Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...

maraki spune:

Noi nu am avut congelator cu sertare. Cel incorporat in frigider era in permanenta gol. Nu aveam rude la tara, nu aveam cunostinte care sa ne procure carne sau altceva. Mancam carne la bunica in fiecare duminica iar cand stateam in vacante la ea in Giulesti, se ducea de dimineata sa ia randul la carne, pe la 12.00 ma duceam si eu si in jur de 17.00 venea masina de carne. Atunci puteam sa duc si eu acasa la parinti 1 kg de carne. Acasa in frigider aveam o cratita de mancare, una de ciorba si oua. Lapte aveam noroc pt ca mama lucra in mediu toxic si il aducea acasa pt noi ,in loc sa il bea la sv.

maraki spune:

Imi aduc aminte de o colega din generala. Mama ei lucra camerista la Athenee Palace iar colega mea avea pachetel in fiecare zi cu salam de sibiu. Visul meu era sa ajung camerista la hotel de lux

anya spune:

Noi am avut congelator. Tin minte ca veneam de la scoala si sarcina noastra era sa ne oprim la "mezeluri", la "lapte" si la "aprozar" sa verificam daca se face coada. Daca era rost de coada, ne asezam, stateam nitel si lasam rand pentru 4 persoane, apoi fratele meu mai mic fugea acasa, se schimba, o lua si pe bunica si veneau sa ma schimbe ca sa trec si eu pe acasa. Pe la 3 venea si mama acasa (lucra program redus pt ca era in grupa 1 de munca) si stateam toti 4. Pe seara, victoriosi sau nu, inghetati si obositi ne apucam de lectii.

CorinaDani spune:

am avut in liceu, in clasa, cativa colegi ai caror parinti fie faceau parte din nomenclatura, fie aveau rude de acest tip, fie parintii aveau functii bune in comert/alimentatie publica, directori pe la nu's ce fabrica sau combinat. ei bine, aproape toti acesti colegi sunt bine-mersi astazi, au ajuns foarte bine dpdv social si profesional, au afaceri pe cont propriu, incepute cu bani si ajutor din partea parintilor/rudelor. acesti colegi au avut sansa sa aiba varsta potrivita la si dupa revolutie si o baza de pornire in afaceri, din partea parintilor/rudelor. foarte putini colegi au emigrat. toate acestea le-am aflat relativ recent, cu ocazia intalnirii de 20 de ani de la terminarea liceului

la fel, colegii de facultate ai sotului meu, care aveau parinti cu functii in partid, securitate, comert, etc. sunt si ei foarte bine in prezent, unul dintre ei este patronul unei mari firme ce distribuie suruburi/cuie/sisteme de prindere/etc.

edit, sa adaug : acesti fosti colegi, care in prezent au afaceri si traiesc bine, nu cred ca stau sa scrie pe DC sau pe alte forumuri...
sa nu intelegeti ca-i invidiez, nu, dimpotriva, bravo lor ca si-au facut un rost in viata, chiar daca au beneficiat din plin de banii, functiile si relatiile parintilor.

histamina spune:

eu personal ,am facut cozile de la 5 ani la 15,cat aveam la Revolutie.mama ma trezea la 4,luam rand, la 6 venea macelarul, venea masina la 6.30.atunci se intra pe 2 randuri,cel de jos si cei care pur si simplu se suiau pe tine.se mai spargeau geamurile.
in genral luam carne de porc de 37 de leikg.mai era si vita la 41 de lei kg.
am facut cozile si la branza, mai ales la cea de 32 de lei.
salam nu luam niciodata.
apa o caram de la 200 de m, pt ca urma sa ne demoleze si nu dadeau autorizatii sa ne bagam apa,canalizare sau gaze.
am carat galeti de 10 kg toata copilaria.
mai tin minte frigul crunt din clasa ,din scoala generala,regimul draconic de la liceul sanitar(ciorapi albi in mijlocul iernii),europa libera ascultata cat de des,bancurile cu bula si frisca adevarata,cand se gasea.
cine e nostalgic, inseamna ca nu a experimentat cu adevarat binefacerile epocii de aur.

Rufus spune:

Eu zic sa fim seriosi si sa nu judecam doar din proprie experienta. In aceeasi perioada de care vorbesti, familia mea (una de conditie medie, spre limita inferioara) nu s-a confruntat cu ceea ce spui tu. Pe de alta parte, astazi sunt o gramada de zone in care nu exista apa curenta, chiar in orase mari, frig in scoala e la ordinea zilei iar de mancare ce sa mai zic...se rabda la greu pe la casele unora. Si nu mai e comunism, nu?

E foarte normal sa fim nostalgici, pentru ca perioada aia s-a suprapus peste tineretea noastra, cand mare lucru nu ne-a afectat si nici mare lucru n-am inteles din zbaterea parintilor nostri.
Asta nu inseamna ca regretam perioadele alea si nici nu bagatelizam momentele unice traite in zilele revolutiei.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

histamina spune:

rufus ,e ok ce spui.e ma refeream la cine regreta sistemul politic ca atare.
acum,daca vrei,poti pleca.

da si pt mine sunt anii in care am inceput sa merg pe munte, in care am descoperit si ascultat Cenaclul flacara.sunt lucruri frumoase,acestea, cel putin pt mine.

Deceneus spune:

Stiti ce ma intriga? Ca incercati sa priviti si sa analizati societatea anterioara lui '89, sa gasiti explicatii, dar nu incercati sa vedeti cum poate fi imbunatatita societatea actuala, desi aveti termen de comparatie, pentru ca multe(i) traiti in occident.
Inainte de '89 nu exista nici posibiliateta de a compara nici speranta ca se paote schimba ceva, deci apatia era explicabila.
De ce acum cand se poate nu se face nimic, nici cei din occidnent nici cei din tara?


Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

monica70 spune:

Ce memorie pe tine ! Io aveam 19 ani la revolutie si io am stat destul pe la cozi,ba am facut chiar si practica un an la magazine alimentare, dar zau daca mai tin minte vreun pret la ceva

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

histamina spune:

verifica, sa vezi ca am dreptate.
si am uitat ciocolata alba de 17,50 lei.ca pe aia o puteam manca.

nu cifrele sunt importante,ci ideea de a nu repeta greselile de atunci,dar de a pastra si lucrurile dragi sufletului nostru,care nu tin nici de regimuri, nici d epreturi.