La Multi Ani Romania !
Raspunsuri - Pagina 5
silvi_2005 spune:
La multi ani Romania, tara mult incercata, iubita, hulita, furata uitata si regasita dar leagan minunat cu munti si vai si ape cristaline cu o mare albastra si o delta monument natural, o adevarata bijuterie ...daca ar fi sa vedem tara in sine cam asta as vedea eu si sufletul mi se umple mereu de amintiri frumoase cu ierni cu nameti uriasi si cozonaci calzi si colinde ca nicaieri in lume.
La multi ani tuturor romanilor, buni sau rai, care pleaca uneori capul, alte ori incoarda umerii sa poata duce greutatea mai departe, pribegesc in alta tari unde le e mai bine dar gandesc si viseaza romaneste pana la ultima suflare, raman in tara lor si isi gasesc propria carare mai usoara sau mai grea fac cinste numelui de roman si dau un exemplu sau gasesc cai mai ocolite pentru a mai face un ban in plus, se uita in dreapta si stanga si vad ca mai toti fac la fel deci e pe undeva normalul in zilele astea ... dar spera undeva adanc in suflet ca o sa vina si vremuri mai bune.
La multi ani tuturor 
si daca ar fi sa mi se indeplineasca o dorinta ar fi aceea sa dam timpul inapoi, atatea secole cat trebuie si fim din nou tara de viteji drepti si bravi care isi imbratisau familia si luau coasa in spate sa apere tara cand suna goarna ( sunt curioasa cine ar mai face astazi asta ). As vrea sa fim din nou acei oameni drepti si cu drag de tara si sa o luam de la capat si sa nu repetam greselile facute ... dar nu exista zane si dorinte magice ca va trebui sa ne gasim singuri calea de indreptare din mers...Am ascultat zilele astea Tudor Gheorge si m-am umplut de dor si drag de vremuri mult apuse si de oameni care sunt un model si un exemplu vreau sa putem toti spune intr-o zi despre Romania "acolo este tara mea si acolo vreau eu sa traiesc" cu atat drag si dor ca Tudor Gheorghe. Din Franta 
cu mult drag pentru cei care au ramas inca in tarasi nu au stins lumina
portugal spune:
La multi ani Romania si tuturor romanilor de peste tot !!!
SabinaY. spune:
Voi v-ati raspuns la intrebarea: De ce iubesc Romania?
Eu am incercat sa raspund, am sa postez mai jos, postul initial il puteti gasi aici: De ce iubesc Romania?!
Acest articol nu vine in urma unei inimi pline de entuziasm si patriotism. Pe 1 decembrie nu ascult imnul national si nici steagul nu-l proptesc în fata portii. La auzirea “Desteapta-te romane” nu tresare în mine nimic si nici ochii nu mi se umezesc.
Dar ce înseamna patriotism? O definitie din dex ne-ar spune ca este un sentiment profund de dragoste si devotament pentru parie si popor. Un atasament sincer, o atitudine de sacrificiu. Sa-mi fie cu iertare, dar n-am dus o viata de abnegatie cât am locuit în România si nici dupa ce am parasit meleagurile natale.
Iubesc România?
Întrebarea s-a strecurat ca o nimf#259; în mintea mea, si acit printre gânduri fara sa-mi mai dea liniste.
Ce este România pentru mine?
Romania este locul unde mi-am lasat prietenii si familia. Prieteni cu care imi face placere sa tin legatura. Ii citesc pe facebook si le urmaresc blogurile. Uneori scriu tampenii, alteori fac lucruri marete. Imi iubesc prietenii. Pe cei cu care am copilarit, cand in veri secetoase ne scaldam in lacul murdar, plin de mal si alge din apropierea blocului ignorind pedepsele si amenintarile de acasa. Cand primaverile pangaream parcul Voinicelul, scormonind fiecare coltisor cu o curiozitate naiva. Iernile ne bateam cu zapada si ne faceam “case ca eschimosii” din bulgari uriasi, degerandu-ne mainile si picioarele. Prietenii din scoala, cand imparteam un covrig in trei si citeam inghesuiti revista Liceenii. Vorbeam in soapta despre personaje dragi din romanele celebre de dragoste pe care le citeam pe ascuns, in seri tarzii, la lumina stinsa a unei veioze. Prietenii cu care chiuleam de la mate si fumam tigari ieftine intr-o cafenea de ultima mana.
Romania este dorinta, necesitatea, bucuria de-a avea prieteni romani si aici, la capatul lumii.
