Bunicii
Raspunsuri - Pagina 2
CorinaDani spune:
sincer, lasand la o parte motivele insirate de bunici, tu, in sinea ta, care crezi ca este adevaratul motiv pentru care cel mare e rasfatatul bunicilor, iar cel mic e pe post de "umplutura" ? au existat discutii, probleme in familia voastra ? bunicii au fost incantati de nasterea primului nepot, insa nu au fost de acord sa mai aveti inca un copil ?
pentru ca niste bunici "normali" si-ar iubi nepotii aproape la fel, fara sa-l defavorizeze pe unul, iar celuilalt sa-i caute in coarne...cel putin eu asa simt, ca mai este ceva la mijloc...iarta-ma daca ma insel.
Didididi spune:
Corina are dreptate, tb sa existe un motiv pt diferenta. Si eu cred ca cel mai corect ori amandoi (impreuna/pe rand) ori niciunul. Iar daca se supara, asta este. Daca isi doresc atat de mult compania celui mare vor face sacrificii.
Personal, nu mi-as lasa copilul cu niste bunici care nu isi doresc sa stea cu el, chiar daca asa il voi priva si pe cel mare de prezenta bunicilor (sentimentele se transfera in gesturi si/sau vorbe).
terry spune:
eu am fost in rolul nepoatei care nu a fost agreata de bunicii materni. sora mea, mai mare cu 3 ani a fost favorita lor. si ca sa nu ma simt singura...nici fratele nostru cu 4 ani mai mic decat mine nu a fost iubit de ei, deci eram 2.
pentru sora mea aveau cadouri mai frumoase, ea era tinuta in brate cand veneau in vizita. la ei mergeam toti 5. si am crescut si diferentele se vedeau si mai bine, dar deja eram obisnuiti. cand erau bolnavi cine se ducea sa le duca medicamente? eu. le mai trimitea mama ceva de mancare...cine se ducea?...tot eu. cand au murit nu m-a afectat deloc. nu am simtit absolut nimic. ma simteam eu ciudat ca-s in stare de o asa nesimtire.
la noi, explicatia pe care am gasit-o, pt. ce se faceau diferentele astea erau: eu cu fratele nostru semanam in partea familiei tatalui (tata, adica sotul mamei si ginerele bunicilor nu a prea fost acceptat de ei)si tot noi, cei doi defavorizati, eram "huliti" ca o iubeam pe cealalta bunica care era la 500 km distanta desi o vedeam rar. dar poate ca noi ne-am indreptat spre cealalta bunica tocmai pentru ca am fost respinsi de bunicii din bucuresti. si cu toate astea nu le-am purta pica. poate e mai rea lipsa de sentimente. era doar mila si datorie. pe sora-mea n-am invinuit-o niciodata. nu era deloc vina ei.eu ii doresc defavorizatului sa nu sufere. ca atunci va fi mai rau.
Alizee spune:
Si eu am fost nepoata nedorita. Dupa ce m-am marit, am refuzat categoric sa mai merg la ei.
Iar, la moartea bunicilor, nu am simtit nimic. Le port doar o amintire neplacuta din cauza modului in care m-au tratat.
Mariussimiuc, sfatul meu este sa protejati copilul defavorizat. Se poate trai f bine si fara niste bunici nedrepti si egoisti.
Daca vor sa-l vada, sa vina special pt el. Daca au timp sa il scoata la plimbare, chiar asta sa si faca.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
miri2007 spune:
Off ce dureros!!!
Cred ca asa cum exista cursuri pentru viitorii parinti ar trebuie si pentru viitorii bunici.
Dar totusi iubirea nu se invata la curs...
Pana la urma, dragoste cu de-a sila nu se poate...
Poate o fac din comoditate, poate o fac pentru ca de la copilul mare primesc reward-ul mult mai usor (se bucura, vorbeste mai mult, mai corect, mai inteligibil, etc),
Poate, mai rau, se regasesc (prin asemanari) in cel mare si nu in cel mic.
Insa oricare ar fi motivele ele nu scuza comportamentul.
Un singur sfat as incerca: arata-le cum si cel mic ii iubeste, in felul sau, cu mijloacele lui de exprimare mai limitate ce-i adevarat fata de cel mic. Lauda-le orice tandrete pe care o arata fata de cel mic...am mai dat sfatul acesta la cineva si mi-a raspuns cu o intrebare: Adica ma sfatuiesti sa ma fac frate cu ...pana trec puntea?
I-am zis ca da, dar doar pentru a-i ajuta pe bunici sa se descopere ca au resurse si pentru cel de-al doilea.
daca asta nu merge, restul incercarilor mi se par eforturi degeaba, pentru ca, din nou spun, dragoste cu de-a sila nu se poate.
monicabo spune:
Este aiurea comportamentul bunicilor... si efectiv ii indeparteaza pe copii unul de celalalt... cel mic va deveni frustrat, il va "uri" pe cel mare...
