astazi trebuia sa nasc
Raspunsuri - Pagina 3
balanta_tm spune:
Anul trecut, in data de 26 Nov, aveam DPNul pt baietel. Doar ca un ghinion teribil l-a facut ingeras la 24 de saptamani...
.
E groaznic, inca mai doare si sunt sigura ca 10 copii de am avea, va ramane mereu un gol in inima mea si a sotului pt ingerasul nostru.
eumada spune:
Golul va ramane,depinde cum il gestionezi.Unii trec peste,cei mai multi continua sa sufere o viata.Eu te inteleg perfect,nici in mormant si nu-i voi ierta pe cei care mi-au facut copilul sa sufere.
Nu spun asa a fost sa fie,eu sunt revoltata si intreb mereu "de ce"....depinde doar de tine sa gestionezi situatia.Copilul ramane al tau.Am o prietena care si-a pierdut copilul din cauza malpraxisului de dupa nastere.I-au dat 10 poi au anuntat-o ca a murit.Povestea e cutremuratoare,aveau camera pregatita,trebuia sa mearga acasa luni cu bebe.Duminica i-au dat vestea...si tot ce a putut sa spuna doctorita care a gresit"da-ma in judecata daca vrei,se intampla,las` ca faci altul"Am plans atunci alaturi de ea..si plang de cate ori o vad online.
Iti urez curaj...mult curaj si sa nu-ti fie rusine ca suferi.E uman.
Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098
TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....
balanta_tm spune:
mada, iti cunosc in mare povestea; recunosc ca nu am citit tot, doar asa, din cand in cand. Imi pare f f f rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva iar referitor la durerile prin care a trecut si inca mai trece Eva, crede-ma ca nu am puterea sa mi le imaginez; de traumele ei psihice, nici nu mai pomenesc - cred ca doar tu si sotul o puteti ajuta sa le depaseasca. Mi se pare crunt ca un copilas sa sufere atata.
Iti respect durerea, tie, ca mama a Evei. Mai mult, nu stiu ce sa iti spun. Iti doresc multa, multa putere!
aszalosgabri spune:
raman fara cuvinte in fata durerii pe care o incearca aceste mame de ingeri ca si mine. am postat povestea mea pe "jurnal online". e trist ce se intampla dar si mai trist e ca nu putem face nimic in privinta asta, nici ptr a putea preveni nici ptr a vindeca trauma de dupa. au trecut 3 saptamani lungi de la pierderea puiului meu si chiar ma gandeam si eu cu groaza la data de 16 martie cand ar fi trebuit sa nasc.. oare cum o sa reactionez... si nu e ziua mea. tot ce sper este ca atunci sa fiu din nou insarcinata... asa ar fi mai usor de suportat. cand o sa treaca toata durerea asta, poate la urmatorul copil, poate niciodata....
va imbratisez pe toate, cu mult respect gabriela
balanta_tm spune:
gabriela, imi pare foarte rau pt pierderea ta 
aszalosgabri spune:
balanta tm, in cazul tau ce s a intamplat?? eu pot spune ca superficialitatea medicilor a facut ca " trauma" sa fie si mai mare... daca s ar fi descoperit problemele in primul trimestru de sarcina as fi "sarit" peste etapa asta ca dupa 12 ore de chin sa nu mi pot strange puiul in brate.... este foarte cumplit, am cosmaruri in fiecare noapte...
balanta_tm spune:
gabriela, eu am avut un fetus bolnav (o malformatie severa la creier) care in TM nu s-a vazut...Am aflat la Viena, la morfofetala de trimestrul II...Nimeni nu a putut face nimic, efectiv baietelului ii lipsea o parte din creier. A fost o dezvoltare anormala intrauterina (dupa nastere, am facut acolo o multime de analize genetice care au iesit ok), insa ignoranta ginecologului care mi-a urmarit sarcina in TM, m-a revoltat f f mult. Trebuia sa observe ca baietelul meu nu este sanatos; nu are nici o scuza...
