Recomandare
Raspunsuri - Pagina 5
Deceneus spune:
Un articol foarte citat -“Capitalismul” de Dâmbovita – Vom reusi sa facem din capitalism noua normalitate? - de Lucian Croitoru consilier BNR.
Sunt tratate urmatoarele sectiuni din care citez:
| Citat: |
| - Criza mondiala si capitalismul - “Capitalismul” de Dâmbovita În România, clicile (acea simbioza aparuta dupa revolutie între creatorii de reguli si noile elite de afaceri) au capturat economia înca din decembrie 1989. Criza actuala din România este în primul rând expresia esecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri în limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca. În România suntem departe de principiile la care m-am referit. În primul rând, întârzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac sa lipseasca antreprenorul adevarat. Sunt prea multi antreprenori “de carton”. Cu unele exceptii, antreprenorul român a ramas cu trasaturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urma: el se uita spre bugetul public asteptând sa pice ceva. Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede în orice o oportunitate, asa cum se întâmpla în capitalismul bazat pe piete libere, ci vede oportunitati în orice proiect bugetar. Unii dintre acesti antreprenori sunt clienti politici. Ei nu se îmbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din “alocarile”care îi favorizeaza în raport cu altii. Proverbul “spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti” functioneaza si în varianta „spune-mi cine este la putere ca sa îti spun cine câstiga licitatiile pentru proiectele finantate din bani publici”. - Discursul anti-capitalist astazi Când asculti discursurile anti-capitaliste din România sau de oriunde îti dai seama ca virulenta apare mai ales în legatura cu favorurile pe care politicienii la putere le acorda unor afaceri private sau proprietarilor lor în schimbul voturilor. Furia populara este implicit generata de clicile economice, dar se îndreapta explicit împotriva capitalismului. Virulenta anti-capitalista apare mai ales la cei care confunda capitalismul cu coruptia. Unii oameni care nu fac aceasta confuzie critica modul în care capitalismul produce bogatia, în special fluctuatiile economice si inegalitatea veniturilor. Ei cred ca organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctuatiile economice si disparitatile în venituri. Aceasta este doar o alta mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decât sa înlocuiasca fluctuatiile cu penuria.. - Crizele majore: esecul statului de a produce bunuri publice Când pietele esueza în câteva cazuri descrise în manuale, statul intervine pentru a le suplini. Învers, când statul esueaza sa produca bunuri publice intervine o criza (citeste piata) care arata ce corectii trebuie facute. |
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Eu visez cu ochii deschisi la un lider ca Lula da Silva si la o redresare a tarii noastre asa cum a facut Brazilia in cei mai negri ani ai sai: http://www.ronduldesibiu.ro/afaceri-economie/Brazilia-model-economic-succes/ |
Pana si in articolul indicat scrie ca:
| Citat: |
| Acest lucru poate fi explicat si prin faptul ca in urma schimbarii politice de la varf, politicile guvernamentale vor urma acelasi model pentru Brazilia (indiferent de castigatorul dintre Dilma Rouseff, marea favorita, si reprezentantul dreptei - Jose Serra): disciplina fiscala si politica monetara strans combinate cu programele sociale si o politica externa prin care Brazilia va continua sa joace un rol diplomatic important pe plan international. |
Deci liderul nu conteaza, conteaza politicile, si mai ales eradicarea coruptiei.
b.nica spune:
Deceneus,articolul este mai vechi dupa cum se vede dar face o sinteza elocventa.
Eu consider ca in cazul Braziliei nu programul unui partid politic a redresat spectaculos aceasta tara cat mai ales vointa unui Om politic providential.
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui b.nica Deceneus,articolul este mai vechi dupa cum se vede dar face o sinteza elocventa. Eu consider ca in cazul Braziliei nu programul unui partid politic a redresat spectaculos aceasta tara cat mai ales vointa unui Om politic providential. |
Nu are importanta vechimea articolului, important este ce transmite.
Eu consider ca intr-o democratie un om politic nu are posibilitatea sa decida soarta unei natiuni, si acolo unde un om politic poate decide soarta natiunii democratia nu mai functioneaza.
Omul providential fara putere politica nu poate face nimic, si omul cu putere absoluta nu mai poate fi impiedicat sa faca, ce doreste.
