreste ziua de nume, asa ca nu as fi gasit un moment mai prielnic.

Povestea sarcinii mele. A fost atat de usor… nu am suferit o zi de greturi, am dormit foarteeeee bine in fiecare noapte, nici nu am simtit ca sunt insarcinata. Am facut sport pana aproape de final, m-am lasat rasfatata de familie, si ne-am lasat toti pierduti in povesti viitoare despre ce o sa facem si ce o sa fie. Am aflat destul de repede ca va fi baietel, nu aveam nicio asteptare, ne-am fi bucurat de orice. A fost cuminte, m-a lasat sa dorm si nu mi-a tras picioare in ficat. La echo l-am vazut doar de vreo 3 ori, si asa asteptam nerabdatori sa vina data programarii, sa-l vedem inca o data, sa ne imaginam cum va arata, sa vedem cat a crescut… A fost grasan de la bun inceput, intotdeauna mai mare cu vreo 2 saptamani decat media.

S-a stabilit DPN-ul pe 21 August, si speram eu sa nasc mai repede si pe neasteptate, pentru ca asa citisem ca se poate intampla. M-am hotarat pentru nastere naturala si fara epidurala, din mai multe motive, si ma incurajam cu gandul ca atat mama, cat si bunica au nascut in cel mult o ora si fara prea mari dureri. Si uite ca au venit si ultimele doua saptamani si asteptam sa se intample de pe o zi pe alta, numai ca eu nu dadeam niciun semn ca as vrea sa nasc. Ma simteam usoara si vioaie ca o floricica, numai aceasta asteptare nesfarsita ma coplesea. Cu o saptamana inainte de DPN nu aveam nici urma de col inmuiat. Nimic! Disperata, am cerut o declansare, si s-a stabilit ca pe 23 August la merg la spital cu bagajul. Ne vedem cum am stabilit, pe 23, dar aflu cu disperare ca nu nu s-a schimbat nimic. Imi spune ca nu ma mai poate interna azi pentru declansare, caci am venit tarziu, dar ramane stabilit pentru joi, peste doua zile.

Buuuun, mers acasa, program normal. La dus, surpriza, incep sa elimin dopul gelatinos. Bucurie mare pe mine, intru pe net, si de fapt aflu ca se poate elimina in cateva zile. Asta este, ne vedem joi la declansare. Pe la 5.30 dimineata ma trezesc cu ceva durere. Gata, zic, poate este momentul, sa incepem sa cronometram contractile. Parca ar fi fost la 20 de minute, destul de ok. Mananc vreo 3 prune si vreo 3 caise, stau si citesc pe forum cu ceasul langa mine. Dupa vreo ora, simt ca se ingroasa gluma. Deja durerile eram cam intense, si luuungiiiii… nu prea mai puteam sta locului, incercam in orice fel, ba in genunchi, ba pe vine… De la asa durere ma ia si durerea de burta si fugi repede la WC. Pe la 7 mi se parea ca am contractii la 10 minute si fug sa-l trezesc pe Razvan. Nu am avut niciun pic de rabdare sa-l iau cu binisorul, eu simteam ca innebunesc de durere. Repede trezirea, imbracatul si hai sa mergem la spital ca eu nasc. Iesim din casa la 7.20, intr-o zi de miercuri. Din Titan trebuia sa ajungem la Giulesti. Afara, trafic, normal, toata lumea merge la serviciu. Eu in spate, cracanata, strangeam manerul ala de sus, gemeam, ziceam printre dinti ca moooooor, ca nu mai poooot, aoleeeeeu, ce dooooareeee…. Bietul Razvan, innebunea, eram efectiv blocati in trafic. Nu stiu cum face, ca in 10 minute suntem la Unirea, chiar la semaforul ala inainte de a intra pe segmental cu fantani din fata Casei Poporului. Ii strig ca mi s-a rupt apa, si curge, nu o pot opri. Curgeeaaaa, garla! De durere, imi vine sa vars, nu ma pot abtine, imi dau drumu’ in masina. Pe fusta si pe picioare vad bucatele de prune si caise. Dedesubt simt apa calda cum curge, curge, curge. Nu stiu ce a simtit Razvan atunci, dar l-am vazut disperat, disperat ca nu poate si nu stie cum sa ma ajute.

