Fobie? Teama de a manca.

Buna ziua!

Am sa incerc sa cuprind in cateva cuvinte problema lui Vlad. Mamica lui (sora mea) ma rugat sa caut experiente asemanatoare, sfaturi si incurajari.

Eu sunt la munca acum, nu pot sa zabovesc prea mult, dar as vrea in mare sa va povestesc despre ce este vorba.

Vlad, are 6 ani. Nu mananca decat lapte sau gris cu lapte, pireu de cartofi cu snitel. Nu suporta sa vada pe nimeni mancand langa el, altceva decat ceea ce are el in farfurie, ii este frica sa manance singur, zice ca nu poate sau daca poate ii este frica sa nu se murdareasca.
Sora mea la inceput ia tolerat toate mofturile pentru ca altfel nu vroia sa manance nimic,, sau daca insista, ajunge pana la voma.

Daca la inceput sora mea a tot sperat ca o sa creasca si o sa-i treaca, in ultimul timp sa tot agravat pentru ca au fost nevoiti sa mearga in diverse locuri unde se mananca si cu el nu puteau merge nicaieri.Foarte rar mai accepta cartofi prajiti - in caz ca nu se poate gati gris cu lapte, dar ultima data cand au fost intr-o vizita la Tg Mures la Zoo au mancat la restaurant si Vlad a vomat din cauza ca na putut sa-i suporte pe ceilalti la masa cu el.

Am insistat sa mearga la psiholog, iar raspunsul acestuia a fost: "Fobie"

Psihologul a incurajat-o sa insiste chiar si cu pedeapsa sa ramana la masa cand se mananca, neobligandu-l sa manance aceasi mancare ca si ceilalti, doar sa participe. Au trecut 2 zile in care daca la inceput a urlat si sa tavalit pe jos, acum este mai bine, mi-a spus ca aseara a acceptat sa stea la masa langa ceilalti fara prea mare scandal.

Nu stie exact ce sa faca mai departe, cum sa incerce incet sa-i introduca cate un aliment nou fara al obliga.

Tala spune:

Din pacate nu stiu ce sfat sa dau in afara celui de a schimba psihologul.

Revin pt ca am intrebat pe colega mea (psiholog de profesie si cu experienta in lucrul cu copiii) care mi-a spus:
- problema copilului poate fi mai adanca, nu are legatura cu mancarea, e doar un siptom (poate fi teama pierderii sau altceva)
- psihologul la care a fost a recomandat o metoda care se aplica pe adulti - cea cu expunerea subiectului in fata fobiei (of! limbajul meu e de lemn, dar scriu repede sa nu uit ce mi-a zis colega). Deci, asa cum intuiam, e o greseala sa-l FORTEZE sa asiste la ceea ce-i naste aceste somatizari (voma de exemplu). Copil fiind ar trebui sa se incerce cu bladete sa-si imagineze situatiile acestea care il ingrozesc. Totusi este mic asa ca prin joc i se pot arata poze cu diferite feluri de mancare si astfel doar sa inceapa usor usor sa-si infranga aceasta teama.

Asta e pe scurt ce mi-a spus colega, dar important este sa faceti eforturi sa gasiti un psiholog potrivit pt copil care sa descopere care este problema defapt si care sa-l ajute in mod real, nu sa-i faca mai mult rau.

Rufus spune:

Eu scriu la capitolul "incurajari" (experiente n-am)
Mi se pare un mare pas inainte acceptarea fara tavaleli a statului la masa cu ceilalti. Cred ca o perioada ar trebui sa nu avanseze lucrurile in alta directie, sa se sedimenteze asta.
Dupa asta, as incerca (ups! acum trec la sfaturi) sa bag cereale in lapte in loc de gris, piureul sa nu fie doar din cartofi, ci sa adaug si alte legume iar snitelulsa fie din peste, legume...
Acuma cum ii baga noutatile alea pe gat...nu pot spune, la mine e simplu, se mananca orice, dar la altii nu stiu.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

ana_a spune:

Tala, multumesc de feedback.

Sa stii ca si eu zic la fel...
Nu mi-a placut de loc atitudinea d-nei psiholog, mai ales ca ia propus chiar si pedepse.... din acest motiv i-am zis sa scriu aici, sa vad ce raspunsuri primesc.

Eu simt ca e mai mult decat atat, am convins-o pe sora mea sa accepte problema, sa fie mai constienta ca acest copil are nevoie cu adevarat de ajutor...

este destul de greu, sunt mult mai multe de povestit, am multe exemple legate de acest subiect "ce si cum mananca Vlad" insa, acum nu am timp, o sa incerc diseara sa revin cu alte detalii.

