Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...

Marox spune:

Spunea cineva ieri ca nu trebuie sa ne conditionam viata/fericirea de obtinerea unei bomboane. Eu cred ca ceea ce durea era faptul ca nici macar nu puteai spera ca intr-o zi o sa obtii bomboana respectiva. In comunism, era inutil sa speri, stiai ca nu se va realiza.

Si da, confirm, erau multe carti vindute « la pachet ». Nu mai stiu din ce an s-a introdus sistemul si daca peste tot, parca am vazut mai mult in provincie decit in Bucuresti. Confirm de asemenea ca era practic imposibil sa cumperi o carte buna fara pile. Apropo, taica-meu s-a zbatut mult sa faca rost (expresie comunista !!!) de « Cel mai iubit dintre paminteni ». Eu aveam 7-8 ani si am intrebat-o pe maica-mea ce se intimpla, de unde pina unde…in spiritu’ vremii credeam ca e vorba de Tovarasu’.

In toamna lui 89 a fost editat « Changi ». Tin minte ca am umblat prin tot centrul Bucurestiului, pe la toate librariile, si peste tot mi s-a raspuns ca tocmai ( !) se terminase. Revelatia am avut-o acuma, poate ca daca mi-ar fi dat prin cap, daca as fi indraznit, as fi putut probabil s-o cumpar sub tejghea.

Pe undeva cred ca traindu-mi copilaria si o parte din adolescenta in comunism mi s-au intiparit mai bine in minte anumite senzatii, am apreciat mai bine anumite cadouri. Copiii mei in mod clar nu se entuziasmeaza de o bomboana zisa cubaneza sau de un abtipild colorat, nu-si aduc aminte de o acadea cu gust de zmeura, au atitea, totul e atit de facil, ordinar, pentru ei.

Am o intrebare pentru voi, cei/cele suficient de maturi/e in anii comunismului : chiar credeati in comunism ? Toti recitam versuri patriotice si aveam ore de CSP (cunostinte social-politice), dar era usor sa practicam limbajul de lemn. La televizor vedeam cum se aplauda la congrese si cum se defileaza pe stadioane. Faceam toti asta, disimularea era a doua natura. Cind vad acuma la televizor ce se intimpla in Coreea de Nord, femeile alea ce plingeau disperate moartea conducatorului, ma intreb daca e real, oare e chiar posibil ca cineva sa creada sau sa fi crezut in comunism ?

buflea spune:

Sesizez ca multi dintre voi erati copii, mult mai copii decat mine in '89 dar judecati regimul de atunci cu mintea si experienta adultilor de acum .

Eu am sa fiu de acord cu alex_andra, ca noi, copii fiind, nu am avut responsabilitatile si stresul parintilor nostri. Sigur ca era frig in casa, sigur ca stateam la coada, dar inca o data, presiunea de a prinde laptele ala nu era pe noi. Deci o sa am dubii ca coada de la alimentara a fost o trauma de copilarie ...dau nu stiu, poate nu aveati gasca potrivita cu care sa stati la coada.

Apoi ca sa imi terfelesc reputatia definitiv, o sa va spun ca mai este si chestie de personalitate - eu am fost la munci agricole in anul I de facultate si in paralel cu cartofii si rosiile alea pe care le culegeam asa intr-o mare bashina, am avut o campanie agricola de neuitat - pai ce focuri de tabara, ce concursuri, ce bucatareli (cica ne dadea mancare in functie de cat culegeam pe zi - ha, ha, ha), ce mistouri, ce ochiade si flirturi prin porumbi, ce pupaturi cu alesii inimii de pe campie ... am fost la cartofi si in liceu, am fost si la 23 August cate 1 luna de zile - si datorita tineretii si spiritului (meu ?) de aventura, am facut din aceste experiente adevarate tabere de distractie. Nu credeam 1 sec in ceea ce aveam de facut serios acolo, de altfel imi aduc cu certitudine aminte ca faceam intr-o mare bataie de joc - poate de aceea nu am ramas atat de traumatizata

Mik spune:

Mey, eu eram nefericita daca dupa o coada nu reuseam sa cumpar alea 2 kile e zahar. Ma simteam umilita. Am fost necajita tare ca mama nu reusea sa-mi cumpere carne de vita sa pot minca mai bine la regimul de dupa hepatita, mi-era ciuda ca nu gasesc incaltari, mi-era sila ca in biblioteca de la Facultatea de Psihologie erau sistematic baieti cu ochi albastri si urechi mari. Mi-a fost groaza ca m-au inscris cu forta de UTC.

Si daca tot vorbesc de zahar, mie mi se pare umilitor sa nu poti cumpara o bomboana (chiar daca costa 1 dolar, adica 2 kg de zahar de la alimentara).

AB-AC, ce ai pus tu acolo e pentru cluburi de sport, de echangisti si alte cele. In ce spunea Tanti Z era vorba de o bomboana pentru un copil, nu altceva.

buflea spune:

Mai vreau sa spun ca pare ca toata lumea judeca comunismul prin prisma lipsurilor majore ale vietii de zi cu zi (mancare, carti, TV, apa calda, frig in casa) ...sa nu uitam ca toate astea au aparut in ultii 10 (?) ani de comunism ... Anii '60, '70 si chiar inceputul anilor '80 au fost ani foarte linistiti si gloriosi - mancare se gasea, apa calda era, nu stiu de carti (?), exista si o oarecare libertate de a calatori ... deci nu este corect in a judeca un sistem prin prisma ultimilor 10 ani ...comunismul nu a esuat pentru ca nu era mancare in magazine sau caldura in casa ...

