Calendar Advent cu Povesti
Raspunsuri - Pagina 5
pitzinuca spune:
buna seara copii!
o poveste cu adevarat... rusnaca 
(parintii stiu de ce )
********
Cabana animalelor
Poveste din Rusia
Era odata o soricica si nu avea unde sa stea. Se plimba pe ici, pe colo, cand zari o cabana. “He-hoo! striga ea, e cineva pe acolo? In cabana nu locuia nimeni. Atunci ea intra si se aranja. O broasca, ce tocmai sarea pe ici, pe colo, se opri in fata cabanei. “He-hoo! striga ea, e cineva pe acolo?” Soricica ii raspunse “Sunt EU, o soricuta. Dar se gaseste un loc si pentru tine. Vino!” Iar broasca, bucuroasa, intra. Un iepure vazu totul, si executa cateva sarituri, pe ici, pe colo, strigand: “He-hoo! e cineva pe acolo?” Broasca se ivi la fereastra: “Haideti inauntru, Coane Iepure!” Apoi fu randul unei vulpi sa se opreasca in fata cabanei: “He-hoo! e cineva pe acolo?” Iepurele, Soricica si Broasca ii raspunsera: “Suntem noi! Si te invitam aici!” Apoi urma lupul, el fu invitat de ceilalti. Da, da, chiar lupul! Ei bine, s-a comportat fermecator! Intr-un sfarsit aparu un urs imens si greu. Mormai: “He-hoo! e cineva pe acolo?” De-abia astepta sa se alature acestui grup vesel. Dar cum era prea mare pentru a incapea inauntru, se aseza pe acoperis si Prrr! Cabana se darama. Ursului ii paru foarte rau, si ca sa indrepte greseala, aduse din padure multe crengi mari, din care toate animalele construira o alta cabana mai MARE. Si mai frumoasa decat cea veche. Si impreuna, animalele trecura peste iarna la adapost!
*********************sfarsit********************************
andacos spune:
Pitzinuca,ce faci?esti bine?
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
pitzinuca spune:
Ieri am fost sa impodobim bradul la Andi la scoala, si am uitat compleeet de poveste....
sper ca nu v-a lipsit foarte tare!
dana, merci de grija, sunt ok, ceea ce iti doresc si tie 
***************
Cele patru fire de par ale zanei
Poveste tiganeasca
Era odata un Tigan tanar si sarac, care calatorea din tara in tara. La un moment dat ajunse intr-un regat in care regele promitea sa isi dea fiica sotie omului care se dovedea a fi cel mai demn. Imediat Tiganul se prezenta in fata regelui si ii zise: “O, Rege, sunt pregatit sa merit mana fiicei mariei tale. Spuneti-mi ce trebuie sa fac!” Regele se sufoca de nervi: “Cum? Cum? Drept cine te crezi? Vierme mizerabil! Pe fiica mea, nu o vei merita niciodata!” Si pentru a-l pedepsi pe Tigan de indrazneala sa, il arunca in inchisoare.
Dar acest om era generos si cinstit, astfel ca o zana buna i se arata... Ea aparu, frumoasa si inconjurata de lumina, in celula sa intunecoasa. Ii spuse: “TU esti cel care o va lua de sotie pe fiica regelui. ” Tiganul sarac se puse pe ras: “Va bateti joc de mine, doamna zana!” “Deloc! Asculta-ma: trage aceasta cutie de lemn si aceasta creanga subtire de copac care se afla sub patul tau. Acum, ia patru fire de par de ale mele, fixeaza-le pe cutie, trece cu creanga peste ele... Si o sa vezi! ” Tiganul se supuse. Zana disparu. In cateva zile, el inventa prima vioara din lume. Cum incepu sa cante la ea, gardianul prinse a topai, apoi directorul, apoi toti cei din inchisoare incepura sa danseze pe muzica sa. Intr-o seara, nemairezistand, regele si fiica sa coborara in inchisoare. Privirea Tziganului o intalni pe cea a printesei. Muzica viorii le invalui imediat inimile cu dragoste. Si cateva note mai tarziu, Tiganul o lua de sotie pe fata regelui. De atunci, din dragoste pentru ea, face sa vibreze cele patru fire de par daruite de zana cea buna.
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
poftiti la poveste
************
Cum a devenit iepurele alb
Poveste din Canada
Vultur Ager, Indianul, era un vanator foarte bun. Aducea intotdeauna familiei sale atata mancare incat foamea nu le dadea niciodata batai de cap. Dar intr-o vara, dadu seceta si toate animalele se mutara spre Nord, unde era mai racoare, iarba era mai verde iar raurile curgeau involburate.
Atunci Vultur Ager si toti vanatorii au urmat animalele. Dupa ce si-au asezat corturile, s-au dus toti sa vaneze ca sa aiba provizii. Zilele au trecut. Vultur Ager si tovarasii lui de vanatoare nici nu si-au dat seama cand a venit iarna.
