Copil problema, parinti indiferenti

Dorsilia spune:

Investesti timp ca sa-ti asiguri linistea in primul rand...da, in orice actiune investesti timp, mai mult sau mai putin

material nu cred ca trebuie sa investesti nimic, depunerea unei sesizari la Politie, la Protectia Copilului si la Protectia Animalelor nu costa decat timp si bani de transport sau benzina sa te deplasezi pana acolo

asa ca poti incepe sa intorci lumea pe dos de luni chiar

Ingrid S spune:

Da, SSerafioti, avem situatia absurda in care un copil este mangaiat si jelit ca ucide. Nu animalele torturate conteaza, nu aruncatul cu pietre in capul oponentilor, insultele, ci faptul ca e un copil de 7 ani. Eu nu cunosc copii care sa faca asa ceva, stiu copii care au fost batuti pe vremuri, acum sunt adulti responsabili (cu sechele sau nu, habar nu am), si tot n-au torturat sau ucis animale.


Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

BalMascat spune:

Eu am gasit solutia: LadyJ se va duce si va gasi canalul de comunicare cu copilul si toata treaba e rezolvata. Mai ramane sa-i dai adresa si ea sa vina pregatita si cu cafeaua si cu cozonacul sa vorbeasca (tot pe canal) si cu familia intregita.
E asa de simplu! Sunt convinsa ca va reusi!

Lo_li_Ta spune:

E tragicomic sa vezi atata "empatie" prosteasca pt acest copil. Eu nu stiu in ce realitate paralela traiesc cei care cred ca un copil = duiosie, automat. Nu e treaba lu' vecina sa faca prajituri si consiliere psihologica. Anumiti indivizi, indiferent de varsta sau motive, reprezinta un pericol pt societate. Si institutiile abilitate trebuie sa-i evalueze si apoi sa-i izoleze/trateze/reabiliteze, dupa caz. Acum, cu institutiile astea avem o problema in Ro. Dar nici vecina nu' poate sa le tina locul. Poate ca acel copil are o viata groaznica, parinti abuzatori, e trist, dar a intelege mecanismul unei reactii nu presupune s-o si tolerezi. Nu cu pareri de rau si cozonaci ajuti, iar parintii e evident ca-s suficient de limitati cat sa nu se implice.
Exista BOLI psihice la copii. Boli care nu se rezolva cu vorba buna, ci cu tratament medicamentos sau nici macar. Exista copii nascuti sadici si care dezvolta o forma de psihopatie, asa ca lasati dulcegariile.
Eu zic sa suni la Telefonul copilului.

Didididi spune:

Din pacate Gaby are o mare problema. Pe de o parte vede/aude grozaviile facute de copil, cu riscul de a trai in cativa ani langa un criminal, pe de alta parte riscul ca la sesizarile catre diverse institutii sa se revolte familia copilului si sa se trezeasca ca vecinii cu foc pus, etc. Parerea mea este sa faci sesizare anomima la protectia copilului, renunta la varianta cu politia pt ca in 90% din cazuri nu fac nimic, dar mai si informeaza cine a fost reclamantul (ca altadata sa nu ii mai dai de lucru).
Vorba Corinei, poate poti sa te si muti.

ladyJ spune:

Lolita, e tragicomic sa vezi cum adulti in toata firea isi petrec doi ani din viata ferindu-se de pietrele si de scuipatul unui tzanc.

Este de-a dreptul tragic sa vezi cum adulti in toata firea stau doi ani de zile sa auda urletele animalelor batute cu bata si stranse de gat.

Este oribil sa auzi cum, timp de doi ani de zile, adultii fac slalom printre lesurile de animale ucise in plina strada.

Lolita, daca nu pomeneai de existenta bolilor psihice ramaneam proasta. Poate ne faci o lista cu acestea, plus descrierile amanuntite, sa rezolvam treaba aici pe forum. II punem un diagnostic sa stim si noi o treaba.

Bal Mascat, tu ai urmarit discutia sau ai simtit ca-i momentul sa fii amuzanto-comica?
Iti fac un mic rezumat: Gaby s-a dus la copil sa-i vorbeasca. Nu vrea sa ne spuna ce a zis si care a fost initial reactia. I se pare probabil irelevant. (si nu ma mir)
In acest context, i-am zis ca poate nu a gasit calea de comunicare cu el.Atunci, ina cel moment. Ori ca nu stie, ori ca nu poate.

Taaaare v-a mai marcat opinia mea. E mai fain sa luam copilul si sa-l balacarim aici pe forum. Gaby a fost chiar intrebata daca e copil tigan.