Dupa ce am pierdut sarcina, stiu ca in primele saptamani imi doream sa inchid ochii pt totdeauna...Si eu am trecut prin niste momente cumplite, acum cand ma uit inapoi nici macar nu stiu cum am supravietuit durerii sufletesti.
Ironia este ca noi nu putem concepe natural, asa ca pt noi, a obtine o sarcina, este un adevarat noroc. Dar cumva, in inima mea, stiu ca intr-o zi o sa fiu mamica unui copil sanatos.
Iti doresc multa, multa putere, sa treci cu bine de drama asta.
aszalosgabri spune:
prin acelasi "proces" am trecut si eu. mi s-a indus nasterea ptr ca deja aveam 21 de sapt. la fel de revoltata sunt in ceea ce priveste medicul ce mi a urmarit sarcina, ar fi trebuit sa observe ca ceva nu este in regula, bebele meu avea malformatii multiple incompatibile cu viata ( am postat povestea sau mai bine zis cosmarul pe "jurnal online" . as dori sa stiu mai multe detalii despre testarile cromozomiale pe care le ai facut dupa... urmeaza sa le facem si noi pe la sfarsitul lunii decembrie. v-ati gandit la varianta adoptiei? stiu ca nu este acelasi lucru, dar poate asta e dorinta lui Dumnezeu... si tot El este Cel care ne da puterea aceasta ciudata (caci si eu ma mir cum de mai rezist) de a merge mai departe...
balanta_tm spune:
gabriela, pt mine nasterea in sine nu a fost asa traumatizanta, fiindca am nascut la Viena unde au proceduri f bine puse la punct pt cazurile astea si s-au purtat impecabil, gandindu-se ca suferinta fizica a fatului si a mea trebuie minimizata (drama situatiei fiind oricum suficient de mare). De cand au inceput contractiile dureroase, mi-au facut anestezeie epidurala. iar cu doua ore inainte de a naste, mi-au facut niste sedative care m-au ametit bine, de nu mai stiam unde sunt si ce fac. Sotul a stat permanent langa mine (inclusiv in momentul nasterii) si apoi mi-a povestit el cum a decurs tot.
Ca si teste am facut cariotipul genetic al fatului (eu si sotul le aveam facute dinaninte) si mai tarziu, peste cateva luni, ne-au chemat acolo sa ne faca o analiza mai elaborata care se numeste CGH array si care da informatii mai multe decat da cariotipul genetic. Mie si sotului ne-au facut analiza asta din sange, iar fetusului, dintr-o bucata de tesut pe care au conservat-o. Singurul dezavantaj este ca e o analiza f scumpa.
Noi nu vrem sa adoptam; vrem sa mai facem o fertilizare in vitro (cum am zis, noi nu putem concepe natural). Din moment ce testele genetice elaborate facute acolo s-au intors cu rezultate bune, nu avem motive sa credem ca intr-o zi nu vom avea copilul nostru sanatos.
aszalosgabri spune:
de mentionat ca nu locuiesc in romania, dar chiar si asa medici buni si mai putin buni exista peste tot. mie nu mi au facut epidurala, doar un antidolorific pe baza de morfina care din cauza adrenalinei crescute de teama), nu a avut efect ptr prea mult timp... circa 30 de minute in care stiu ca in ciuda faptului ca se invartea totul cu mine, durerile le simteam la fel de intens. personalul spitalului a fost foarte dragut, de asemenea i au permis sotului sa stea cu mine in rezerva si sa asiste la nastere(doar ca nu l am lasat eu, ar fi fost mult prea traumatizant ). am refuzat analiza pe fetus nu ptr cost ci ptr faptul ca inca nu constientizam ca mi se intampla mie iar mai mult decat s-a vazut la morfologia fetala nu am vrut sa stiu... cauza oricum era clara... o trisomie, care, nici nu mai conta atunci si nici acum. sper ca rezultatele sa fie bune, chiar daca riscul de a se repeta EXISTA. iti multumesc din suflet ptr promtitudinea cu care mi ai raspuns si asteptam vesti bune de la tine...gemeni, tripleti... o zi frumoasa sa ai!