Intr-o dimineata, totul fu acoperit de zapada. In acea zi, printre dealurile devenite albe, Vultur Ager, care urmarea singur un cerb, nu a mai gasit drumul spre casa. Mergea la intamplare, cand deodata vazu un iepure maron care venea spre el in salturi mari: “Omule, incotro te duci?” Vultur Ager raspunse uimit: “Spre asezarea noastra! Dar m-am pierdut!” “Eu stiu unde este! Ii spuse iepurele. Urmeaza-ma!” Vultur Ager il urma. Si dupa ce mersera o buna bucata de vreme, el vazu in sfarsit corturile.
Vultur Ager, recunoscator, ingenunche si mangaie animalul: “Multumesc, Frate Iepure, spuse el cu voce trista. Mi-ai salvat viata. Chiar daca noi, oamenii, am venit sa te vanam, pe tine si pe celelalte animale. Poate te vom omori chiar maine?” dar in timp ce Vultur Ager vorbea si mangaia iepurele, blana acestuia se albea. In scurt timp, animalul fu pe de-a-ntregul alb, mai putin botul, urechile si coada. Iepurele sari din bratele indianului. Deveni invizibil in zapada si disparu. De atunci, niciun vanator nu il poate omori, pe el sau pe urmasii lui. Si de atunci asa a ramas in fiecare iarna.
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
as sam sancho ida ot goritza
da vi kaja leca nosht decitza (pentru cunoscatori)
Noapte buna, copii
***************
Lupul care se credea oaie
Poveste din Mongolia
Intr-o zi, in Mongolia, un pui de lup abandonat, fu gasit de niste oi si crescut de acestea. El invata sa traiasca impreuna cu oile, ca si cum ar fi fost o oaie chiar el. Manca iarba, dar nu ii placea la gust. Invata chiar sa si behaie, dar era foarte greu sa faca asta.
Intr-o zi, un lup mare aparu pe varful unei stanci. Toate oile o luara la fuga, si asa facu si lupusorul. Dar lupul cel mare a urmarit turma si l-a prins pe puiul de lup de pielea gatului. Lupusorul nostru tremura de frica, deja isi imagina cum va fi mancat. Dar ajungand pe malul unui rau, lupul cel mare il puse pe marginea apei. Apoi se apleca deasupra apei si ii facu semne puiului sa faca la fel. Atunci lupusorul isi vazu reflexia in apa, langa cea a lupului cel mare. Cat de tare semanau! De atunci, puiul de lup ramase sa traiasca cu lupii. Nu a mai mancat niciodata iarba. Avea dreptate sa nu ii placa niciodata. Dar, curios pentru un lup, nu a mancat nici vreo oaie niciodata!
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
in seara asta avem serbare, povestea vine mai devreme
**********
Micul caprar
Poveste din Mexic
In fiecare dimineata, un baiat ducea caprele de care avea grija pe un camp de porumb. Si in fiecare seara, le conducea inapoi spre casa.
In acea seara, cand baiatul striga catre caprele sale: “Este vremea sa ne intoarcem!”, ele continuara sa rumege linistite. Atunci micul caprar striga: “Carne de carnati! Grabiti-va, trebuie sa ne intoarcem!” Dar caprele nu il ascultau si gata. Atunci, baiatul se aseza si incepu sa planga.
Un iepure se apropie si il intreba: “De ce plangi?” Baiatul raspunse: ”Caprele nu vor sa se intoarca.” “Am sa te ajut”, spuse iepurele. Si incepu sa topaie de colo-colo si sa strige: “Imbecile fericite, e ora de intoarcere!” Dar caprele nu se miscau si gata. Atunci, iepurele se aseza si el si incepu sa planga.
Un curcan se apropie si intreba: “De ce plangeti?” Ei raspunsera: ”Caprele nu vor sa se intoarca.” “Am sa va ajut”, spuse curcanul. Incepu sa glugluteasca foarte tare si striga: “Plecati de aici!” Dar caprele nu se miscau si gata. Atunci, curcanul se alatura celor doi si incepu sa planga.
Un magar se apropie si intreba: “De ce plangeti?” Ei raspunsera: ”Caprele nu vor sa se intoarca.” “Am sa va ajut”, spuse magarul. Incepu sa raga foarte tare de se auzea pe tot campul: Dar caprele nu se miscau si gata. Atunci, magarul se alatura celor doi si incepu si el sa planga.
Apoi o albina aparu si intreba: “De ce plangeti?” Ei raspunsera: ”Caprele nu vor sa se intoarca.” Atunci albina se duse spre capre si cu o voce blanda, “BZZZZzzzZZZ” se apleca spre urechea fiecarei caprite si le ruga sa se intoarca acasa. Caprele niciodata nu mai auzira asa ceva dulce, asa ca se pusera in miscare si o luara la dreapta spre sat. Baiatul multumi albinei apoi fugi sa prinda caprele din urma.
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
somn usorrrr, copii
************
Mainile de aur
Poveste din Grecia
Era odata un om caruia i se nascu un copil. Isi iubea atat de mult copilul ca visa sa ii ofere TOTUL. Dar cum, ca era sarac lipit. Atunci, intr-o dimineata se trezi si se duse sa caute copacul dorintelor.
