Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***365***

simplyana_m spune:

Chatonico, (iertare ca ma bag, vorbim si noi discutii, da? nu trimit pe nima' la postit), in principiile conduitei crestine se tot regasesc niste idei mari si late, iar unde intrebi tu, eu zic ca se intrevede aia cu "intoarce si celalalt obraz", adica sa dezarmezi "dusmanul"(pe care trebuie sa-l iubesti, by the way) prin "nonviolenta extrema", sa zic asa, urmata indeaproape de aia cu "crede si nu cerceta", unde credinta se transforma in INCREDERE. Atunci cand reusesti sa-ti calci orgoliul si sa cedezi, sa inchei competitiile sau disputele in sinea ta, incepand apoi pe curat si spunand, "bine, fie ca tine", efectul e mai mereu vizibil, si "evolutia pozitiva", vorba Ancai . E greu sa transcezi problemele, daca nu te detasezi de ele, macar un pic.
E adevarat ca drumul ala pt oi e usor de vazut si urmat de fiecare prin forte proprii, pana la un punct, fiindca vin rascruci in care, pur si simplu, nu mai stii, si nu mai poti singur.

http://www.lucamic.blogspot.com/

anca_nicolae spune:

So.. sa le iau pe rand.

1. "mama naturala".

- Mai intai, am citit "propunerea" cu imprietenirea prin "induiosare", insa eu nu prea ma mulez pe asa ceva. Pana la urma, eu consider ca ea, mama naturala, ar avea mai mult de castigat decat mine. Eu doar incerc [cumva crestineste, si lispit de orgolii personale, cum a scris simpli mai sus despre intoarcerea obrazului :)] sa creez un spatiu de prietenie si dialog. Sigur, parintii mei raman cei care m-au crescut, cum a zis si ina, si eu NU pt inlocuirea mamei am cautat-o pe mama naturala. Nu. Ci pentru "largirea/imbogatirea" orizontului meu. Voi puteti sa ganditi "mono"-parental, adica mama e doar una si gata, ce atata "agitatie". Dar nu e chiar asa. Nu de dragul agitatiei am cautat-o, ci pt ca am considerat UTIL sa existe o punte intre noi. Daaar, nici nu ma voi milogi de ea. Nu ii voi spune cat am eu nevoie. Nu [poate aici e incapacitatea mea, cum ati descris-o voi, sa imi expun slabiciunile/nevoile]. Eu as fi vrut ca ea sa "descopere" in mine, la varsta ei adulta de 40+ [cand am gasit-o prima oara] sau acu, la 50+, o persoana interesanta, cu care sa aiba placere sa comunice, si sa se bucure, un pic, in sinea ei, ca sunt copilul ei. Dar, dc nu vrea, ok, nu vrea.

- Nu ii gasesc scuza pt abandonul de la 40+/50+, cum a inteles ilinca. Eu am spus ca i-am gasit mereu scuza pt faza de la 16 ani, pt ca, fiind venita din Rusia, nu stia nici limba romana prea bine, era complet fara rude, doar cu parintii ei refugiati politic, parinti care au semnat la maternitate, ea avand doar 16 ani, am considerat ca poate asta era singura solutie viabila. M-am pus in locul ei, FARA sa bravez in "ooo, ca mama, as fi facut orice si as fi pastrat copilul". Depinde ce inseamna acel "orice". Poate, la ACEL moment de timp, orice-ul gasit de ea a fost sa raman in maternitate, macar sub acoperis, asistenta medicala etc. Euu, care am un creier mai "politienesc/scenarist", daca eram in locul ei, as fi cautat, in cele 5 luni [ea a aflat de sarcina cand era in luna 4] pe cineva care sa doreasca sa tina copilul acasa, unde eu sa ma pot muta, pana as fi terminat liceul, apoi serv etc. As fi cautat, insa nu inseamna ca sigur as fi gasit . Oricum, ea nu a cautat, mi-a zis clar ca se gandise sa mearga in ziua cu dpn la spital [asa credea ca se naste, la dpn, ca la consutatie programata], sa ma nasca si sa revina acasa a 2-a zi, si sa spuna parintilor ca doarme la vreo colega. Nu a bravat in nimic sentimental, cum vezi in filme :vaaai, cat te-am cautat... cat m-am gandit in fiecare zi la tine, dar nu te-am gasit etc". Nu. A zis clar ca desi a fost o iubire f frumoasa cu acel om, perioada de DUPA nasterea mea a fost asa de rea [viata grea acasa cu paritnii] incat a vrut sa uite tot. Din acest motiv eu i-am gasit scuza pt faza de la 16 ani. Repet insa, pt gandirea ei de la 40+/50+ nu ii gasesc scuza... :(. Cu toate astea, nu o urasc.