Ajungem la spital. Aratam jalnic, eram plina de voma si plina de lichid amniotic care tot curgea. La camera de garda, gravide in fata usii, nu stiu ce au simtit cand m-au vazut. Ma urca pe masa, dilatatie 4. 4????? Este abia 8 fara un sfert. Eu vreau epidurala. Nu pot sa-mi spun nici numele pe litere, este unul polonez, greu de inteles, cu W si K. Ma ia de brat o asistenta, ma duce sus la nasteri. Razvan vrea sa vina dupa mine, dar nu are voie, ramane jos.
Ajuns in sala de travaliu, acolo era cald si liniste, se vorbea in soapta. Doua gravide asteptau sa aiba contractii, au venit la declansare de ieri. Vorbeau, zambeau. Eu in schimb simteam ca mor. Niciodata nu m-a durut atat de tare, niciodata nu m-am gandit ca doare atat de crunt. Este 8, cat mai dureaza? Cer din nou epidurala. Asteptam, nu stiu cand a trecut o ora, eu parca eram in delir. Este 9, vine doctora mea, hai pe masa. Epidurala, pai nu se poate, ai ajuns la dilatatie 8. OK, dar cezariana se mai poate? #61514; Nu se poate nici asta.

Si ne-am pus pe asteptat. Ea statea si cronometra contractiile. Eu ii spuneam regulat ca mor, ca nu mai pot. Am dat de un maner deasupra mea, ce treaba buna, nu l-au pus degeaba acolo. Si ma apuc si strang, si strang, si strang… Doamne, ce senzatii intense, atat de brute, atat de noi, simti cum efectiv de termini de durere. Cea mai intensa durere pe care am simtit-o vreodata, nu s-a inventat cuvant care sa exprime intensitatea ei. O nastere nu se compara cu nimic. Pana nu o traiesti, nu stii ce este. Oricat de multe s-ar povesti si scrie!

Este 11 fara un sfert, si doctora vine si spune sa imping. Incep, desi nu simtisem ca as vrea sa o fac pana atunci. Ei, tine-te bine, ca o data ce m-am pus pe impins, nu ma mai puteam abtine, ah, imi musc dintii cand imping, imi vine sa imping toate maruntaiele mele. Dupa catvea impinsaturi, imi zice ca mergem pe masa de nasteri. Nasc? Serios??? Din doar 2-3 contractii? Ah, ce voioasa am mai mers intr-acolo, am de ajuns la o intalnire, cea mai importanta, gata, se termina, evacuam chiriasul #61514; Ma urc pe masa, eram plina de energie, adrenalina pura. Este confortabil, am chiar si o perna dub cap, este cald si bine. Si incepem, prima… trece cum vine, adica intens. A doua… Vine moasa, si da-i si apasa pe abdomen. Vine si a treia, si doareeeee, si aaaaaaahhhhhhh prelung, am urlat cat am putut de tare, m-am auzit doar pe mine, nu am mai vazut nimic in jurul meu. Durerea suprema, finala, inainte de marea intalnire. 11 si un sfert. I-am auzit ca prin ceata ‘Felicitari, ai un baietel’. Am deschis ochii si i-am vazut funduletul rosu, abia pasise in lumea asta, i-am auzit glasul plangand, ce emotie intensa. Ah, ce sentiment minunat de usurare, 9 luni de asteptare, atatea emotii, ne asteapta o viata intreaga inainte. In 2 minute mi l-au adus, infofolit cu o basmaluta, statea linistit cu ochii inchisi. Mi l-au pus pe piept si m-a cuprins toata dragostea din lumea asta. I-am pupat falcutele si i-am povestit ca il iubesc, am vazut mica fiinta care a crescut in mine si pe care o iubesc neconditionat.

Nasterea mi-a dat putere, m-as fi dat jos singura de pe masa, am stat pe picioarele mele in doua ore, si am alaptat in 3 ore. Pruncul meu a gustat din sanul meu inaintea biberonului din maternitate.
Astazi a implinit 4 luni. Il iubesc mai presus de orice, imi umple ziua de voie buna si bucurie. Are cel mai frumos zambet din lume. La sanul mamei se regaseste complet, se lasa pierdut intr-un sentiment de implinire totala. Stam tot timpul impreuna si tot nu ma satur de el, asa cum nici nu ma satur sa ma surprind de aceasta minune a vietii.
Acum suntem si noi intregi, suntem mama si tata.

Sper din tot sufletul sa nu va fi plictisit cu atatea pagini…. Insa oricat am incercat sa fac rabat la cuvinte, nu exista moment pe care sa-l fi putut exclude.

lisssa_ana spune:

La multe multe lunitze!


Va pupam!

mi-au dat lacrimile...
Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)

lorelei_19 spune:

Sublima poveste
Sa va traiasca puiul si sa creasca mare si sanatos.

ruxi spune:

Felicitari Florina pentru minunea din viata ta.
O frumoasa poveste de viata, o experienta minunata de la un capat la altul.
Sa creasca mare si frumos Stefan si sa aiba ani multi si fericiti. Iar voi sa va bucurati alaturi de el!

lavi02 spune:

Felicitari, ce poveste frumoasa!
Asa e, grea nasterea atunci pe moment dar apoi ramane o amintire extraordinara!
Sa va traiasca si sa creasca mare si sanatos!

Lavi 24+