Copiii sunt frati sau veri? Din cate imi dau seama, frati, nu?
Cati ani au copiii?
Tu intuiesti vreun motiv pentru care se fac aceste diferente? Ce ce a spus Terry, ca unul din nepoti seamana cu copilul lor, celalalt nu?
Daca erau veri copiii, tot asa m-as fi gandit ca au avut ei un copil favorit si pe urma au mers pe linia respectiva...
Acum "tehnic" nu prea inteleg, voi duceti pe ambii copii la bunici, si ei ies doar cu cel mare la plimbare? Si cel mic, ce face, ramane singur, sau cu altcineva in casa? Sau in vizita merge doar un copil, la cererea bunicilor (in special cel mare) si cel mic ramane acasa la el, unde locuieste cu parintii? Cu cel mic ce au anume? Ce raspuns au dat cand au fost intrebati?
Tu esti nora acelor bunici? Esti agreata de ei? Ca vad ca au replici de genul "eu fac cum vreau la mine acasa, la tine faci cum vrei" 
, tipic pt o anumita categorie de bunici
Cel mic seamana cu tine si cel mare cu sotul, copilul lor?
Monica, mami de 2 
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
Fomalhauti spune:
Eu consider absolut normala decizia parintilor de a nu mai lasa copiii la bunici. Mi se pare singura solutie in situatia data.
Vorbim despre "importanta relatiei copiilor cu bunicii". Poate este importanta aceasta relatie...atunci cand este normala. Au mai fost discutii aici, pe forum, despre bunici care spuneau nepotilor lucruri negative despre mama (nora, adica). Unii bunici nu aduc nimic bun in viata nepotilor, din contra.
Suntem de acord ca un tata violent trebuie indepartat de langa copii. Si relatia unui copil cu tatal lui este mai importanta decat cea cu bunicii. Dar cand relatia devine nociva pentru copil...se poate si fara.
Inteleg ca in cazul de fata li s-a explicat bunicilor ca gresesc, li s-au oferit alternative, dar ei refuza. Refuza practic orice schimbare. Au o justificare pentru comportamentul lor si nici macar nu incearca sa se comporte altfel. Inteleg ca nici nu au spus "Da, ai dreptate, o sa incercam." Sunt convinsi ca ceea ce fac ei este corect, nu sunt sub nicio forma dispusi sa asculte parerile parintilor, as zice ca nu au niciun respect pentru aceste pareri.
Relatia dintre frati este mai importanta decat cea cu bunicii. Nu are rost sa se deterioreze relatia dintre cei doi copii. Poate nu se va intampla asta, dar nimic nu justifica riscul.
Eu, in situatia data, as proceda la fel. Pana la urma responsabilitatea cresterii copiilor revine parintilor, nu bunicilor asa ca ei, parintii, trebuie sa ia o hotarare in interesul copiilor lor.
J G spune:
Sunt de acord cu Fomalhauti, relatia dintre copii e mult mai importanta decat cea cu bunicii. Nu i-as mai lasa sa interactioneze cu niciunul dintre frati.
terry spune:
asa e. daca sunt frati, exista riscul sa se indeparteze unul de celalalt. la noi, mama a avut multe discutii cu parintii ei si cand lucrurile o luau razna rupea orice legatura. mama intotdeauna si-a pus copiii si sotul pe primele locuri, nu parintii.stiu ca au stat multi ani fara sa isi vorbeasca nici macar la telefon in urma unor certuri. niciodata parintii nu ne-au lasat sa dormim la bunici. nici pe rand, dar nici toi 3. asta dupa ce ne-am mutat din casa in care pana la 6 ani ai mei am stat cu ei. deci o buna perioada am stat 7 persoane in 3 camere.si de ce ne-am mutat? pentru ca bunicii ne-au dat afara din casa lor.
deci...sunt si bunici mai altfel.pe bunici nu-i mai poti schimba. sunt unii care nici nu isi dau seama ca gresesc si fac rau.bunica-mea nici nu recunostea ca face diferente intre noi.poate un dus rece ii trezeste. e pacat de copii. noi nu ne exteriorizam si nu spuneam ce vedeam sau ce simteam dar era dureros, chiar daca pe masura ce am crescut ne-am "tocit" si i-am luat asa cum erau.cu siguranta cel mic simte, daca sunt frati, ca daca sunt veri, poate nu stie ce se intampla.
Rufus spune:
Sincer ma mira atitudinea unor astfel de bunici, dar vazand ca sunteti mai multi care confirmati...cum naiba sa nu-ti iubesti nepotul? Macar daca erau din parinti diferiti...dar daca-s frati, nu se explica.
Greu si de luat decizia de a-i "pune la punct" pe bunici...in sensul ca ori amandoi ori niciunul. Pentru ca nu da nici un rezultat.
Cu toate astea si eu as alege metoda radicala. Dar e naspa. Si trebuie consens intre parinti.
PS: deci bunicii s-au suparat. In ce fel? Adica ce fac (au facut)?
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010