Comunismul a esuat pentru ca si-a propus sa controleze viata oamenilor in aspecte foarte intime si detaliate si sa ia decizii pentru ei. Viata de familie era controlata, viata intima era controlata era controlata, modalitatea de informare era controlata, mobilitatea era controlata, joburile erau controlate, modul de profesare era controlat ... desi existau avantaje in urma acestui control (siguranta jobului, siguranta unui apartament, siguranta pe strada), anihilarea posibilitatii de decizie proprie (fie ea si gresita) a fost ceea ce a dovedit ca ideologia comunista nu este aplicabila in forma in care s-a incercat in zona noastra.
Este interesant de remarcat totusi ca inceputurile comunismului au fost fulminante si promitatoare - cateva generatii au acceptat cu intelegere deciziile unei alte entitati pentru viata lor, atata timp cat au putut sa beneficieze de avnatajele enumerate mai sus ... timpul a demonstrat insa ca omul daca nu este motivat (de ambitie, de frica, de provocari de orice fel), nu mai munceste eficient si ca egalitatea (de orice fel) este un concept care nu se poate aplica in viata reala. Nu, nu ne nastem egali si nu trebuie sa fim egali - este foarte bine sa dorim sa acumulam cat mai mult, pe orice plan si sa fim lasati sa gasim NOI modalitati de a o face.

Mik spune:

Lux curat !

buflea spune:

Ok - nu am sa te contrazic, cred ca nu stateai la coada cu cine trebuie - serios acum, eu imi aduc aminte ca ne duceam cu gasca de la bloc la coada la Gostat si jucam carti acolo, pe cutii lazi de plastic. Cateodata ii spuneam eu maica-mii, vezi ca pleaca gashca la rulada de pasare ... imi aduc aminte si de niste cozi dimineata, unde nici nu vedeam cartile alea, jucam la lanterna ... sau de tot felul de babe care erau deranjate de galagia pe care o faceam noi la "coarda".

Nu vreau sa se inteleaga ca imi placea, dar cu siguranta nu imi displacea atat de mult si nu sufeream ca parintii mei.

Doua explicatii imi vin in minte - ori erai prea matura pentru varsta ta, ori eram eu prea necoapta pentru varsta mea ... poate "superficialitatea tineretii" era cheia supravieturii - sincer, eu nu dadeam 2 bani pe ceea ce aveam de cumparat la coada aia - prindeam bine, nu prindeam iar bine ... mama insa DA, pentru ca EA stia ca daca nu prindeam carnea aia trebuia sa gaseasca altceva de pus pe masa ... EU insa, nu dadeam 2 bani pe ce bagam in gura, zau asa ... cred ca hrana era ultima mea grija de adolescent.
Ce vreau sa spun cu asta este ca mi-e teama ca judecam lipsurile de atunci cu mintea de acum.

buflea spune:

Eu de ex nu am remarcat niciodata pe cineva cu ochi albastri - si iti dai seama ca erau si pe langa mine ... pur si simplu nu ma interesau. Contrar tie, cand m-au inscris in anul I in Partid (ca te luau dupa note si te bagau automat), imi aduc aminte ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-am luat carnetul a fost sa ma interesez de taberele studentesti - in care te puteai baga NUMAI daca erai membru de partid . Imi aduc aminte ca la sedintele obligatorii de partid citeam pe sub banca Shogun-ul cumparat de tata prin pilele de la biblioteca sau organizam nu stiu ce "bairam" in camin ...
Din punctul meu de vedere, eu am ignorat profund si cu o mare superficialitate doctrina comunista obligatorie si am incercat sa obtin tot feluld e avantaje personale de pe urma ei. Am putut face asta pentru ca nu aveam responsabilitati majore si desi nu regret nimic din sistemul comunist, pot spune sincer ca nu m-a afectat atat de rau. Cred (sper) ca asta spunea si Alex_Andra in mesjele ei.

Probabil ca personalitatea mea m-a ajutat si mai tarziu sa ma adaptez schimbarilor de dupa revolutie si si mai tarziu sa o iau iar de la capat intr-o noua tara.

Deceneus spune:

Se confunda exercitarea puterii autoritara sau democrata, cu socialismul care este o doctrina politico-economica. Dictaturi au fost si sunt si in capitalism, in republici sau in monarhii. Nu forma de guvernare sau sistemul politico-economic este vinovat de lipsa libertatilor, ci forma de exercitare a puterii.

Aici faci o confuzie. Comunismul a inceput cu teroare, si in anii '65 dupa ce s-a schimbat puterea, Ceausescu a lasat o oarecare, libertate pe care a suprimat-o in '80.
Perioada de respiro a fost intre '64 si 80, in mijlocul comunismului, ceea ce dovedeste ca putea fi si un comunism mai tolerant, ca in Yugoslavia.


Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

Mik spune:

Poate ca ai avut noroc, la Iasi inscrierile in partid se faceau in anul 2 si trebuiau 2 recomandari. Notele nu prea contau (la universitatea de Iasi, zic, restul nu stiu).

buflea spune:

Serios ? Pe mine m-au luat direct, la sfarsitul anului I ... nici nu m-au intrebat daca vreau dar parca mi-au dat sansa sa spun ca nu vreau. Nu-mi aduc aminte de recomandari, poate am avut si eu ... cum am spus, nu am dat 2 bani pe aceasta chestie dar am folosit-o in mod oportunist ... in vacanta dintre anul I si II am prins 3 (TREI) tabere studentesti - ceea ce era foarte mult.