Multumiri Moshului DC de la copiii orfani

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

rall spune:

Uh! Actiune incheiata cu succes si la Galati!

Am fost la Tg. Bujor astazi (asa e, Lalua nu a mai putut merge cu noi, insa a contribuit cu multe hainute si jucarii )

A durat ceva pana sa dam de casuta lor, stau foarte departe de oras. Pana la ei trebuie sa mergi pe un drum mocirlit si plin de suisuri si coborasuri. Dupa ce nu mai vezi nicio casa din oras mai mergi vreo 2 minute (cu masina) si abia apoi dai de ei. Ganditi-va ca tot drumul asta ei il fac zilnic, pe jos (sunt cel putin 3km dupa ochiul meu) pentru a aduce apa (nu au alta sursa)!

Ajunsi acolo (am mers cu tatal meu), am avut surpriza sa dau peste niste copii cuminti, frumosi, curat imbracati, timizi si foarte respectuosi, mai mare dragul sa stai printre ei! Casuta lor, din pacate, are doar doua camere si un mic hol intre ele. Holul era noroit insa cat am putut vedea intr-o camera, era curat, paturile erau facute si toate lucrurile frumos aranjate. Copiii erau imbracati gros, unii cu geci, pentru ca - dupa cum o sa vedeti si in fotografii, casa nu are geamurile complete.. deci e aproape la fel de frig ca afara!

Fanica (tatal copiilor), era emotionat tot, ii dadeau lacrimile si abia mai putea vorbi! Aveam diplomele de la Mos Craciun pe care trebuia sa le completez cu numele copiilor asa ca l-am intrebat pe el de nume. Eu spuneam: "cum o cheama pe fata de 9 ani?" si el se fastacea si isi frangea mainile ca nu stia sa imi raspunda imediat. Cand ajung la fata de 16 ani, o fetita apare de dupa usa si spune "eu sunt fata de 16 ani, ma cheama Georgiana!". Tatal zice da, ea e. Dupa o secunda se uita lung la ea si spune "Cum mai, tu ai 14 ani!" si fata "aaa, da? Bine, deci eu am 14 ani dar tot Georgiana sunt!"

Dupa ce am aflat numele am inceput sa ii strig (stateau toti 'ascunsi' in camera, rusinati). Fata cea mai mare s-a grabit sa imi aduca un dosar pastrat frumos in care aveau poze facute de la gradinita / scoala, cu Mos Craciun. N-am apucat o secunda sa ma uit la poze, ca a deschis dosarul si mi-a aratat o fotografie scoasa la imprimanta, pastrata bine intr-o folie din aceea pentru acte si a spus: "ea e mama noastra!" (mama lor a fugit de acasa, s-a intors cu un bebelus facut cu un alt barbat si l-a lasat cu ei, apoi a plecat iar...).

Cam atat de acolo, nu am stat sa desfaca pungile, copiii erau rusinosi (ii vedeti un pic in spatele tatalui) si nu am vrut sa insist. Si-asa, abia am facut una, doua poze, mai pe furis.. n-am vrut sa ii stanjenesc si mai mult. Fanica ne-a povestit ca toata vara au strans bani pentru o vaca (din ce castiga el din munca ziliera + ce mai dadeau copiii din alocatii) si ca in toamna au reusit sa o cumpere. Acum, vacuta e "averea" lor si ziceau ca n-ar fi trecut iarna fara ea (de bine de rau, au cativa litri de lapte zilnic).

Un alt lucru care m-a bucurat e ca toti copiii (in afara de fata de 19 ani) merg la scoala, ceea ce e foarte bine!

Fotografiile: http://s924.photobucket.com/albums/ad89/dufyx/Actiune%20DC/?albumview=slideshow

Fanica a multumit din suflet tuturor, a spus ca nu au mai primit atatea lucruri niciodata si ca saruta mainile tuturor celor care au ajutat!

dicirstea spune:

Am facut un copy/paste
"Sara buna IniMoashelor!