Ideea principala pe care am expus-o atat eu cat si alte doamne cu´´empatie prosteasca´´, este ca copilul are urgenta nevoie de evaluare si ajutor. Dar asta nu se vede din avion. Este mult mai interesant sa ne oprim la o remarca, sa punem diagnostice pe net, sa amintitm noi toate cartile pe care le-am citit si care seamana cu cazul asta.
Ca va convine sau nu, vina nu o are copilul. Vina apartine familiei si vecinilor care injura in barba pe dupa perdele, de doi ani de zile(!!!) fara sa faca nimic.

ladyJ spune:

Dau un quote la unul din mesajele Gabrielei ca sa subliniez inca un aspect.

daca esti fata in fata cu un copil, in dreptul lui, la nivelul lui , inseamna ca distanta dintre tine si copil este de mai putin de-un metru.
Interesant cum, in mai putin de un metru, copilul a ratat capul Gabrielei cand a dat cu piatra. Da, da, copilul ala care cu atat precizie arunca pietre in capul oamenilor a ratat o aruncatura de la un metru.

Si mai interesant este insa faptul ca Gaby s-a dus la copil, s-a apropiat de el, desi aceasta avea o piatra in mana si Gaby ii cunostea comportamentul.

Va suparati tare tare daca va spun ca eu cred ca dracu nu e asa negru? Of topic, desigur.

Tanti Zavaidoc spune:

O sa fiu concisa, ca s-au spus deja destule.

Empatia nu e ridicola si nici deplasata, indiferent de situatie. E semn de educatie si, mai mult decat educatie, de evolutie a societatii si a individului. Tocmai de asta criminalii (la propriu, care sunt majori si au omorat alti oameni) sunt tratati omeneste in lumea civilizata, chiar si in cazul in care sunt executati in final.
Nu cred ca putem discuta despre drepturile animalelor cat timp nu reusim sa respectam drepturile elementare ale omului (si implicit, pe ale copilului).

Apoi, a cauta o solutie doar la autoritati mi se pare nerealist si putin las. Autoritatile, oricat de bine ar functiona, nu pot suplini controlul social. Si asta e exercitat de familie, prieteni, vecini, mediul in care se invarte individul in general.

Sa zicem ca Protectia Copilului si politia vin, constata, dau amenzi sau decad parintii din drepturi. Foarte bine, poate ca am salvat un copil din mediul ala si poate ca acel copil are sansa sa nu ajunga criminal in adevaratul sens al cuvantului. Dar inteleg ca familia are mai multi copii si probabil ca nu e singura familie cu genul asta de comportament agresiv din zona. E o chestiune de timp pana sa apara inca un copil problema, apoi inca unul.

Eu nu vad rezolvarea problemei pe termen lung fara comunicare. Doar sanctiunile nu au efect. Sau au, pe moment, iar pe termen lung au ca rezultat inrautatirea situatiei (lucru de care e constienta si Gaby).

Pana la urma vad ca nu am fost concisa. Scuze!

Lali spune:

Eu in subiectul asta nu inteleg un lucru, fara nici o ironie.

Sa spunem ca Gabi ar (fi) gasi(t) calea de comunicare cu acel copil, la nivelul lui, ochi in ochi, cu sau fara cozonac. Ce credeti ca ar rezolva o discutie cu copilul la nivelul acesta ?

Ori lucrurile nu sunt atat de grave si o discutie cu un vecin rezolva tot, ori lucrurile sunt grave si atunci discutia respectiva nu-l poate conduce benevol si gratuit pe copil catre ajutor specializat. Daca familia il abuzeaza sau daca parintii considera comportamentul copilului ca fiind normal e cale lunga si complicata pana la rezolvarea situatiei. Un copil de 7 ani nu cred ca e in stare, chiar in cazul fericit in care vecina ii deschide oarecum ochii, sa iasa singur din situatia asta.

Asta e singura latura in care empatizez cu copilul pentru ca mie mi-e clar ca nu are cum sa-si imbunatateasca singur comportamentul.

Tabloul prezentat pana acum sugereaza ceva mult mai grav, o problema familiala care nu cred ca se poate lamuri prin grija vecinei si prin simplu dialog.

ladyJ spune:

Lali, problema e ca nu s-au dat prea multe detalii din primul post. Detaliile apar asa, pe parcurs.Tabloul s-a schimbat, cel putin pentru mine, de la prima pagina pana aici.
Mihaela se intreba daca cineva a stat de vorba cu copilul asta, daca a auzit vreo vorba buna, asa la nivelul lui. Si Gaby a zis ca da, a incercat ea sa vorbeasca cu el de mai multe ori.
De aici a pornit. E doar un amanunt, care a aparut in contextul discutiilor.

Daca eu ma duc la vecina respectiva la poarta si incep sa ii reprosez si sa acuz, sansele sunt foarte mari sa-mi iau inca un scuipat.
Era vorba de atitudine, de aia s-a pomenit de ´´cafea´´, adica stai dom-le de vorba linistit, fa tu pasul spre o relatie sociala(iti aduc o praji, asa ca-ntre vecini, si vorbim). Discutia nu era menita sa rezolve toate problemele copilului, pentru ca problemele lui nu pot fi rezolvate asa. Ideea principala era ca acel copil are nevoie de ajutor, iar primul pas este comunicarea cu parintii lui. Daca nu se poate, se alege calea reclamatiilor, e incredibil cum in doi ani de zile lumea baga capu-n nisip si de vina e tot tzancul ala, exclusiv.