Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...
Raspunsuri - Pagina 10
aschiutza spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Deceneus
Statul comunist a fost unul centralizat, si cel de dupa '89 a pastrat centralizarea. Nu poti sa faci nimic daca nu se schimba sistemul, daca nu se descentralizeaza. Numarul si salariul politistului din comuna nu poate fi stabilit de consiliul local. La fel numarul si salarile medicilor sau ale profesorilor. Ce ai pute face? Sa mearga cetatenii din satul x de langa Cluj sa manifesteze la Bucuresti la minister? Trebuie descentralizate atributile, si stipulat prin lege ca anumite decizii importante pentru comunitate sa fie validate prin referendum local, si daca oamenii simt ca pot influenta evenimentele se vor implica. Intr-un stat centralizat nu poti schimba lucrurile decat prin revolutii si schimbarea are efect in toata tara. Schimbarile mici locale presupune descentralizare puternica. Nu are sens sa protestezi in fata primeriei daca primaria nu are atributii in problema respectiva. Participarea oamenilor trebuie stimulata si antrenata. Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt ) |
.Deceneus, daca ar depinde de comuna tot acelasi drac ar fi. Ba mai mult, ai avea diferente uriase intre un oras si altul, dupa buget Coane Fanica. In Germania, cit e ea de Germanie, exista sistemul asta ca invataminutl depinde de comune si de Landuri. Si ai diferente, uneori mari in calitate, in bani investiti si in nivel. Acum se zbat sa introduca bacalaureat comun, dar ce te faci ca programa si cartile difera de la Land la Land.
Nu la asta ma refeream ci de exemplu: mi-am facut casa pe mal de apa dar sa vina statul sa ma ajute daca vine apa mare si mi-o ia; am taiat toti copacii de pe deal, dar ssa vina statul sa imi dea bani cind imi cade dealul in cap. Vrem pensii si ajutor social dar lucram la negru. Exemplele ar putea continua la nesfirsit.
Stam neputinciosi la marginea prapastiei si asteptam fie sa ne dea altul un sut in fund in prapastie, fie sa ne ajute. Si ne plingem de istoria si de vecinii care ne-au oropsit, ne complacem in atitudinea de victime si credem intr-un destin de neschimbat. Dupa cum am spus, eu vad asta ca o problema nu tipic romaneasca, ci de generatie.
Deceneus spune:
Aschiuta - sistemul trebuie sa permita oamenilor sa participe la decizie si sa-i stimuleze sa o faca. Daca sistemul te impiedica atunci in timp se formaza o cultura a apatiei si a fatalitatii.
Despre cultivarea si redefinirea apatiei , este un video de 7 min foarte sugestiv.
Eu am scris ca "participarea oamenilor trebuie stimulata si antrenata".
Ce-i aia problema de generatie? Este o problema ce dateaza de generatii si o problema de cultura in toata peninsula balcanica si ea nu se schimba daca nu se actioneaza de sus.
Cultura asta probabil a fost imprimata de religie. Ortodoxismul nu s-a implicat in social ca religia catolica sau protestanta, s-a limitat sa se roage si l-a invata si pe om sa se roage.
Noi ne rugam in loc sa actionam. Asta-i filozofia noastra de viata. Ca sa fim respectati trebuie sa o schimbam cu o filozofie mai pragmatica mai eficienta, cu o implicare mai mare in social. Ca sa putem pune in aplicare implicarea sociala, trebuie sa reformam sistemul centralizat, sa permita decizia descetralizata. Normele de calitate sau indicatorii de performante pot fi nationale, dar finantarea sa fie locala.
Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )
lapona spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Aveam aproape 11 ani la revolutie. Eu, copil fiind, nu sufeream datorita regimului. Statul la diverse cozi(cascaval, oua, carne, lapte, pepsi, etc) era o joaca pentru noi, copii. La 8 ani ma duceam singura la scoala de pian, departe de casa, cateva statii de tramvai, plus mers pe jos. La socala mergeam singura, cu traversat de strada. Nu-mi lipsea educatie, nu-mi lipsea mancare, nu-mi lipseau jucarii, pentru ca toate acestea existau. Librariile erau pline de carti si jucarii. (cati copii mai citesc acum?) Da, nu erau fisher price, chicco, sau mai stiu eu ce mari branduri, dar erau. Parintii mei, absolventi de Politehnica aveau un serviciu bun si o casa la care plateau rate, dar de bun simt, nu preturile care se vehiculau acum 3 ani. Au fost si lucruri bune, privite cu ochii de copil. Poate ca daca as fi trait ce a trait Marina (cu colegul), poate as fi vazut altfel lucrurile. Sunt constienta ca au fost multe lucruri rele, dar noi, copii, nu le simteam, nu le stiam. Da, acum e libertate de miscare, de expresie, pot sa ma plimb prin lume, teoretic, adica, degeaba e plin de cascaval, daca nu am bani sa-l cumpar:) Atunci venea rar, dar toata lumea cumpara, ca avea cu ce. Acum e liberate pentru toata lumea, inclusiv pentru cei care fac rau. Eu nu as avea curajul sa-mi las fata de cativa ani sa iasa singura afara, asa cum faceau ai mei. Nu as avea curajul sa o las sa mearga singura la scoala, la 6 ani si jumatate, cum faceam eu. Sunt lucruri bune, sunt lucruri rele....sunt multe de spus si e subiectiv, fiecare priveste din ceea ce i s-a intamplat lui. BAZAR UMANITAR |
Fereasca Dumnnezeu de oamenii care au asemenea capacitate de sinteza :(.
Nu iti poti lasa fiica sa mearga singura la scoala, dar un bine tot ii poti face: roaga directoarea sa ii faca soimi ai patriei in clasa I, macar atata bucurie sa aiba si copiii care n-au trait fericiti ca tine in comunism
.
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lapona Fereasca Dumnnezeu de oamenii care au asemenea capacitate de sinteza :(. Nu iti poti lasa fiica sa mearga singura la scoala, dar un bine tot ii poti face: roaga directoarea sa ii faca soimi ai patriei in clasa I, macar atata bucurie sa aiba si copiii care n-au trait fericiti ca tine in comunism . |
Come again?
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
maraki spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Pai daca prietenele veneau la tine sa imprumute carti inseamna ca nu se gaseau ci se dadeau din mana in mana ... de fapt NU se gaseau carti BUNE decat daca aveai o pila la librarie. Carti patriotice se gaseau peste tot ... Marin Preda, Augustin Buzura ...ca sa nu mai vorbesc de traduceri - astea se gaseau numai pe sub mana. |
Tatal meu a cumparat intotdeauna carti, parintii prietenelor nu prea tineau la biblioteca.
ch_dana spune:
Alex_andra, daca tie ti se pareau distractive cozile, mie nu, desi tot copil eram. Si acum mi se ridica parul pe mine cand imi aduc aminte de cozi de cate 5 ore la "fratii Petreus", cum se bagau tiganii in fata si vindeau dupa aia la suprapret, bleah...am ramas cu o asa sila de cozi, ca am fost cred printre primii care au platit toate darile posibile online, numai sa nu mai am de-a face cu statul imbecilizant in rand..
Librariile erau pline de carti ?! Mai tin minte si acum coada nesfarsita de la Eminescu pentru editia BPT din "Pe aripile vantului" sau chiar si la Marin Preda...ca sa nu mai zic de chestii gen "Shogun". Colectia Jules Verne (cea alba, cartonata, retiparita acum) se gasea cu mari "acrobatii" in jurul vanzatoarelor.
Erai inca prea mica sa te ia vara in "cantonament" pentru 23 august...sa-ti strice vacanta. Si toamna la sortat cartofi, carat caramizi pe scari la blocurile de pe Victoria Socialismului si multe alte tampenii.
Da, si mama a fost absolventa de Politehnica. Asta ii dadea dreptul sa aiba "delegatii" pe santiere 3 zile pe saptamana (noroc cu bunica) dar in schimb aveam suficienti bani sa evitam cozile ori de cate ori puteam, cumparind la suprapret (fie casa de comenzi, fie tigani).
Hai sa nu idealizam ceva ce nu era in nici un caz de idealizat... din ce mi-a povestit sotul, in provincie era mai bine dpdv al mancarii (de fapt, cu cat erai mai departe de Bucuresti era mai bine), dar in Bucuresti viata era al naibii de grea.
Dana & 
Amelia (21.06.2011)
nikol24 spune:
Eram f mica atunci cand a fost revolutia deci nu imi amintesc absolut nimic,insa am discutat mult cu bunica mea despre asta.Se numara printre cei care regretau acea perioada pe principiul "Atunci aveai bani dar nu aveai dreptul sa cumperi orice iar acum sunt pe toate drumurile si nu mai sunt bani"
Din ce am analizat eu regret doar faptul ca aveai posibilitatea unui acoperis deasupra capului,luat in rate,cu rate de bun simt.Acum imi este imposibil sa cumpar o garsoniera la care rata de la banca ajunge si la 300 de euro pe luna,amandoi avem salarii modeste si nici macar nu ne aproba banca creditul
De evoluat am evoluat asta este clar,avem multe posibilitati,ne a fost largit orizontul insa mie mi se pare ca cei care apartin clasei sociale mai joase(cu salarii modeste si cu locuri de munca inferioare nivelului de studiu) ne merge mai rau decat ne ar fi mers in acea perioada
Este parerea mea din ce am citit si am auzit despre acea epoca.