Va multumesc.

kariguld spune:

am sa spun direct, teama copilului de a manca a fost intretinuta de parinti. de fapt parintii sunt vinovati. poate ca nici n-au constientizat cat rau fac copilului. nu vreau sa sune acuzatie.

e parerea mea, la care am ajuns vazand multe astfel de cazuri. am vazut copii care la 5, 6 sau chiar 7 ani nu mancau decat anumite mancaruri. dar cand nu erau parintii de fata, mancau orice. fara probleme.
imi amintesc cand baiatul meu a implinit 6 ani, am avut o petrecere la care au fost probabil 20 de copilasi intre 5 si 7 ani. unul din ei cu mari probleme la mancare, nu manca decat pasat. la masa cu ceilalti copii a mancat normal, fara probleme. a aparut mama'sa si cand la vazut a inceput sa strige la mine ca se ineaca baiatul (baiat de aproape 7 ani) ca el nu mananca decat pasat. si brusc a inceput sa tuseasca baiatelul si sa planga, care pana atunci mancase normal.

deci problema e mai adanca si dateaza de multa vreme. si da, in situatia de fata are nevoie de ajutor. nu de psihologul ala care propune pedepse drept metode de indreptare. si cred ca si parintii au nevoie de ajutor.

CorinaDani spune:

cum sta copilasul cu analizele ? ma gandesc ca un regim alimentar atat de sarac poate determina pe termen mediu si lung carente grave de vitamine, minerale, proteine.

ai mentionat ceva interesant : lui Vladut ii este teama sa se murdareasca, sa manance singur ! deci nu are o fobie, ci trei sau mai multe. cred ca un psiholog pediatru bun ar putea identifica ce anume sta la baza acestor fobii.

am inteles ca nu ai putut da multe detalii, pentru ca esti pe fuga. in lipsa acestor detalii nu ne putem face o imagine sau parere corecta, iar sfaturile s-ar putea sa nu fie atat de folositoare pe cat ti-ai dori.

s-a mai discutat despre cazuri similare aici:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=149232&nm=cum-tratam-fagofobia

ana_a spune:

kariguld, si eu am crezut mult timp acest lucru, insa, acest copil peste tot face la fel. A fost in vacanta la mine, 3 zile. Ai mei nu au probleme la masa, Stefan mananca aproape orice, sau cel putin incearca sa guste si renunta daca nu-i place, de Matei nu mai zic .
Eu am aranjat masa in fiecare zi pentru toata lumea, cum fac deobicei, ignorand "stilul" lui Vlad de a manca numai singur si cineva sa-l ajute pentru ca se murdareste. Na fost chip sa-l conving sa se aseze la masa pentru ca Matei manca singurel si mai varsa pe langa gurita. Imi amintesc cu cata groaza a inceput sa se agite ca ia ramas putin pireu il coltul gurii.... nu stiam ce se intampla, el imi arata ingrozit cu degetul si nu a vrut sub nici o forma sa foloseasca singur servetelul .
Asta nu inseamna ca sora mea nu este constienta ca undeva a gresit si ea, mai ales ca trebuia mers poate mai repede si consultat un psiholog.Eu sincer ma bucur ca a inceput de undeva, si sper din tot sufletul sa continuie sa-l ajute sa-si depaseasca frica.

Nici eu nu ma pricep la povestit, imi este greu sa scriu tot in asa fel incat sa ma fac si inteleasa, insa, a fost la mine acasa, l-am vazut cum reactioneaza, iar mama lui a incercat diverse chestii cu care nu a reusit sa faca mare lucru. Vlad mai are o sora mai mare, care nu are absolut nici o problema, amandoi fiind crescuti in acelasi obiceiuri si conditii.

Mi-ar place sa inteleg, concret cum am putea sa ne jucam de-a mancarea la 6 ani, pentru ca el este pasionat de gormiti, lego, masini, chestii de copii "mai mari"

ana_a spune:

sora mea este asistenta medicala la un spital dintr-un orasel mai mic de langa Bistrita. In fiecare an ia facut diverse analize, pentru ca mereu avea obsesia asta ca Vlad este anemic si subnutrit, insa, analizele ies bunicele, nu sunt nici perfecte dar nici de speriat.

Spunea cineva mai devreme sa inlocuiasca grisul cu cerealele, nu poate, ca nu accepta cerealele, au alt gust. A incercat diverse combinatii si nu accepta nimic.

O sa citesc subiectul la care ai facut trimitere.
multumesc.

edit: cand a fost la mine 3 zile, in ultima zi a facut febra mare, cu frisoane, fara nici un motiv aparent, si atunci eu m-am gandit ca febra se datora stresului la care a fost supus fara sa stim, pentru ca era departe de mama lui care il ajuta la mancare si mai ales ca a fost nevoit sa-l suporte pe Matei mancand langa el. Si eu l-am ajutat sa manance, chiar daca la inceput am vrut ca el sa manance singur, nu am stiut cum sa reactionez la incapatanarea lui.
In momentul in care a venit sora mea si au plecat acasa ia trecut si febra.

kariguld spune:

cred ca sunteti pe un drum bun, anume ca ati cerut ajutor specializat. din pacate nu stiu metode si nici ce s-ar putea face concret, dar cu dragoste si multa rabdare, plus ajutorul uni psiholog problema se va remedia.

ladyJ spune:

Asta cu pedeapsa mi-a ridicat tensiunea!