2. revenind la post, unele fete au scris ca "ideal ar fi sa postim mereu, si ca uniunea/casatoria dintre 2 oameni evoluati spirituali ar implica, indirect, lipsa/reducerea/inhibarea dorintei/nevoii de amor...". Eu sincer, stau si ma intreb: oare chiar asa o fi ideal? Adica..., a fost GRESIT/NEEVOLUAT cand acele fete [si noi toti ceilalti] au dorit totusi, altceva decat acest ideal? E ca si cum am zice: eee, am facut amor cu sotul meu... dar s-a intamplat DOAR pt ca nu sunt inca suficient de ideala si deh, am defecte/buguri? ....

Fatza de multe fete care vor sustine toata viata ca DOAR din iubire nobila vor admite/dori sexul, eu am perceput, acceptat si experimentat DIFERENTA dintre sex pt sex si sex din iubire sufleteasca, pentru ca.. stiti, sunt un barbat in sinea mea . Si desi oricand o sa imi doresc sex din iubire, atunci cand un om este singur, nu consider deloc un pacat sa experimenteze sexul pt sex. Cand un om este impreuna cu cineva, sigur, nevoia de sex pt sex dispare, si ramane doar sexul din iubire. Dar nicidecum nu ma vad "sperand/rugandu-ma" sa il diminuez si pe ala, ca sa devin din ce in ce mai spirituala si nobila. Pentru ca, daca in marea majoritate a momentelor mele de amor [cu sau fara iubire] m-am perceput ca om pamantean si nespiritual [strict in acele momente], fara binecuvantare dumnezeiasca, ei bine, in relatia cu daddy, eu chiar simteam parca permanent o lumina de bucurie venita dinspre sus, ca si cum Dzeu se bucura ca iata, am reusit sa ne "intalnim", noi 2, ACESTI 2 oameni. Mie mi s-a parut tot timpul ca relatia noastra era in asentimentul Domnului, nici o clipa nu m-am simtit doar simpla pamanteana ne-spirituala. Din contra, totul decurgea extrem de natural si cald, de la discutii pe teme religioase, la discutii despre sufletul omului, acum si dupa moarte, la plimbare prin parc, la mers la tango, la amor, la dat in leagane in parc [unde, evident, eu am castigat :)))]. Si acest tot care curgea intr-un mod plin si armonios, inclusiv sexul, il simteam in agreementul lui Dzeu. De aceea, nu imi pot implementa in cap, deloc, ca "ar trebui" sa-mi doresc ca atunci cand voi fi cu iubitul ideal [hai sa nu zicem neaparat daddy ], eu ar trebui sa-i zic: si saptamana viitoare citim mai mult din carte, si o lasam mai moale cu sarutatul mainii in podul palmei, cu stransul in brate asa de mult, cu mana ta fierbinte pe "pampersul meu", etc, sa nu continui, ca deja suntem in post . DIN ACEST MOTIV eu nu cred ca "abstinenta" este calea catre iluminare. Este doar o cale catre LINISTE SI FEREALA de posibile dezamagiri/ parasiri/ intrebari/ abandonuri... Iar pentru unii oameni, probabil este vital sa gaseasca linistea, mai mult decat fericirea personala. Eu am gandit ca o sa am timp destul sa fiu linistita, cand oi fi un fluturas zburand prin cer [dupa 100 de ani pe care o sper aici pe pamant, vioaie si fericita :)]. Pe de alta parte, lupul schimba blana, daer naravul ba. Daca si acolo, in cer, o sa fiu un fluture atipic, si o sa le impui capul celorlalti fluturi cu ideile mele nestandard? Ca cica... viata noastra pe pamant e doar o pregatire pt ce va urma... Dar daca si acolo tot as ani se va spune, ca suntem tot intr-o pregatire? Si tot asa? Adica... in vacanta sa ne mai SI delectam si noi un pic nu om fi deloc deloc? Doar pregatire si iar pregatire? Adica... sa fi avut Lenin dreptate si noi l-am taxat ca pe un simplu comunist, cand zicea: invatati, invatati, invatati!?