Merse o mie de zile si o mie de nopti. Cand in sfarsit il gasi, copacul il intreba: “Care iti este dorinta cea mai mare?” Omul se gandi ce se gandi si zise: “Vreau ca tot ce ating sa se transforme in aur.” Copacul ii spuse: “Ceea ce doresti, vei avea.” Foarte fericit, omul pleca din nou la drum. Merse o mie de zile si o mie de nopti. Cand ajunse acasa, puse mana pe manerul portii si, ce sa vezi, hop, se transforma in aur. Apoi, se duse sa isi mangaie cainele care il intampina bucuros, puse mana pe el si, hop, se schimba in aur. Bietul caine nu se mai misca, nu mai respira, se transformase in statuie. Sotia sa incepu sa strige: “Te implor, nu te apropia de copilul nostru!” Atunci omul se aseza departe de fiul sau. Si timp de o mie de zi si o mie de nopti planse uitandu-se la fiul sau care intindea bratele strigand “Tati!” In a o mie si una dimineata, omul se duse iar in cautarea copacului dorintelor, ca sa il roage sa ii schimbe dorinta veche cu cea care acum era cea mai mare: sa isi regaseasca mainile dinainte, mainile sale de tatic, pentru a-l putea imbratisa pe fiul sau. Iar copacul ii indeplini dorinta.
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
haideti la poveste! mai sunt doar 2!
*****************
Bufnita si Lupul
Poveste din Portugalia
Intr-o seara, pe cand bufnita era in cuibul sau din varful bradului, un lup se apropie. Isi infasura coada in jurul trunchiului copacului ca si cum ar fi vrut sa il smulga. Bufnita striga: “Ei, cumetre lup! Nu smulge acest copac, puii mei vor cadea!” Lupul ii raspunse: “Daca vrei sa ma opresc, trebuie sa cobori.” Bufnita cobori incetisor, din creanga in creanga. Si cand se credea destul de departe de gura lupului, acesta se rasuci si o prinse. Din gura lupului bufnita striga: “Nu ma manca chiar acum, trebuie sa ma duc la copilasii mei sa imi iau la revedere de la ei.” Dar lupul refuza: “Daca te duci, nu te mai intorci.” Bufnita atunci propuse: “Am o idee: inainte sa ma mananci, daca strigi tare AM MANCAT BUFNITA!, puii mei vor sti ce mi s-a intamplat.” Atunci, lupul spuse incetisor, dandu-si sema de smecherie: “Am mancat bufnita!” Bufnita ii spuse: “Vorbeste mai tare, pentru ca puii mei sa te auda.” Lupul repeta, un pic mai tare de aceasta data: “Am mancat bufnita!” Dar bufnita insista: “Mai tare, ti-am zis. Puii mei sunt acolo, tocmai in varf.” Atunci lupul deschise gura larg, si striga cu putere: “AM MANCAT BUFNITA!” Dintr-o bataie de aripi bufnita zbura pana in varful bradului. De acolo de sus, radea de lup: “Ah, deci asa? Ai mancat o bufnita? Ei bine, in tot cazul, nu sunt eu aceea!” Si apoi se duse la puii ei.
*********************sfarsit********************************
pitzinuca spune:
ce fac copiii? asteapta nerabdatori un Mos? pana atunci, mai vine o poveste
*********
Soricica si Camila
Poveste din Sahara
Traia odata in mijlocul desertului, linistita intr-o gropicica, o draguta soricica. La un moment dat trecu pe acolo o camila. Hamul ii atarna pana jos pe pamant. Soricica lua hamul si zise: “Am sa te ghidez, voi fi calauza ta. Eu sunt mult mai puternica decat se spune.” Ah, nu era deloc modesta soricica asta iuiuiu! Mergand in fata camilei, incepu sa vorbeasca, si sa vorbeasca... de toate victoriile sale contra serpilor de nisip, chiar si impotriva dragonilor fiorosi! Camila o asculta fara sa spuna nimic.
Dupa ce au mers o buna bucata de vreme, camila si soricica au ajuns in fata unui rau. Soricica se opri brusc. “De ce nu continui?” intreba camila. Soricica raspunse, speriata: “Nu vezi acest rau? E ata de adanc incat daca il traversa, ne putem ineca amandoua!” Camila se sufoca de ras. Si ca sa ii dovedeasca soricutei ca raul nu era adanc, isi puse mai intai o laba, apoi cealalta in apa. Se intoarse catre soricica si o ruga ironic sa faca la fel: “Uite, apa nu imi ajunge nici macar pana la genunchi!”
Soricica, rusinata, recunoscu “Ei da, cee ce tie iti pare mic cat o furnica, pentru mine e cat un munte.” Soricica, devenind modesta, adauga: “Te rog, doamna Camila, ia-ma pe spinarea ta. ” Bineinteles, camila accepta si Soricica sari pe una din cocoasele sale, si asa si-a continuat calatoria, fara sa se mai laude.
*********************sfarsit********************************