Romanii, acei oameni care stiu sa glumeasca intr-un fel aparte. Am sa va rog sa ma suportati cu inca un citat de Paler, n-as putea s-o spun mai bine ca dumnealui: “Romanii prefera sa faca haz de orice necaz si sa-si amenajeze un talcioc pe orice golgota.” O sa-mi permit o generalizare, prefer de-o mie de ori hazul de necaz in fata seriozitatii cu care priveste japonezul orice situatie.
Romania si limba romana. Este singurul mod in care ma pot exprima natural, atat verbal cat si in scris. Oricat pasii mei vor ratacii prin lume, intotdeaua am sa tresar la auzirea unor cuvinte romanesti, cum mi s-a intamplat pe-un aeroport european, unde o bunica rotunjita, cu basma si cateva traiste la indemana, isi striga nepotul:
“ - Dorulet, vino la mamaie sa-ti dea un cornulet.” (Dorulet fiind un barbat inalt, zvelt, si cu o iubita la brat)
Romania inseamna Bucurestiul de vis si de cosmar (vorba arcadiei). Bucurestiul din amintiri. Bucurestiul de ieri, acel Bucuresti din copilarie. Iubesc acest oras. As spune chiar ca il divinizez, dar cu siguranta v-as parea o ciudata. Incerc sa il regasesc in orasul in care locuiesc acum. O intersectie, un colt de strada, o cladire, strada pe care am copilarit. E doar o iluzie, Bucurestiul mizerabil, plin de praf, poluare si noroi. Bucurestiul fermecator, Lipscanii, batranul Cismigiul, Magheru, Unitatii, raposata Piata Obor, strazi care-mi raman dragi si pe care, cu siguranta, nu voi reusi sa le indentific nicaieri in lume.
Bucurestenii, oameni minunati, frumosi, veseli si deschisi. Bucurestenii grabiti, nervosi si urati. Chipurile unor oameni care raman zugravite undeva in amintiri launtrice.
Romania ar trebui sa insemne peisaje care-ti taie respiratia, traditii si obiceiuri, folclorul si straie populare. Am fost copilul Bucurestiului, fara rude la tara, n-am asistat niciodata la pomana porcului, n-am vazut cum se taie o gaina si nici macar nu stiu cum se fac ouole incondeiate. Habar n-am cum arata un sat in ajun de sarbatoare. O sa spuneti ca sunt ignoranta. N-as putea sa va tagaduiesc gandurile, dar in Bucuresti este un talmes-balmes de traditii si obiceiuri intre cladirile de beton si modernizare. Nimic inaltator, nimic care sa te faca sa tresari.
Cat despre peisaje, sincer va spun, nu am apucat sa-mi vad tara. Am reusit sa ajung in cateva orase, pe vremea cand imi cautam succesul prin festivalurile de muzica din tara.
Ce doresc sa evidentiez cu asta? Faptul ca n-am avut ocazia indeajuns de-a cunoaste Romania cu adevarat. Si atunci, se poate vorbi despre dragoste de tara?
Romania inseamna dor! Dorul acela napraznic care cateodata loveste in mine fulgerator. Dorul se naste din amintiri. Romania inseamna dor si amintire. Dorul de tara prinde viata din atasament.
De ma veti intreba de ce nu iubesc Romania, n-as sti ce sa va raspund. Poate multi altii vor striga cu voci mahnite, manioase, impetuoase: coruptie, furt, saracie, tigani, caini vagabonzi, mizerie, politica, spaga, servicii medicale execrabile, cersetori, poluare, indiferenta. As avea sa-i reprosez un singur lucru, atunci cand eram chinuita de indoieli, mi-a deschis larg portile si m-a poftit afara: Du-te fetito, du-te-n lumea larga, pleaca de-aici.
Poate raspunsul la intrebarea din titlu ar fi trebuit sa vina simplu, fara atata emfaza, cum ar fi fost firesc: “Da, iubesc Romania, pentru ca este locul unde m-am nascut. Este normal sa o iubesc.”
In loc de final, pentru ca n-am facut nimic concret pentru tara mea, astazi am imbracat un costum popular pentru prima data. Si poate pentru cateva clipe m-am simtit precum Victoria Lipan a lui Sadoveanu, o Victorie care are puternic inradacinate traditiile stramosesti. Eu eram Mara cea pragmatica a lui Slavici, puternica si tenace. Eu eram Catrina Moromete, evlavicioasa si supusa. Eu eram Florica, fata saraca dar care ii sucise mintile lui Ion.
Eu eram Romania.
La multi ani Romania!
monicabo spune:
La multi ani Romania! 
Eu am fost la defilare ieri cu fetele. Fetelor le-a placut, au avut si stegulete...
Monica, mami de 2 
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria