puterea lui Iarta-ma

gandul meu de azi...

Uneori ceea ce spunem poate fi interpretat altfel decat ne-am dori.
Alteori, actionam emotional si poate exagerat.
Sunt conjuncturi, situatii in care ne aflam si ne influenteaza perceptiile si reactiile.
Alteori putem pur si simplu sa gresim.

Personal, cred in puterea lui 'iarta-ma'...si am spus-o din tot sufletul atunci cand a fost sa fie.

Sunt fericita cand intalnesc oameni care dincolo de orgolii inutile aleg calea bunului simt.

Aici printre voi am invatat asta si de aceea mi-am permis sa va impartasesc acest gand al meu.


zi frumoasa va doresc!




Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

www.meseriademama.blogspot.com/" target="_blank">despre Zana Maselutza



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

natalia_nica spune:

Uneori m-am gandit si eu la puterea lui 'Iarta-ma'. Inainte de a avea copilul nu stiam sa spun aceste cuvinte (din familie se trage, mama mea nu si-a cerut niciodata iertare, de la nimeni). Dupa ce am nascut si mi-am dat seama ca doar instinctul de mama nu e suficient, am inceput sa citesc pe forum, vroiam sa fiu o mama cat se poate de buna (nu spun ca am reusit, dar incerc in fiecare zi) si am aflat ca mai ales copilului meu trebuie sa-i cer iertare atunci cand gresesc. Si am invatat s-o fac . Mi-am dat seama ca si altor oameni as putea sa le cer iertare uneori. Nu stiu de ce, dar in fata familiei mi-a venit cel mai greu sa-mi recunosc greselile. In fine, am reusit! Cele mai grele cuvinte pentru mine au fost 'Iarta-ma' si 'Te iubesc', iar copilul meu m-a invatat ca nu e totusi chiar asa de greu, doar sa-ti poti deschide inima!

Va multumesc voua si copilului meu pentru asta!

Nicoleta spune:

"Iarta-ma" este greu de spus, dar si greu de primit. Acum 8 ani si jumatate nu am putut-o ajuta asa cum isi dorea pe (pe atunci) prietena mea. Si ea s-a suparat foarte foarte tare pe mine, m-a jignit cum s-a priceput mai bine si de atunci relatiile dintre noi s-au incheiat, la dorinta ei. Dupa 8 ani si cate luni am reluat legatura (ea m-a gasit pe net) si... si-a cerut iertare... Ah, ce greu mi-a fost! Am avut o avalansa de sentimente, de la plus la minus, de la mare ma mic si invers... Nu ca nu o puteam ierta, o iertasem cred deja... dar nu ma asteptam sa o faca vreodata. :)

viviana spune:

Eu nu vreau sa spun decat atat: puterea lui iarta-ma este foarte mare. Atunci cand ranesti pe cineva cuvintele astea 2 arata mai ales respect pentru cel caruia i-ai provocat suferinta.

Referindu-ma la topicul cu gradinita Disney, sunt convinsa ca, azi, Eumada si-ar fi gasit partial linistea daca cei de acolo i-ar fi aratat putin respect, putina aplecare spre suferinta provocata.

Daca ar fi rostit un simplu "Iarta-ma"

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ellinia spune:

Pe mine altceva ma intereseaza: cum reusesti tu sa ierti pe cineva care ti-a gresit? Si nu vorbim de greseli minore, ci genul de greseli care schimba cursul normal al vietii unui om. Cum gaseste acel om putere sa ierte?

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

Lali spune:

Ca sa reiau ideea Vivianei, intelegerea si asumarea greselii conteaza enorm atunci cand spui sau ti se spune iarta-ma.

Atunci cand cel ce a gresit rezoneaza cu tine, cand este sincer, puterea lui "iarta-ma" este mult mai mare.

Am fost in situatii in care mi s-a facut o nedreptate sau cineva a gresit fata de noi. In orice discutie am avut, momentul in care cel din fata mea si-a asumat greseala a fost momentul in care am gasit puterea sa caut solutia de rezolvare.

Este valabil in ambele situatii si daca ceri si daca ti se cere iertare.

alinuk spune:

sa zicem ca nu vorbim de mine, eu Alinuk/ niciodata nu poti spune ca intelegi pe cineva intr-o situatie extrema decat daca ai trecut si tu prin ceva similar

la modul general vorbind...nu cred ca exista o reteta, tine de fiecare in parte / de puterea empatica
si mai cred ca sunt lucruri greu de iertat (violuri, abuzuri grave etc)


se zice ca ai putea fi pregatit sa ierti atunci cand te uiti in urma si nu-ti mai amintesti in detaliu motivul pentru care erai suparat
Ceva care-ti schimba cursul vietii nu ai cum sa uiti, dar te poti obisnui sa traiesti cu durerea.

iertarea profunda, adevarata te elibereaza



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

www.meseriademama.blogspot.com/" target="_blank">despre Zana Maselutza



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

gusta spune:

Alinuk dar cum ramane cu iertarea tarzie.Cum ramane cand cel care trebuie sa te ierte numai este si ramai mereu cu intrebarea.Oare? m-a iertat.

Ma supar repede ,ma doare sufletul al suparare dar iert la fel de repede zic eu .

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167469&whichpage=1

Marilena si Mara Augusta

alinuk spune:

Gusta nu stiu / poate ca de aceea zicem ca nu lasa pe maine ...

sau poate daca iertarea e din toata fiinta, transcende spatiului limitat al vietii si cumva vei sti, fara cuvinte ca iertarea a fost acceptata sau nu

are dreptate Lali, cand iti asumi profund greseala stii ca nu ti se poate refuza iertarea

mai exista si varianta eliberatoare a marturisirii




Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

www.meseriademama.blogspot.com/" target="_blank">despre Zana Maselutza



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Alecsia spune:

Parca mi-ai citit gandurile.
Si eu cred in puterea lui "iarta-ma" si am iertat si mi-am cerut iertare ori de cate ori am gresit. In general ma supar in sufletul meu dar iert usor atunci cand simt ca celalalt regreta greseala. Am spus de multe ori "iarta-ma" cand am gresit, pentru ca am fost mereu un om corect si nu am putut trai cu ideea ca am ranit pe cineva. De cele mai multe ori am fost iertata. In schimb, poate atunci cand am fost sincera dar am gresit fara intentie, cand am regretat si mi-as fi dorit mai mult decat orice sa fiu iertata, nu s-a intamplat.
-----------------------


"Deschide cartea ca sa inveti ce au gandit altii; inchide cartea ca sa gandesti tu insuti ... "

kariguld spune:

in acest caz iertarea este un proces. nu se intampla dintr-odata. e o introspectie in tine insuti, o analiza serioasa a senitmetelor si trairilor.
am mai spus la alt subiect, nu ma trezesc dimineata si ma gandesc "hai sa vad pe cine am de iertat azi" . consult agenda cu dusmanii si concluzionez ca X si Y trebuie iertati azi. nu!

cand am facut pace cu mine insumi, cand constat ca nu-mi foloseste la nimik ura si razbunarea, cand aleg sa merg inainte si vreau sa ma eliberez de trecut....cum spuneam, dupa multa introspectie, atunci sunt capabila sa iert. si poate nici nu trebuie sa spun persoanei in cauza, e suficient sa-mi spun mie, cu voce tare.

cu riscul de a deveni enervata ca ma tot repet, iertarea e o alegere. e liberul arbitru. e alegerea unei vieti in libertate, fara pietre si greutati atarnate de gat. am experimentat asta, nu pot sa descriu cat de libera si puternica m-am simtit, cata pace mi-a intrat in suflet.