Uitati aici continutul unui pachet pentru copiii de la Don Orione.

Si uitati-l pe Don Roberto Polimeni care ne-a intampinat si care a facut o treaba extraordinara pentru niste copii carora nu li se mai dadea nici-o sansa.

Am citit mesajele voastre, ale celor care au adus bucurie unor copii si unor familii. Ati ramas cu o amintire frumoasa si veti petrece Craciunul cu inima linistita si impacata.
Nu stiu Daria cum e, dar eu plang si acum...nu o sa vedeti mai multe poze cu copii pentru ca...a fost mai rau decat mi-am imaginat vreodata.
Am plecat sa vizitez centrul incantata de oameni, de spatiu, de dotari...ma gandeam ca acei copii o duc bine fata de ce imi povesteati voi ca vedeti...
Cand am pozat cei doi copii la exercitii am avut o strangere de inima, care s-a transformat intr-un ghem in stomac atunci cand baietelul (care putea merge si putea vorbi) a ajuns (nu vreti sa stiti cum) la
minge si se ruga "Sora, pot sa ma urc??"
Mi-a mai trecut atunci cand i-am vazut bucuria ca se joaca pe minge.
Eram cu aparatul in mana mergand pe holuri largi si curate, dar am inlemnit cand am ajuns la sala de zi, unde am vazut carucioarele aliniate frumos, in fata unui covor de cauciuc pe care "se jucau" cativa copii, urmariti din patuturile puse pe lateral de catre copiii...care.... isi asteptau sfarsitul.
La momentul acela mi s-a rupt filmul..nu m-am mai putut controla.
Sentimentul este sfasietor..am vrut sa aduc si eu bucurie unor copii, dar nu am reusit decat sa ma simt mica si inutila.
Ii admir enorm pe oamenii care se ocupa de acesti copii pe care si parintii si statul i-au abandonat.
Se ocupa cu blandete, cu daruire si au obtinut rezultate (acolo unde se poate) de la copii cu SD, autism, paraplegii, iar celor irecuperabili le ofera conditii decente si se bucura pentru fiecare zi de viata a lor.

Poate DariaStoica a reusit sa faca alte poze, eu pur si simplu nu am putut ...nu am avut momente de imortalizat, copiii nu pot fi decat frumosi si fericiti, chiar daca saraci....eu nu pot sa-i vad bolnavi!

Ma scuzati daca sunt incoerenta...poate peste cateva zile, cand se vor fi estompat imaginile din mintea mea, o sa pot povesti mai detasat, pentru ca am ce povesti, ma gandesc la ceva pentru Diaannalex si la alte mamici (Cello)...am vorbit cu parintele sa ii poata ajuta si pe alti copii, care pot plati, intr-un fel sau altul, pentru dotarile, spatiul si terapeutii lor."

CAPRA CU 2 IEZI

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA;www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2, A DOUA MINUNE, MOS CRACIUN 2010

CE AM EU DE OFERIT

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius! ; Sa o ajutam pe Georgi sa mearga ; Manu - papusa fara picioare

boticelina spune:

Gata si prima parte a actiunii de la Constanta, dau copy/paste de la Umanitare.

Am fost si noi in misiunea Mosheasca la Constanta! Sunt norocoasa ca am putut participa la o actiune de asa anvergura care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Am inceput dupa amiaza in stilul meu, haotic adica, si am fentat angajatorul plecand cu o ora mai devreme, aveam o multime de bifat, mi-am smuls poseta si la jumatea drumului catre casa mi-am dat seama ca mi-am uitat copilul la gradinita! M-am intors, am pescuit bambina, am fugit sa iau un tort mamei mele, ca azi e ziua ei, am pus benzina (unde evident ca am blocat pompa ) dar am reusit sa ajung acasa exact la timp ca sa insir si sa inventariez pachetele (din nou) si asta fara s-o las pe Mihaela sa ma astepte.

