Iubiri... fara varsta...

In martie am inmormantat-o pe bunica din partea tatalui.

Din septembrie, bunica din partea mamei a inceput sa se simta rau, sa slabeasca si sa elimine sange in "treaba mare". Rezultatul analizelor: polipi pe colon. O prima operatie, totul parea sa mearga bine, insa, la controlul de 6 saptamani, se observa un alt polip si se intervine iar chirurgical. Bunica incepe sa fie demoralizata, dar rezista, inca. Rezultatul biopsiei nu era prea "roz".

Si de aici, din octombrie, totul a luat-o razna. Nu a mai plecat din spital, si acum este acolo, si este... pe moarte. Pe timpul recuperarii dupa cea de-a doua operatie, a aparut o fisura in peretele colonului, si s-a intervenit cu laserul a treia oara, pentru a o... lipi.

Din nefericire, a contractat o infectie intraspitaliceasca, ce a impiedicat inchiderea operatiei. Antibioticele puternice care i-au fost administrate i-au dereglat flora intestinala si a slabit si mai mult.

In seara aceasta am aflat ca a suferit si o a patra interventie chirurgicala, ajungandu-se la "anus contra naturii". Bunica a facut o cadere psihica, stiu inca de la prima interventie ca NU suporta sa vada atatia oameni bolnavi, majoritatea cu colonostomie.

Imi este ciuda, ciuda pe mine ca nu am mai sunat de la a treia interventie incoace. Nu am mai sunat pentru ca, dupa cea de-a treia interventie, avea dureri si era cam... debusolata. I-am spus ca astept sa se simta mai bine. Vesti despre ea am avut de la mama mea, si asa am aflat si ca nu mai raspunde la telefon, ca refuza sa mai comunice cu lumea.

Este foarte rau, acum, a slabit f. mult, din cauza "anusului contra naturii" i-a aparut si o dermatita urata, branula la mana nu i se mai poate pune, doar la gat, nu mai prea vorbeste, priveste "prin oameni", nu se mai poate deplasa si, ceea ce este mai rau, nu mai mananca. Nimic. A renuntat la viata, isi asteapta, practic, sfarsitul.

De ce am intitulat topicul asa?

Pentru ca, dincolo de durerea situatiei, m-a durut mai mult sa il aud pe bunicul (desi e bunic vitreg, fiind cel de-al doilea sot al bunicii, deci nu tatal mamei mele) spunand cu lacrimi in ochi: "asa o femeie ca ea, nu va mai fi niciodata, nu voi mai avea niciodata". Este suparat, suparat pe doctori, pe care ii invinovateste, este singur si vrea sa ramana singur "cu durerea si problemele" lui, cum mi-a spus.

Bunica are 75 de ani. L-am rugat sa ii transmita, maine, cand o va vedea - sper din tot sufletul sa nu fie prea tarziu - ca o iubim, ca ne gandim la ea, ca ne facem griji pentru ea, ca o rugam sa manance macar putin, sa o putem vedea de Sarbatori.

Sper sa imi treaca sentimentul de vinovatie ca nu am sunat mai des. Speram sa vorbesc cu ea cu o alta stare de spirit, sa fie acasa, linistita.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marina spune:

Crezi ca daca spui asta pe forum ajuta? Ia primul tren si mergi si spune-i bunicii tale fata in fata ce ai de spus.

Selene_Bunny spune:

Daca as avea cum, as pleca acum.

Imi pare bine ca arunci cu pietre. Chiar NU am nevoie.

Gizas, chiar asa am ajuns???

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marina spune:

Cu ce pietre am aruncat frate, esti la ceva sute de km banuiesc, ia un tren si mergi sa iti vezi bunica, nu esti in alta parte a lumii. Aku poti sa bagi 20 de motive de ce nu poti lua trenul.... Asta nu inseamna ca arunc eu cu pietre.