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ch_dana Hai sa nu idealizam ceva ce nu era in nici un caz de idealizat... din ce mi-a povestit sotul, in provincie era mai bine dpdv al mancarii (de fapt, cu cat erai mai departe de Bucuresti era mai bine), dar in Bucuresti viata era al naibii de grea. Dana & Amelia (21.06.2011) |
Dana, eu nu am idealizat modulde trai de atunci. Spun doar ca acum nu e raiul pe pamant,ca sunt multe lucruri rele acum,ca impreuna cu "evolutia", am preluat multe rele,foarte multe. Si mai putine bune. Am preluat de la alte tari mai multe lucruri rele decat bune.
"Democratia" a fost inteleasa gresit, a reiesit un haos. Democratia a fost inteleasa si este inteleasa ca pot sa omor un om, daca am bani, se rezolva.
Traiul in Bucuresti era f greu atunci, parintii mei nu aveau ajutoare ca multi altii din jurul nostru, ba mai mult isi mai ajutau si parintii.Ei au muncit f mult ca sa ne dea noua un trai decent.
Pentru cine are senzatia ca plang regimul comunist, poate incearca sa si gandeasca, nu doar sa shada.
stockholm spune:
off fiv ar comunismul de ras , sincer , voi nu vedeti cat de in urma sunt romanii ca si mentalitate , cat de abrutizati , de limitati , ia iesiti un pic mia des pe strazi sa vedeti ce mainifestari de necivilizatie crasa se poarta big time
io v as propune un simplu experiment , pt o zi o sg zi deveniti un personaj rebel , nu gay nu ts nu alte chestii kinky cu adevarat ci doar rebel , adika un par jumate roz jumate albastru , o tunosare altfel , un motor eventual si sa vedeti cum se uita lumea pe strada dupa voi .....
urasc imposibilitatea marii majoritatii a aromanilor de a aceepta ca oamneii sunt diferiti , pe pamnturile natale toti avem trasate niste reguli f bine aranjate , neaparat o casnicie de 3 lei , neaparat o famile , neaparat ,sa fii blonda , bruna sau o alta culoare la par etc
bun si daca nu vrei sau nu esti genul care sa intre in aceste trasari de sus , ce se intampla , iaca barfa , si se barfeste si se barfeste ....
noi romanii o sa ne schimbam f greu pt ca implicit a accepta schimbarea inseamana a schimba mentalitatea pierde alorile esentiale din perioada comunista :pilelel , spagile , atentiile , barfa , lenea , minciunile , lingusala si altele de gen
regretati comnuismul ok f bine pt voi , faceti un stat in stat , luati si toate ,, calitatile ,, epocii de aur si tariti acolo linistiti , da lasati ne pe noi astilalati sa resperiam in voie , sa traim linistiti , sa e adaptama , sa ne schimbam , sa acceptam
Tanti Zavaidoc spune:
Daca nu ar fi fost acele zile, viata mea si a multor altora ar fi fost mult mai trista.
Nu am mai fi citit cartile pe care am avut posibilitatea sa le citim dupa ce Romania nu a mai fost comunista. Am calatorit acolo unde parintii nostri nici nu visau. Am putut sa ne construim viata avand mai multe alegeri decat parintii nostri. Le oferim mai mult, din toate punctele de vedere, copiilor nostri decat au putut parintii nostri sa ne ofere.
Acum avem si solutii, nu doar disperarea muta de atunci. Eram destul de mare la Revolutie, suficient de mare cat sa am amintiri dureroase "dinainte" si sa stiu ca nu e nimic de regretat. Absolut nimic.
Daca e vreo nostalgie, e nostalgia propriei copilarii, dar asta nu tine cont de regimul in care a fost traita.
Imi amintesc privirea mamei cand eram intr-o vara la mare si am vazut niste bomboane in vitrina de la receptia hotelului. Costau un dolar. Mama a zis: "astea nu sunt pentru noi..." Scena insumeaza, cred eu, felul degradant in care oamenii erau obligati sa traiasca.