In Romania trebuie sa aparam democratia, sa o facem sa functioneze, pentru ca momentan este o "struto-camila", nu-i nici democratie nici dicatatura. Depinde de noi in ce directie se va inclina balanta.
Oameni capabili sunt in Romania, dar ne trebuie o clasa politica responsabila, care sa aprobe masurile oamenilor capabili.
b.nica spune:
Haida-de Deceneus!
O persoana care vine cu un program beton de revigorare a economiei, cu locuri de munca, cu un TVA la un procent ca sa nu spulbere micii comercianti si investitori, cu propuneri fezabile pt. agricultura, etc., crezi ca nu va mobiliza electoratul?
Chiar ii crezi pe toti romanii tampiti?
Deceneus spune:
Nu-i cred tampiti, dar cum sa ajunga un program sa fie cunoscut, apreciat si votat de romani?
Cineva trebuie sa-l conceapa, mass-media sa-l promoveze si apoi electoratul sa voteze pe cei care vor sa-l puna in aplicare.
In lantul acesta, mass-media finanatata de actualii politicieni nu are nici un interes sa promoveze concurenta.
Deceneus spune:
Ca recomadare un video despre revolutile nonviolente http://vimeo.com/39044124
si o lucrare www.scribd.com/doc/15709769/De-la-dictatur-la-democraie" target="_blank">De la dictatura la democratie de Gene Sharp
din care citez
| Citat: |
| Planificarea democratiei Trebuie sa tinem minte ca obiectivul unei strategii majore concepute împotriva unei dictaturi nu este simpla înlaturare a tiranilor, ci instaurarea unui sistem democratic, în cadrul caruia sa fie imposibila aparitia unei noi dictaturi. Pentru atingerea acestor obiective, mijloacele de lupta alese trebuie sa contribuie la modificarea distributiei puterii efective în societate. În conditiile unui regim totalitar, populatia si institutiile civile ale societatii sunt prea slabe, iar guvernarea prea puternica. Fara corectarea acestui dezechilibru, noul corp de conducatori pot fi, daca-si doresc, la fel de despotici ca si înaintasii lor. Prin urmare, „o revolutie de palat” sau o lovitura de stat nu sunt deloc binevenite. |
| Citat: |
| Pericolul unei noi dictaturi Aristotel avertiza cu mult timp în urma ca „ ... o tiranie se poate transforma în alta tiranie ...” Exista numeroase dovezi istorice în diverse tari, ca Franta (iacobinii si Napoleon), Rusia(bolsevicii), Iran (ayatollahul), Birmania (SLORC – Consiliul de Stat pentru Restaurarea Legii si a Ordinii), potrivit carora prabusirea unui regim opresiv va fi vazuta de unele persoane si grupuri drept o simpla oportunitate de a deveni noii stapâni. Motivele lor pot varia, însa rezultatele sunt de obicei cam aceleasi. Noua dictatura poate fi si mai crâncenadecât cea anterioara. Chiar înainte de prabusirea regimului, membrii vechiului sistem pot încerca sa puna capat luptei pentru democratie, înscenând o lovitura de stat pentru a anticipa victoria rezistentei populare. Ei ar putea proclama lichidare dictaturii, urmarind de fapt doar sa impuna un nou model mai mult sau mai putin „renovat” al celui anterior. Împiedicarea unei lovituri de stat Exista mai multe modalitati în care pot fi evitate loviturile de stat declansate împotriva societatilor recent eliberate. Cunoasterea anticipata a posibilitatilor de aparare poate fi suficienta în anumite cazuri pentru a împiedica chiar si tentativa de rasturnare a puterii. O buna pregatire poate preveni loviturile de stat. Imediat dupa declansarea unei lovituri de stat, pucistii solicita confirmarea legitimitatiilor, adica acceptarea dreptului lor moral si politic de a guverna. Primul principiu esential al apararii împotriva loviturii de stat este asadar negarea legitimitatii pucistilor.Pucistii au nevoie de asemenea ca liderii civili si populatia sa le acorde sprijin, sa ezite sau sa ramâna pur si simplu pasivi. Ei solicita cooperarea specialistilor si consilierilor, a functionarilor, administratorilor si judecatorilor pentru a-si putea consolida controlul asupra societatii slabite. Pucistii mai au nevoie ca numarul mare de oameni care dirijeaza sistemul politic, institutiile societatii, economia, politia si fortele armate sa se supuna pasiv si sa-si duca la îndeplinire functiile lor obisnuite în concordanta cu noile ordine si politici.Cel de-al doilea principiu esential al rezistentei „anti-puci” este de a se opune pucistilor pe calea noncooperarii si sfidarii. Trebuie refuzata orice forma de cooperare si ajutor. Împotriva noului pericol pot fi utilizate aceleasi mijloace de lupta ca împotriva dictaturii, însa aplicarea lor trebuie facuta imediat. Negarea legitimitatii si refuzul cooperarii pot provoca sucombarea loviturii de stat din cauza inanitiei politice, iar sansa de a construi o societate democratica va renaste. |
Deceneus spune:
www.adevarul.ro/florin_iaru_-_opinii/Draga_statule_roman_7_684001596.html" target="_blank">Draga statule român de Florin Iaru - Adevarul
| Citat: |
| Usor e sa stai la caldurica la stat si, de sub plapumioara protectoare, sa faci teoria chibritului care nu se aprinde! Te rog, primeste micile mele rândulete, oricum ai fi, minimal, maximal, neputincios sau politienesc. În definitiv, esti al meu si sunt al tau, ca-ntr-un cântec. În fiecare zi îmi ceri câte ceva: impozite, participare, atitudine, respect, sacrificiu. Când muncesc, sa fiu eficient. Când ma plimb pe strada, sa fiu civilizat. Martor al nedreptatii, îmi pretinzi spirit civic. Iar când te parasesc vremelnic, îmi ceri sa nu te fac de râs, sa nu-ti stric „imaginea". Am fost crescut cu ideea ca nu exista altul mai bun decât tine. Pentru simplul fapt ca m-am nascut pe malurile Dâmbovitei, constat ca-ti sunt dator. Odinioara, un cap luminat s-a exprimat cam asa: „Nu te întreba ce face statul pentru tine, întreaba-te tu ce faci pentru el!" Frumoase vorbe, ramâi mut! Ei bine, azi întorc foaia. Am sa fac o pauza crestineasca de supunere si compasiune. Dupa o viata de om, pot sa te întreb, multiubite si stimate statule, ce faci, ce ai facut tu pentru mine? În fapt, tu hotarasti doar cum îmi consumi banii. Angajezi cohorte de functionari care au, de-a dreapta lor, sertarasul unde îmi depun obolul. Politicieni care-mi reglementeaza viata cu legi. Ministri si secretari de stat, directori si inspectori care ma conduc si ma inspecteaza toata ziulica. Din tot ce câstig, îti tragi partea leului. Cam trei sferturi. Când te întreb de ce nu-i primesc înapoi sub forma de servicii si protectie, brusc, te ratoiesti ca sunt comunist, socialist, bolsevic, anarhist sau asistat. Îmi sugerezi, fara rusine, ca te platesc prea putin! Tu nu poti crea locuri de munca, dar esti decis sa-mi pui pumnu-n gura daca sunt gata sa mi-l creez pe-al meu. Te plângi de dimineata pâna seara ca nu sunt bani si trebuie sa te-mprumuti si ma împingi sa-mi caut norocul pe alte meleaguri. Ca asa sunt economia de piata si lumea larga. Dar, stupoare, tu hotarasti pe ascuns cui dai pamântul de sub talpile mele, apa mea de baut, bogatiile din adâncuri si aerul pe care-l respir. Tu esti proprietarul proprietatilor mele si ti se fâlfâie. Pentru ca tu faci distributia resurselor. Ciudat, în fruntea listei stau doar protejatii tai care ma scuipa-n cap. Tu decizi, cu de la sine putere, fara macar sa ma întrebi, ce este binele si ce e raul. Tot tu hotarasti, desi te pretinzi neputincios, cine traieste si cine moare si, curios lucru, hotarasti întotdeauna la fel: câstiga cel care te unge mai tare. Nu pe tine, direct, ci armata ta de mercenari lacomi. Si îmi spui: „Nu-i normal sa triumfe cel mai puternic? Nu-i în legea firii sa ramâna pe piata cel mai bun, ma rog, cel mai bazat?" Astfel, pas cu pas, te întorci la legea naturii, unde cel slab e sfâsiat, deposedat, alungat, parazitat, în numele logicii universale si circulare. Ca-i zice legea pamântului, a talionului, omertŕ, nu conteaza, ne întoarcem, în sfârsit, la natura. Pai ce e statul asta, sa dea, sa tot dea? Numai ca eu, unul, constat cu uimire ca statul român ma minte. El nu-mi da înapoi nimic, are mâna numai de luat. Educatia e precara, sanatatea e la pamânt, investitiile publice sunt prosteti si cu parandarat, politia e ineficienta, iar justitia, corupta! „Iarule, nu-ntelegi ca nu sunt bani?" Am înteles, statule, nu te enerva! Dar ce-ar fi sa te vindem pe tine, mai întâi? Lume, lume, am un stat de vânzare, îl dau ieftin. Numai ca trebuie luat la pachet cu functionari cu tot! Aha, nu se baga nimeni! |
Deceneus spune:
| Citat: |
| Moartea unei tari incepe cu oamenii ei Scriu acest text pentru fiecare dintre oamenii care se regasesc in situatia de mai sus. Oameni buni, nu renuntati. Nu ascultati sfaturile si amenintarile unor oameni care nu au alt scop decat sa va opreasca din drum. Comportati-va ca si cum v-ar pasa ca vi se incalca drepturile. De ce? Pentru ca data viitoare, vi se va lua mai mult si mai mult si pana la urma veti ajunge niste amarati care-si poarta cu mandrie o singura realizare: au stiut sa renunte. Si, daca ganditi ca sunteti oricum prea batrani ca sa mai conteze, ganditi-va ca maine vor lua acelasi lucruri si copiilor si nepotilor vostri. Si pe ei ii vor impinge in aceeasi mizerie. Eu nu vreau sa-mi cresc copilul intr-o tara in care oamenii accepta mizeria si ticalosia gandind ca oricum nu pot schimba nimic. Si nu vreau nici sa plec in alta tara. Aici si acum se pot schimba multe. Incepand cu banii nostri si continuand oricat de sus vrem. Altfel, vom ramane in mintea propriilor copii ca fiind parintii care au renuntat atunci cand inca se mai putea schimba ceva. Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_28469/M-am-saturat-de-Romania-Si-ce-mi-spui-mie-partea-a-doua.html#ixzz1tLal1Igp |
Deceneus spune:
Exista multi avocati ai teoriei desfintarii statului, adepti ai pietei libere si a teoriei lui Milton Friedman.
Teoria lui Milton Friedman este o extrema la fel de periculoasa ca Marxism-Leninismul, ambele fac parte din extreme. Una pledeaza pentru piata fara reglementari, lasand posibilitatea sa actioneze "legea junglei", cealalta pledeaza pentru egalitarism si statul care controleaza viata pana in cele mai mici detalii.
Doctrina socului. Nasterea capitalismului dezastrelor
| Citat: |
| Ce înseamna sa permiti libera circulatie a capitalurilor ? Înseamna sa te expui dezastrului care a lovit Tigrii Asiatici. În anii ’90, aceste tari ofereau imaginea unui miracol economic care nu avea nimic în comun cu teoriile economistilor din Chicago. Riguros protejat, capitalul autohton rodise. Au facut însa greseala de a permite accesul investitorilor straini pe pietele de capital. A fost de ajuns un zvon la bursa de valori, unul singur : ca Thailanda nu are suficiente devize liber convertibile ca sa-si protejeze moneda nationala. Investitorii occidentali au început sa-si retraga fondurile, vânzând haotic. Pentru ca nu faceau diferente între tarile asiatice, nebunia s-a amplificat: au urmat Indonezia, Malayezia, Filipine si Coreea de Sud. Situatia s-ar fi putut redresa prin acordarea unui împrumut extern, numai ca organismele internationale au iesit înainte cu un mesaj comun: Nu ajutati Asia! Catastrofa aparuse în ochii americanilor ca o oportunitate deghizata. Ce aveau în comun Tigrii Asiatici, în afara vitezei ametitoare cu care se dezvoltasera? Refuzul “pietei libere”, materializat prin legi severe care restrictionau globalizarea. Strainii nu aveau voie sa cumpere pamânt si firmele autohtone. Statul juca un rol semnificativ în economie, pastrând monopolul sectoarelor-cheie. Multe dintre importurile provenind din Japonia, Europa sau SUA erau pur si simplu blocate. Pentru #350;coala din Chicago, aceasta realitate era inacceptabila. Timp de luni de zile dupa provocarea crizei capitalurilor, FMI a refuzat sa acorde un ajutor financiar care ar fi putut usura situatia. Când, în cele din urma, au început negocierile, primul-ministru al Malayeziei, Mahathir Mohamad, a refuzat sa participe la ele: “nu vreau sa distrug economia tarii mele ca s-o fac mai buna”. Pretul apocalipsei financiare începea deja sa fie platit: 24 de milioane de oameni îsi pierdusera deja slujbele. Thailanda pierdea zilnic 2000 de locuri de munca în timpul “reformelor”, adica 60.000 pe luna. În Coreea de Sud – 30.000 lunar, mai ales ca rezultat al cerintelor inutile ale FMI de reducere a cheltuielilor bugetare. În Indonezia, rata somajului s-a triplat în 2 ani. Conform Bancii Mondiale, 20 de milioane de asiatici au cazut în aceasta perioada sub pragul saraciei. Prostitutia si vânzarea copiilor înregistrau un boom. Când FMI si-a terminat treaba, bunurile Tigrilor Asiatici erau de vânzare la mai nimic. În doi ani, fata Asiei se schimbase, sute si sute de firme locale fusesera eliminate în folosul multinationalelor. O teribila tragedie fusese exploatata pentru a permite accesul capitalului strain pe pietele autohtone. Tot ce fusese construit timp de decenii de coreeni, thailandezi, filipinezi, indonezieni, fusese facut bucati, scos la mezat si apoi aruncat la gunoi pentru a elimina competitia cu importurile. Este adevarat ca FMI-ul “stabilizase” economia, e ceea ce face acest organism de obicei, dar acest echilibru se face aruncând milioane de oameni peste bord: lucratorii în sectorul public, proprietarii micilor afaceri, fermierii de subzistenta, sindicalistii. Marele secret al “stabilizarii” este ca cei aruncati la apa nu se mai catara niciodata înapoi. Cu exceptia Malayeziei, celelalte tari asiatice sunt acum piete de desfacere pentru produsele americane. ... Dupa cum spuneam, Milton Friedman a murit, ducând cu el în mormânt o ideologie care s-a straduit din greu sa ascunda un secret murdar: nu fusese niciodata, nicaieri, votata. Desi afirma cu tarie ca democratia si piata libera merg mâna în mâna, avea nevoie disperata sa-i elimine pe toti cei care credeau ca pestii din acvariu nu pot înota în acelasi loc cu rechinii si balenele. Cu o ipocrizie grosonala, “omul de stiinta” care a conceput-o s-a deplasat personal pentru a da lectii de economie criminalilor din lumea întreaga (Augusto Pinochet si Deng Xiaoping sunt cele mai notabile nume), sustinând ulterior ca nu exista nicio legatura între ideile sale si masacrele si tortura comise în vazul lumii. Astazi, unii dintre elevii lui Friedman fac obiectul acuzatiilor de genocid si compar pe banca acuzatilor în tarile în care si-au exercitat activitatea politica. Concitadinul lui, gangsterul Al Capone, se face vinovat de câteva asasinate comise cu sânge rece. Profesorul universitar Milton Friedman da socoteala Justitiei Divine pentru sute si sute de mii de morti si disparuti, zeci de milioane de flamânzi, chinuiti si dezmosteniti din lumea întreaga. Pretul îngrozitor pentru niste constructii mentale care nu s-au dovedit niciodata eficace când au fost puse în practica, îmbogatind astronomic doar câtiva deja superbogati. Daca m-ar întreba cineva vreodata pe cine prefer dintre cei doi, optez fara regret pentru Capone. A fost mult mai putin periculos decât un profesor de economie, si atunci când a promis însetatilor rachiu, s-a tinut de cuvânt!#733;. |
Si un cometariu in vechiul Cotidianul Doctrina socului": "biblia" antiglobalismului versus teoria conspiratiei
| Citat: |
| Aceasta forma de capitalism, conceputa si dezvoltata, în opinia autoarei, de catre "baietii de la Chicago" (scoala de economie din jurul lui Milton Friedman), profita de pe urma situatiilor de criza - generate de cauze naturale sau provocate în virtutea unor interese politico-economice - pentru a aplica "terapiile de soc" derivate din aparatul doctrinei ce da titlul cartii. |