Ana,daca sora ta locuieste langa Bistrita, poate face un efort si ajunge la Cluj la un psiholog. Sunt psihologi buni acolo, ii recomand sa caute un terapeut cognitiv-comportamental, in prima instanta.
Conform statisticilor, rezultate rapide in privinta fobiilor( fobie= frica exagerata, patologica, irationala) se obtin prin terapia cognitiv comportamentala. Se lucreaza direct cu simptomul (frica), prin desensibilizare.
Faptul ca copilul accepta sa stea la masa cu ceilalti care mananca altceva, dupa doua incercari, e un inceput bun si promitator.

Cauza fricii nu va fi cautata, ea va fi importanta doar daca exista o tensiune mare undeva in trecut care se cere eliberata. In functie de rezultate, psihologul va va recomanda pe altcineva, daca e nevoie.
Important, zic eu, este ca deocamdata sa inlaturati simptomul de frica. Copilul intra in panica ( varsaturi, palpitatii, stari de rau general), nu e usor deloc pentru el sa faca fata fricii pe care o are!


Uite si o mica lectura despre tulburarile anxioase:

http://www.scritube.com/sociologie/psihiatrie/TULBURARILE-ANXIOASE-LA-COPIL-13619.php

Daca nepotelul tau are ritualuri cu carecter repetitiv,( modul cum se aseaza la masa si cum mananca, de exemplu) indiciile duc spre debutul TOC (tulburare obsesiv compulsiva).
Gasesti descrierea pe larg in link.

CorinaDani spune:

cazul nepotelului tau mi-a amintit de unul similar, prezentat acum cativa ani intr-un serial facut in UK (casa micilor teroristi).

acesta este site-ul, nu stiu daca poti gasi episodul cu pricina, e mai vechi.

http://tlc.discovery.com/fansites/tiny-terrors/bios/tanya.html

un baietel, cu varsta de 5 ani (parca), nu manca absolut nimic altceva decat o anumita marca de iaurt. consuma 24 de cutii pe zi. facea crize daca parintii indrazneau sa schimbe marca de iaurt sau sa cumpere cutii de alt gramaj decat cel cu care era el obisnuit. daca imi amintesc eu bine, copilasul inca bea din biberon (apa, lapte), nu folosea cana sau paharul.

parintii incercasera absolut orice era omeneste posibil sa-l convinga sa manance si altceva. fara succes.
la fel, si acest copil avea oroare sa vada sau sa atinga orice alt fel de mancare, darmite sa-l mai guste sau pape.

ei bine, dupa ce psihologul emisiunii i-a observat cateva zile, direct si indirect (prin sistemul de supraveghere instalat in casa respectiva), dupa ce a discutat si cu parintii copilului (separat si impreuna), a ajuns la urmatoarea concluzie :

mama copilasului facuse o depresie post-natala foarte urata dupa nasterea acestuia; a fost nevoita sa stea internata aproximativ 9 luni, timp in care nu si-a vazut copilasul nou-nascut. dupa ce a fost tratata pentru depresie si si-a revenit, mama a avut tendinta de a fi super-protectoare cu copilul, tratandu-l in continuare ca pe un bebelus, intr-o incercare de a recupera lunile pierdute din viata copilasului sau.

psihologul a procedat in felul urmator :

mancau cu totii la masa (in casa erau mai multe familii, fiecare cu un copil cu probleme de comportament); copilasul era si el asezat la masa, chiar daca nu manca ce mancau restul. incercau cu totii sa aiba o atitudine cat mai degajata, sa nu-i faca observatie sau sa-l bage in seama, discutau chestii banale. copilul a fost lasat sa manance singur iaurtul, nu-l mai ajuta nimeni cu mancarea.

apoi psihologul a organizat un fel de concurs, in care i-a antrenat doar pe copiii din casa : a pregatit diverse bucatele de fructe, legume, cu texturi, forme si miros diferite. le-au pus pe farfurii de plastic de unica folosinta si le-au acoperit cu alta farfurie de plastic.
fiecare copilas, pe rand, baga mana intre cele 2 farfurii si incerca sa ghiceasca "pe nevazute" pe ce leguma/fruct a pus mana, descriind forma, bazandu-se pe simtul tactil si eventual pe miros. bineinteles ca toti erau aplaudati si laudati la fiecare incercare reusita. baietelul s-a prins si el in joc, incet-incet, si a depasit cumva fobia de a atinge mancarea.

in alta zi, tot sub forma unui concurs, copilasii au fost incurajati sa manance singuri din farfurie, castiga cel care termina primul. cred ca era vorba despre cartofi prajiti, nu mai stiu exact.

oricum, ideea de baza este ca totul s-a petrecut cu pasi mici, din aproape in aproape, cu calm, blandete, vorbindu-se pe intelesul copiilor, orice noua achizitie fiind laudata si incurajata.