Afara e o vreme de sa nu dai un caine afara, ploua cumplit si bate vantul in rafale, am burdusit masinile, m-am postat in spatele Mihaelei ca ea are GPS si am pornit catre Nisipari. Am emotii, habar n-am ce-o sa gasim... Am facut cu greu printre rafale cei 30 de km pana in sat, casa lor e tocmai in capat, pe o straduta desfundata, cu garduri de piatra, ca-n toata Dobrogea. Monica, mama copiilor, ne-a iesit in intampinare, Iulian, tatal, ne-a ajutat la descarcat. Am intrat in casa si am avut surpriza vietii mele. Desi modesti, inghesuiti in 2 odai, in casa e o atmosfera minunata, e curat cum cred ca n-o sa fie in casa mea in veci, parintii sunt tineri si simpatici iar copiii... copiii sunt absolut minunati. Maruntei si blonduti, sfiosi dar in sens de cuminti, curati, politicosi si nerabdatori. Ne-au primit cu atata drag, ne-au cantat, ne-au colindat si s-au bucurat din suflet de tot, de jucarii, de dulciuri, de hainute, cred ca abia asteptau sa ne retragem noi, oamenii "mari" in holul minuscul din fata camerei lor ca sa poata rascoli sacosele. Am stat de vorba cu parintii, sunt niste oameni tineri, muncitori, care tind si muncesc cu toata fiinta lor pentru o viata mai buna pentru ei si copiii lor. Iulian n-a mai primit niciun ban din august, au zis ca spera sa primeasca acum in decembrie si ca se intrebau oare ce-or sa puna pe masa de Craciun. Monica mi-a zis ca a stiut cumva ca Dumnezeu nu-i va lasa si ca-mi promite ca din ce-i prisoseste sa dea si ea mai departe altora, ufff. I-am simtit atat de aproape, de calzi, de buni, acesti copiii, chiar saracuti, sunt mai bogati avandu-i pe ei decat multi altii

Eu, vorba lunga, cred ca plecam la 10 seara, dar mai aveam de ajuns si la Ana, la Poarta Alba. Am plecat deja cu alta stare de spirit, tot euforica, noroc cu Mihaela si GPsul ei ca mergea in fata ca altfel cred ca luam toate gropile si ratam toate curbele. Am ajuns repede si la cea de-a doua familie, la fel, oameni necajiti, dar curati, calzi, primitori, ne-au asteptat in ploaie si ne-au condus in casa cu 3 camere in care locuiesc 3 familii de cate 3 membri/camera. Ana s-a emotionat groaznic, ne pregatise o poezie, a reusit cu greu sa i-o spuna Mihaelei (in rol de (ini)Mosh, si ea emotionata) si apoi a chitait ca un soarec si a mangaiat fiecare plus si fiecare carticica pe care a descoperit-o, si-a ales apoi preferatul - un trenulet luat de voi de la Bucuresti - de care nu s-a mai despartit si ne-a lasat pe noi asti' mari sa conversam.

S-au bucurat cu totii, si mari si mici si da, sunt privilegiata sa fi facut parte din aceasta bucurie. Va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa ajut, va multumesc ca ati adus spiritul Craciunului in casele lor si in inima mea

Ma asteptam la multa "saracie" dar am gasit familii minunate, care desi sarace, traiesc demn, cu credinta in Dumnezeu, pentru care, iata, sunt rasplatiti!

Poze dragi si emotionante: https://picasaweb.google.com/101868212103866266426/AjutoareMosCraciun?authkey=Gv1sRgCNjrhca685mp-QE#

PS. Dar tot m-am ratacit in drum la intoarcere, inclusiv era s-o iau pe contrasens pe autostrada, emotii, emotii, sau cum zice Alex@Sara, of, of, masini, masini

Monica si

Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

alinuk spune:

vai Di

nu gasesc cuvinte sa exprim ce simt

e atat de trist

multumim ca ai avut puterea sa mergi acolo
iar oamenilor care se ocupa de acei copii si care ii inconjoara cu atata grija sa le dea Dumnezeu pace si echilibru in suflete

Daria, DI Cristea multumim. Sunteti extraordinare

Rall, Boti bravo, si voi ati reusit sa duceti bucurie unor oameni amarati. Multumim si voua.

Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

invitatie pt 16 decembrie!!!!

............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

mari_paun spune:

actiune cu succes si la Slobozia!
va povestesc si eu cum a decurs serbarea de la copii dinc entrul Ajutati-ne sa intelegem lumea Slobozia
Au inceput sa se aseze copiii imbracati in alb si in costume populare, parintii au luat loc pe scaune si asteptau cuminti sa vada ce li s-a pregatit. Pe usa a intrat Mos Craciun si fetele au inceput sa-i indrume sa spuna poezia pregatita... unii au spus cate 3 poezii- spre frustrarea mea ca Ema nu poate sa spuna nici una- apoi au dansat toti , au fost impartite darurile si au cantat 3 grupuri de colindatori, de la Colegiul Mihai Viteazu, de la Seminarul Teologic...a fost emotionant, mai ales ca pe ultima suta s-a mai anuntat Preotul de la mine din cartier si a impartit copiilor iconite si cate o punguta cu dulciuri si au mai primit de la alti oameni de bine, in final au plecat acasa cu cate 1 punga generoasa de dulciuri si au fost superincantati de prestatia conlindatorilor. Am facut poze insa le postez mai tarziu.
Pe langa diplomele DC ,terapeutele au facut cate o felicitare cu poza copiilor

pe 27 decembrie la ora 11.30 se va repeta serbarea si pentru membrii forumului care se anunta in vizita la centru

MULTUMIM DC!

manuelacrina spune:

Am fost la Stejarel, cu Daria si cu sotul ei ...
... dragelor, eu nu-mi gasesc cuvinte sa povestesc nimic si inca tremur ... dar trebuie sa fac si eu ceva ... ca Daria a facut totul ... a pregatit cadouri frumoase pentru fiecare fetita, impachetate in folie de celofan, cu fundita, asa cum erau cadourile noastrea cand eram mici ... multe dulciuri, pufuleti cu surprize, suculet si hainute noi pentru fiecare.

Fetitele ne-au intampinat cuminti si vesele ... sunt in jur de 15, nu le-am numarat, cu varste intre 6-20 de ani si o fetita micuta de 4 ani care arata ca un copilas de 1 an, a stat tot timpul la Daria in brate sau la mine, foarte cumintica ... copilasii au diverse afectiuni fizice, 2-3 erau in scaune cu rotile, si toate au afectiuni psihice ... s-au bucurat fiecare cum a putut de pufuleti , de surprizele de la pufuleti, de ciocolata, chiar erau greu de temperat sa nu manance numai ciocolata ... au scos hainutele si tare s-au mai bucurat, o fetita tropaia din picioruse, o fetita mai mare ne-a imbratisat si pupat pe fiecare cu multa afectiune, o alta a batut palma cu noi, stia sa faca semnul OK cu manutele si-l facea de cate ori scotea cate ceva din pachetel ...

In timp ce eram acolo, dintr-o coincidenta fericita a venit si preotul si ne-a facut o mica slujba, a binecuvantat fiecare fetita, a impartit alte cadouri cu ajutorul a doua doamne.

Felicitari DOAMNELOR care se ocupa acolo de acesti copii , totul era curat, ordonat, copilele curate, imbracate frumos, pieptanate frumos, "cochete" cu lantisoare si bratarici colorate de care erau f mandre ...

... am plecat cu sufletul tare greu ... am promis ca revenim.

Cand intra Daria, posteaza si cateva poze.

mari_paun spune:

poze cu copiii de la Slobozia...o parte :)

https://picasaweb.google.com/105809499420747550332/SerbareCraciun2011#5689338225253477362

diannaalex spune:

Buna seara fetele, acum am venit si eu de la familiile de la Benesti asa se numeste satul unde am ajuns azi. Ce am gasit acolo m-am ingrozit nu imi vine sa cred ca mai exista familii care traiesc asa. Am ajus la prima familie au iesit copii la poarta cand au vazut masina oprind in fata casei. L-au chemat pe tata care impreuna cu copii ne-au ajutat la descarcat, am avut o dubita plina de haine jucarii si alimente. Am intrat intr-o camera foarte mica unde stateau toti cei 5 copii plus parintii in total 7 persoane. Era cald si bine focul aprins in soba si faceau mancare. I-am rugat sa aprinda lumina pentru ca era cam intuneric. Atunci au zis ca nu au curent ca nu au avut niciodata. Am impartit cadourile la copii, dar nu indrazneau sa le despacheteze. Am inceput eu sa scot cate ceva pentru fiecare si i-am incurajat sa desfaca cadourile. Ata de multa fericire nu am vazut niciodata la nici un copil. Georgiana merge la liceu in Vaslui si face zilnic naveta are note foarte bune ii place la scoala, dar din cauza ca parintii nu au servici trebuie sa ia din caietele pe care le primesc cei care sunt la scoala generala in sat. Manuale din 12 are doar 2 la scoala. I-am promis ca o sa incerc pana in ianurie cand incepe scoala sa ii mai cumpar eu caiete si carti am rugat-o sa faca o lista cu ce are nevoie si sa ma sune cand vine la scoala si sa mi-o dea. Sper sa pot sa o ajut. I-am intrebat ce vor sa se faca cand vor creste. Unul din baieti vrea politist, al doilea vrea sa se faca preot una dintre fete vrea sa se faca cantareata are o voce minunata. Georgiana a zis ca vrea sa urmeze si facultatea daca o sa aiba parintii cu ce sa o tina la scoala. Am plecat promitandu-le ca voi tine legatura cu ei. Am plecat spre a doua familie. In masina mi s-a spus ca mai este un baiat de 22 de ani infectat cu HIV de la 2 luni jumatate de la o transfuzie Noroc ca am mai avut cate ceva pentru barbati. Este vorba despre o failie cu 6 copii si cu tatal in inchisoare. Am aflat ca face inchisoare pentru crima e undeva la Bucuresti la un penitenciar, asa ca mama creste singura copii. I s-a spus de foarte multa lume sa mai dea din copii sau cel putin pe cel ci HIV la orfrinat sau sa ii lase in spital dar a zis ca nu poate ca sunt copii ei si se chinuie asa cum poate cu ei. Au desfaut pngile si au inceput sa se joace ca noi sa putem sta de vorba. Erau atat de bucurosi si nu le venea sa creada cate au primit. La ei nu a fost niciodata Mos Craciun, au intrebat de ce au primit cadouri si cand le-am zis ca sunt de la Mos Craciun au intrebat ca cine este Mos Craciun si de ce le da lor cadouri. Va rog sa ma credeti ca mi-au dat lacrimile. Am luat si de acolo nr de telefon si le-am promis ca o sa ii mai sun sa vad de ce mai au nevoie si sa incerc sa ii mai ajut. Sunt fara cuvinte abia am reusit sa va scriu si incerc de o ora sa scriu. Va multumesc din suflet din partea lor. Am uitat sa va zic ceva familiile sunt cu faorte mult bun simt cum rar mai intalnesti in zilele noastre. Copii foarte timizi dar foarte ascultatori si isi ajuta parintii dupa puterile lor. Aici veti gai poze iar baiatul care e singur intr-o poza e cu HIV. http://www.flickr.com/photos/72360957@N03/6559862981/in/photostream si incerc ca mai pun si restul ca nu ma lasa Gata am reusit restul sunt aici http://www.flickr.com/photos/72360957@N03/6560078267/in/photostream

mami de Alex nazdravan www.dianalaura.wblog.ro
veniti la produse noi sau impecabile la preturi foarte bune
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii
Vine Mos Craciun