Selene_Bunny spune:

La vreo 600. E usor de zis "ia un tren la 22:25, ora Romaniei, fara un ban in buzunar si cu copilul de 3 ani dupa tine. Ca nu-s numai 15 ore cu trenul de la Braila la Cluj. Si vezi ca nu gasesti loc unde vrei tu, asa ca iar o sa stai cu lumina in ochi toata ziua/noaptea".

Ba dai cu pietre, ca habar n-ai care e situatia la mine, aici, crezi ca nu ma gandesc ce si cum sa fac???

Intre timp am mai scris si pe forum, mare greseala am facut, se pare...

Puteai fi si tu mai finuta...

Sigur ca ma gandesc sa plec, daca mi-as permite, as merge cu avionul, m-as kk pe banii aia, in 2 ore sunt la Cluj.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marina spune:

Tzzzzz Selene, io nu'st finutza scuze e in afara ADN-ului meu. Dar sunt o fire practica rau de tot. De la Cluj la Braila nu e o viatza, sa-ti caut eu legaturi? Si daca dureaza o zi , asta e realmente o problema?

Selene_Bunny spune:

Ce sa-mi cauti, crezi ca-s la primul drum? Le cunosc prea bine, si legaturi, si costuri, si tot. Costurile ma enerveaza rau de tot, acum, fiindca nu mi le permit.

Dar nu, nu este nicio problema, poti sa te culci linistita.

Oricum, maine aflu mai multe, am alertat-o si pe mama (ea e la 150 de km), si pe matusa, care e in Cluj, voi afla si alte detalii maine.

Si, anyway, subiectul este despre iubirea unui om de 78 de ani... Tot respectul.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marina spune:

Selene, din ce citesc eu subiectul este despre cum i-ai spune tu unui om te iubesc dar nu poti din diverse motive. Stiu ca material nu stai bine, nu e bai, eu nu am apucat sa-i spun bunicii mele te iubesc inainte de a murii, m-as bucura sa stiu ca alttcineva in lumea asta a avut sansa asta. Da-mi detalii pe PM si iti aranjez eu sa-ti poti vedea bunica si sa-i spui fata in fata te iubesc.

Selene_Bunny spune:

Ba deloc, nu e despre cum sa-i spun eu ca o iubesc, cu putin noroc, am sa-i spun maine, telefonic, pana ajung la ea. Matusa mea va fi acolo maine, poate o convinge sa vorbeasca, macar cateva vorbe sau macar sa stea cu telefonul la ureche si sa ma asculte pe mine.

Asa am patit si cu bunica din partea tatalui, dar macar cu ea am stat mai mult timp, fiind si in casa matusii. Nu ca pe bunica astalalta nu as fi vizitat-o de cate ori am fost la Cluj. Stie sigur cat o iubim, dar stii cum e cu constiinta, daca nu i-ai spus inainte de momentul fatal, parca tot ce i-ai spus pana atunci paleste...

Acum m-a enervat CFR-ul, vad ca nu are trenul marcaj de cuseta, pe infofer... Si sunt 725 de km, pe ruta prin Bucuresti...

Repet, m-au impresionat cuvintele bunicului meu, l-am perceput mereu ca pe o persoana mai inchisa, mai retrasa, mai ales ca e si de nationalitate maghiara si nu vorbeste bine romaneste... Si acum...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marina spune:

Selene, eu iti doresc din suflet sa apuci sa-I spui bunicii tale ca o iubesti.
Tu stii cum e mai bine sa o faci.

Bee spune:

Lasa tot si fugi. Fara copil, pe cat posibil.
Cand am aflat ca bunicul meu a facut un infarct eram la munca si de la munca seara, am alergat acasa, mi-am aruncat haine pe mine si in bagaj si am fugit la trenul spre Oradea. Cred ca de bani m-am imprumutat, dar mai stiu? Am ajuns si eu si fratele meu (tot de la Bucuresti a venit in alta zi) si mama si a fost tare fericit si mandru de noi ca am batut atata drum sa-i fim aproape. Am stat cred ca o noapte cu el si in cealalta m-am intors pentru a merge la munca. La nici 2 saptamani a murit si din pacate am batut iar drumul pentru inmormantare.