FIV Europa(50)
Raspunsuri - Pagina 18
balanta_tm spune:
mihaela, analizele tale sunt ok, poate doar Estradiolul este un pic marisor, dar totusi acceptabil, avand in vedere ca ai FSH si AMH ok.
Ca sa iti faci o idee, eu am avut si FSH de 11.8, Estardiol de 87 pg/ml, iar AMHul in toamana lui 2010 era 0.6...Bine, eu ma bazez pe un singur ovar, celalalt fiind operat si implicit nefunctional.
TSHul este ideal sa fie in jur de 1. Tu il ai 2.3; poate ar fi bine sa faci FT3, FT4 si ATPO sa vezi daca ai un hipotiroidism usor.
ank30 spune:
balanta_tm stii ce mi se pare ciudat?... ca nimeni nu mi-a zis pana acuma de TSH ca nu ar fi ok mai ales ca am si 3 fiv. Ce nu merge daca e mare valoarea? Tot aici la voi am citit ca cei din Austria nu fac fiv daca valoarea nu e apropiata de 1.
balanta_tm spune:
ank30, daca incepi FIVul cu un TSH marisor, risti un raspuns prost la stimulare/ovocite de proasta calitate/embrioni slabi.
mihaela, te rog scrie valorile de referinta ce corespund la AMHul tau din buletinul de analize, ca acum mi-am amintit ca am vazut diverse valori de referinta pt AMH si vreau sa fiu sigura ca nu spun tampenii cand zic ca AMHul tau este ok.
ank30 spune:
Balanta,scuze ca pun o groaza de intrebari
dar chiar mi-am pus de o mie de ori intrebarea "ce nu merge si de ce embrionii nu au o evolutie tocmai buna in laborator?".Cred ca o sa o iau razna intr-o zi ca aud fel si fel de variante 
ba ca la noi e problema de fertilizare din cauza unui cromozom (9qh+)la cariotipul sotului dar tot ei spun ca e ok, ba spermatozoizii sunt astenici incat nu mai stiu ce sa cred. IMSI este o procedura pentru a imbunatatii calitatea embrionilor? Am inteles ca tu ai apelat la aceasta procedura...ai putea sa-mi explici in ce cazuri se recomanda daca a-ti optat voi pt ea sau voua v-au recomandat-o medicii de la kinderwunsch?
balanta_tm spune:
ank, IMSI este o procedura de supraselectie a spermatozoizilor. Spre deosebire de selectia obisnuita, la IMSI se foloseste un microscop f performant, care mareste de vreo 6000 de ori campul vizual (microscopul clasic mareste doar de 400 de ori). Folosind IMSI, se pot selecta cei mai ok spermatozoizi dpdv morfofologic, ceea ce este f f important la cei care au probleme de morfologie. Apoi spermatozoizii selectati se injecteaza in ovocite (adica li se face ICSI, deci IMSI include si ICSI). Conditia ca sa se poata face IMSI este ca barbatul sa aibe minim 8 mil de spermatozoizi per ml (fiindca, campul vizual este mult mai larg la IMSI, este nevoie de mai multi sparmatozoizi care sa acopere camplul vizual).
Alegandu-se cei mai ok spermatozoizi, sunt si sanse mai mari sa se formeze embrioni mai buni.
Noi am cerut IMSI la Kinderwunschzentrum, nu ne-au propus ei.
gabryela18 spune:
Am fost sa fac azi analizele.
Vreau sa a mai intreb ceva. Ma bate gandul sa merg la psiholog. Voi ati fost? Ce credeti despre asta? Emotional ma simt cumva blocata. Am momente in care imi vine sa plang dar nu o fac, nu ma las cumva sa mai simt. Simt cum emotiile mele sunt inghetate.
Cand a nascut sora mea acum un an si o luna cand l-am luat pe baietelul ei in brate mi-au dat lacrimile. Pur si simplu imi curgeau pe fata, fara suspine fara nimic. De atunci nu vreau parca sa ma mai apropii sufleteste de un copil ca si cum ma raneste orice apropiere, mai putin de nepotelul meu. El este asa o alinare
Stiu ca suna dur si rece, dar simt ca dc m-as lasa sa simt as pica intr-o gaura adanca din care imi e frica ca nu voi scapa :(
balanta_tm spune:
gabriela, eu am pierdut sarcina obtinuta dupa primul FIV, la 24 de saptamani. Este vorba de o poveste f trista, pe care nu as vrea sa o descriu din nou aici. Cert este ca am trecut printr-o trauma enorma si am suferit multe luni. La un moment dat, am vrut sa fac psihoterapie si am ales cel mai bun psihoterapeut din Timisoara, crezand ca el ma va putea ajuta sa depasesc impasul. La a treia sedinta de psihoterapie, am realizat ca el a retinut gresit numele baietelului pe care l-am pierdut; l-am corectat diplomat. La urmatoarea sedinta, la fel: il numea altfel pe fiul meu. L-am intrebat cum se numeste baietelul pe care l-am pierdut si mi-a spus numele gresit. Am cerut sa oprim sedinta de psihoterapie si sa anulam contractul. I-am platit cele 4 sedinte si asta a fost tot.
Pai daca el nu a fost in stare sa retina numele bebelusului pierdut (nu iti imagina ca era vreun nume chinezesc sau ceva de genul asta; era un nume normal), imi e f clar ca lui i se rupea de toata durerea mea si facea totul doar pt bani; plus ca era si neprofesionist.
Asta a fost experienta mea cu psihoterapia - prima si singura...M-am lecuit.
gabryela18 spune:
Draga mea Balanta
Imi pare extrem de rau de povestea ta. Ma intristeaza fara sa vreau cu toate ca nu am trecut prin asa ceva, multumesc lui Dumnezeu.
Da ai dreptate cu ce imi spui. Si mie mi se pare important sa retina numele copilului si orice altceva ii spui tu unui psihoterapeut.
Ideea este ca eu nu mai sunt in stare sa fac nimic altceva. Nu mai iesim din casa decat f greu. Toti prietenii nostri au copii si marea majoritate nu vb decat despre copii. Nu vreau sa ma inteleaga gresit mamicile de aici, dar e dureros pt cei care nu au si care sa chinuie sa aiba un copil sa auda numai despre bebelusi si poznele pe care le fac ei.
Ideea este ca nu mai imi face placere sa fac altcceva. De 2 luni ma chinui sa merg la sala de sport si ma duc si ma simt bine. Dar in rest nimic. Nici la cumparaturi nu mai mergem, nici la intalniri cu prietenii (maxim 1 data pe luna) si nu facem decat sa stam in casa. E adevarat ca in casa ma simt in siguranta langa omul pe care il iubesc, dar ma gandesc ca nu asa se mentine o casnicie. Stand doar in casa.
Balanta parca am citit in paginile anterioare ca ai facut de curand un fiv la viena si ca s-a prins. Am retinut bine?
balanta_tm spune:
Cat de cunoscut imi suna fazele astea cu prietenii! Si noi ne-am izolat de ei, fiindca toti, dar absoluti toti au copii si de la un moment incolo, nu am mai avut puterea sa ne vedem cu ei si implicit, sa fim in preajma copiilor. E inutil sa spun ca noi eram singurii din grup care "nu ramaneam insarcinati"; restul, ramaneau f f usor...
Noi am zis asa: daca sunt prieteni cu adevarat, vor intelege ca o perioada nu ne mai putem vedea cu ei. Daca nu sunt, nu vor intelege, dar nici nu vom fi pierdut nimic - decat asa "prieteni", mai bine lipsa.
Da, si pe mine m-a stors de energie toata povestea asta cu infertilitatea. Daca ar fi fost strict dupa mine, as fi facut doar traseul serviciu-acasa si atata; cel mai adesea simteam ca nici nu mai am viata in mine (nu stiu cum sa explic senzatia asta). Noroc cu sotul care insista sa iesim din casa, sa mancam in oras, sa mergem la cumparaturi, sa ne plimbam, etc.
Da, ai citit bine: am facut a doua fertilizare si am reusit. Speram ca de data asta sa fie bine pana la capat.
gabryela18 spune:
Eu sunt convinsa ca va fi bine. Ai un suflet prea mare si te cunosc doar de o saptamana, dar nimeni nu a fost asa prompta ca tine in a-mi raspunde la mesaje. Asa ca iti multumesc.
Din pacate sotul meu nu insista sa iesim din casa, el mai mult ca mine prefera sa stea in casa. Bine el prefera asta inainte de a ne confrunta cu astfel de probleme. E alt gen de om care prefera asta.
Nu vreau sa le spun prietenilor mei de ce nu vreau sa ma intalnesc cu ei. Simt ca doar putini dintre ei ma inteleg. Cand i-am spus cuiva care are al doilea bebe de curand sa nu mai prevada lucrurile in negru ( gen imi e frica sa nu se imbolnaveasca bebe, primul copil este f sensibil la raceli din prea multa cocoloaseala) si ca sunt altii care se chinuie sa obtina un copil, mi-a raspuns cine are sa ii traiasca cine nu sa nu si-i doreasca, mi-a venit sa ii dau cu ceva in cap si cred ca i-am raspuns pe un ton destul de rece si dur ca nu este chiar asa.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar eu simt ca numai cei care nu au copii pot sa ma inteleaga pe mine. NU CRED ca poti sa ii spui unui om care isi doreste copii sa nu isi doresca lucrul asta.
Va rog sa imi iertati tonul dur dar trairile oamenilor sunt diferite si eu vb doar din experienta mea de viata.