Sheesh, "estem" grele.

dau send si poate revin :)

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

Am revenit pentru ca, legat de subiectul cu postul este si notiunea de canon. [Doar v-am spus din capul locului ca pt mine intrebarea inei despre post este aproape egala cu intrebarea fundamentala despre ce credem noi ca este pacat, as aca nah, suportati-ma ]

So... am vazut n persone in jurul meu, SINCERE, nu prefacute, nu babe, nu indoctrinate, nu, care... au mai mers din cand in cand la spovedit si apoi au indeplinit canonul. Nu am nimic impotriva mataniilor, sunt ca un fitness mai nobil , e doar o gluma, floric si simplisor . Daaaar, am o problema cu gandirea, cu motivul acestor matanii. Le-am tot intrbeat pe acele persoane din jurul meu, si toti mi-au raspuns aprox identic, adica "trebuie sa regreti acel pacat si faci canonul ca sa ti se ierte". Buuuuun, si eu, insistam cu next question [tot timpul i-am chinuit]: "daca faci canunul inseamna ca in ACEST prezent REGRETI, si deci... o sa iti propui sa nu mai repeti, nu? Adica, vei merge la sot si ii vei spune ca gata, s-a zis cu simturile tale cand el te atinge, gata, vrei sa devii imuna, sa-ti abandinezi/ignori complet trupul, si sa te rezumi/focusei doar pe gand/spirit?" Eee, toate persoanele raspundeau: "eeee, nu chiar asa... suntem totusi oameni." Pai cum asa, intrebam eu. "Oameni FARA target, fara scop, fara lupta catre "mai sus, mai nobil"? sau macar incercare de lupta?" Adica mie, acele persoane, dupa ce raspundeau la q2, imi pareau ca, bine planificat, DEJA anulau vreo "lupta catre mai spiritual", instant se REasezau pe acceasi treapta "josnica" de pamantean iubaretz , si deci, ramaneau la perpetuarea pacatului... ca deh, mai vin si alti ani, mai e timp si de alte canoane, si tot asa....

Ei bine, eu ASTA nu inteleg.

Dar voi?

E careva din voi care sincer REGRETA ca a avut relatii mai "apropiate" cu partenerul, ca a avut momente cu "atrificii" [ca sa vb codat :))], ca a simtit/vibrat la atentia partenerului?

Eu nu cred.

De aceea eu nu pot sa fiu fake si sa spun ca daaaa, sexul e pacat, daaar ce sa facem, suntem mai incapabili si atunci.. mai gresim din cand in cand...

Pentru ca... eu nu regret . Si mai mult, doresc sa "recidivez". Daca in aceasta viata sunt om, atunci cred ca trebuie s afructificam tot ce ni s-a dat, cand o sa fiu proiectata doar o planta, asta este, o sa stau mai delicata, nu o sa ma ating cu alte plante, si o sa pot sa ma enumar printre "spriritauli". Dar deocamdata sunt om, si nu regret nimic ca mi s-a dat si suflet, si creier, si trup.

Cu toate astea, eu vad o mare diferenat intre a crede in Dzeu si a fi aplicant al teoriei religioase.

Eu totusi cred intr-o existenta superioara noastra, am simtit pe pielea mea "ajutorul/prezenta" divina, de aceea, eu nu sunt necredincioasa.

Eu doar cu lista de pacate am o problema. Adica, in mare, am un singur pacat : nu mi se compileaza cu succes lista de pacate. Doar atat. In rest, "is numa' bine". :)))



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Monnvas spune:

Da, si el imi cere sa-l tin in brate, sa stau langa el... Chiar ma gandeam ca si voi ati trecut prin asa ceva

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Monnvas spune:

Sa stii ca boala asta a fost si un prilej de a-l redescoperi pe tati, care se ocupa serios de ridicarea moralului nostru.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

anca_nicolae spune:

monn, pe cel mic sa se faca mai repede bine, si pe cel mare ca se implica :). Pup spiritual, de data asta, ca sa fim exacti :).

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Monnvas spune:

MADA, io in general ascult de medic, daca gasesc un medic in care sa am incredere. In cazul de fata iata ca am gasit 2.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Monnvas spune:

Te rog sa platesti copyright ca io am zis prima

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

inapreda spune:

Mno, pai nu-i chiar acelasi lucruu ca pe mine nu ma crede nime'!

PS. Oare tranzitivitatea o fi fuctionind in cazuri din astea???

Monnvas spune:

MADA crede-ma ca nu-mi ies toate bine. ba as zice ca-mi ies chiar... mediocru. Asa ca scoate plusul, mai ales dupa cat te-am batut la cap azi...

ANCA nici eu nu cred ca sexul din iubire e un pacat, nici n-am zis asta, am zis doar ca dupa ce se intampla anumite chestii inside devine... inutil, superfluu. Si o spun fiindca am mai citit niste chestii "pe tema asta". Cata vreme casatoria e o taina, sexul in sine nu are cum sa fie ceva rau.

Oricum, la faza cu pacatele io am o teorie mai... origenista, sa-i zicem deci is buna de excomunicat

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way