Fericirea se invata

Happy_in_TO spune:

Cind am vazut ca ceva nu merge in viata mea, am facut opusul a ceea ce nu mergea.

Ma simteam saraca? (saracia vine si ea dinauntrul nostru!) Am dat si nu am mai simtit lipsa ci abundenta. Ma simteam neiubita? Am daruit iubire celor din jur. Ma simteam obosita? Am iesit mai mult afara. Ma simteam neapreciata? Am exprimat eu aprecierea. Mi-a fost frica de viitor? Am dezarmat frica cu increderea.

Nu merge ceva? Fa opusul. O sa mearga!

Bettercy spune:

De aia cred ca oamenii care nu au avut o copilarie nefericita simt nevoia "sa invete" fericirea. Intuiesc ca fericirea se afla in ei, ne nastem cu ea. Parintii pot s-o intretina sau pot s-o distruga. Posibil ca de cele mai multe ori o distrug. Un copil se naste fericit.

Viata e perceputa ca fiind mai dificila de un copil cu o copilarie nefericita. El trebuie sa invete sa gaseasca resursele interne, " sa se cunoasca". Alti oameni pur si simplu le au...

Bettercy spune:

Poate unii dintre voi va mai amintiti cand plangeam si radeam in acelasi timp cand eram copii. Pierdeai ceva, nu obtineai ce vroiai in acel moment si plangeai cu lacrimi de crocodil. Ei bine, cineva din familia ta te convingea ca ceea ce se intamplase nu era chiar asa de grav. Putea chiar sa te faca sa razi in hohote in cateva secunde.

Viata e de multe ori a matter of perception/interpretation. Si familia are un rol in asta, in opinia mea.

Bettercy spune:

Happy_in_To, nu vreau sa crezi ma contrazic cu tine. :)Din fotografia ta, as spune ca esti o persoana care si-a gasit fericirea. Ma bucur ca ai avut puterea sa treci peste atatea greutati!

emanouela spune:

Happy un brat de ....stiu, stiu ca-s pe drumul cel bun, am si vazut din viata actuala....daca eu sunt bine, tot in jurul meu e bine, daca eu nu sunt bine, totul se naruie ca un domino. pt unii poate fi o forma de egoism dar actualmente, cea mai importanta persoana pt mine, sunt eu, daca eu ma imbolnavesc, sunt nefericita, ma las coplesita de toate, atunci nu pot oferi copilului meu nimic bun....doar o mama bolnava, nefericita, stresata, satula de viata....nu bun
Bine ca...am posibilitatea s-o iau de la inceput, ca s-o citam pe bunica ta.
tot ce ne inconjoara are un rol in fericirea noastra, nu numai familia, dar nu stau la baza fericirii noastre. noi ne nastem cu un bagaj mare de fericire si inocenta, inocenta se maturizeaza pe masura ce crestem, fericirea depinde de noi daca vrem sa ne-o asumam ori ba. nu poti, nu ai dreptul sa dai vina pe altii pt nefericirea ta. nu mai stiu unde am citit o expresiea, o citez aici....."esti ceea ce gandesti"

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Elena spune:

Asa e, Happy, fericirea se invata!
Si da, se pare, ca de abia pe la 40 de ani ne re-asezam cuminti in banci sa invatam ce nu se preda in nicio scoala. Doar ca de data asta noi suntem profesorii, iar manualul nu e unul tiparit, ci ni-l scriem noi insine, cu priceperea nascuta din lacrimile planse sau neplanse, din noptile albe petrecute in durere, din toate experientele care ne-au marcat pe parcursul anilor.
De cele mai multe ori ia mult timp pana ajungi sa ii inveti 'formulele' si 'necunoscutele', dar merita efortul. Din plin. Si apoi mai e ceva - dupa ce inveti cum sa te bucuri de ea, trebuie sa inveti sa o si pastrez. Pentru ca de multe ori, luat de vartejul vietii, o simti cum iti aluneca printre degete. Dar dupa ce te inveti un timp cu gustul ei dulce, ajungi sa o pretuiesti cum se cuvine si nu o mai lasi asa usor sa plece. Cel putin asa a fost la mine. Ba o gaseam, ba o pierdeam. Un proces pe parcursul unui an sau chiar mai mult. E greu pentru ca in mod 'natural' ne vin preponderent ganduri negative - se spune ca cca 80% din gandurile unui om intr-o zi sunt negative. E un procent urias, naucitor de mare. Dar cred ca, din pacate, adevarat. Ori, in aceste conditii, sa poti sa spui de vreo suta de ori pe zi "bine ca..." e cumva impotriva firii omenesti. E lupta cea mai grea a omului, din vremurile cele vechi pana in zilele noastre. E lupta omului cu sine insusi. Dar odata ce ai castigat-o, pai atunci chiar..."sky is the limit". Esti liber. Esti implinit. Esti mai aproape de Dumnezeu.

Iti doresc sa pastrezi mereu Bucuria regasita a vietii care emana acum de pe chipul tau!

_

www.youtube.com/watch?v=ZHcAQPu3LJM" target="_blank">RObotzii au succes, TU ai?

spune-mi ceva bun

alexia_21 spune:

eu cred ca fericirea la care a ajuns Happy_in_To nu are cum sa o mai piarda vreodata. si e atat de frumos ca nu o tine doar pentru ea!

nu o copilarie fericita ne ajuta sa intelegem ca putem sa fim fericiti doar cu noi insine , as putea spune chiar din contra. si da, suntem ceea ce gandim!!!

olympia spune:

Chiar asta e esenta, cred si eu! "Vina" e distructiva, te urmareste si pune piedici. A fi responsabil, a realiza cand puteai face altfel, inseamna altceva. Poti construi un drum mai bun pornind de la ele. Dar "vina" e ceva ce ne face mici si ne blocheaza pe un drum infundat.

ary_v spune:

Si eu cred ca fericirea se invata. Unii sunt norocosi si o invata de mici in familiile in care traiesc, fara vreun efort deosebit. Altii mai putin norocosi nu o invata din familie si vor fi necesari multi ani de suferinta si cautare pentru a o gasi iar cei mai putin norocosi sunt cei care nu au invatat-o nici din familie si nici nu o mai gasesc vreodata pe parcursul vietii.

Eu cred ca fericirea e de fapt echilibru. A trai in armonie cu tine insati si cu tot ceea ce te inconjoara. Sa te asezi corect pe drumul vietii, sa stii cine esti, de unde vii si incotro te indrepti.

andacos spune:

Eu zic ca fericirea e in noi,ne nastem cu ea,trebuie doar sa o lasam sa iasa la suprafatza!

Cind si cum...depinde de fiecare dintre noi,insa da...ea e acolo ascunsa intr-un coltzisor!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit