Ajutor, sunt in deriva

cleo78 spune:

vad cateva probleme in viata ta, care trebuie clarificate pe rand:
-esti nehotarata
-copilul: nu i-ai explicat intentiile tale
-nu ai serviciu
-nu stii limba
-nu ai clarificat situatia cu tatal copilului
-nu ai clarificat situatia cu sotul
-nu ai clarificat situatia cu job-ul din Ro
-esti nefericita de atatia ani

Separa-le. Ia-le pe rand si rezolva-le. In timp ce le vei izola si rezolva pe rand, iti vei limpezi mintea, si te vei decide.

E un pas mare ce ai facut, dar nu e imposibil. Decizia de a face ceva e la tine.

silviuta spune:

Citind raspunsurile voastre mi-am regasit raspunsurile mele: sunt si cu mintea si cu inima pro si contra.Faptul ca nu eram fericiti niciunul in casnicie m-a determinat la inceputul verii sa plec din tara.Lui i-am spus in nenumarate randuri ca pana la urma ori divortam ori plec cu copilul cat mai departe.Total strain nu era de ideea mea de a ma stabili in Germania.Doar nu stia momentul.Acum 2 ani intentionam amandoi sa venim in Germania, dar am tot amanat hotararea pana cand s-a dus de rapa totul.
Nu mai departe acum cateva zile mi-a spus ca daca asta a fost decizia mea sa-mi cresc copilul singura, pai asa sa procedez, cu alte cuvinte n-am decat.
Ma chinuie insa gandul ca, copilul meu ar fi fost mult mai fericit cu el alaturi crescand, saraci n-am fost, strictul necesar intotdeauna i l-am putut oferi, si plus de asta dragostea noastra pentru el.Si ma intreb daca n-o sa-mi reproseze mai tarziu, sau ce repercursiuni o sa aiba asupra psihicului lui.Intr-o seara mi-a spus ca el in Romania s-a nascut si el acolo era fericit.Am incercat sa-i explic ca tati acuma nu poate sa vina, si noi o sa stam aici ,mami se duce acuma la scoala sa invete limba, sa aiba un serviciu, ca aici e mai frumos.Pe moment i se pare si lui o ca e totul OK.
Referitor la serviciul meu din Ro, mi-am luat 6 luni de concediu fara plata, pana in februarie va trebui sa dau un raspuns.
Sincer, sunt f. dezamagita si de perspectivele mele de a avea un job aici in Germania sau propria locuinta (acuma stau la mama).Mi-am dat viata peste cap, si nu stiu cum sa fac.Ai zice ca la 39 de ani ar tb sa fiu mai cu picioarele pe pamant, dar va rog sa ma intelegeti nu stiu ce solutie sa aleg.

CorinaDani spune:

cred ca mai putin traumatizant pentru copil ar fi sa reveniti in tara.
in felul acesta isi va vedea tatal mai des, isi va regasi prietenii/vecinii, nu va avea probleme de adaptare la gradi/scoala.
si tu, si copilul aveti in acest moment probleme mari de adaptare.
nu ai de unde sa stii in acest moment daca baietelul tau va avea un viitor stralucit daca ramaneti in germania. de ce sa nu iei in calcul varianta de a aplica mai tarziu, in liceu sau facultate, la o bursa internationala sau un program care sa-i permita sa studieze in alta tara ?

ladyJ spune:

Ai pornit cu stangul.
Ai crezut ca daca fugi se rezolva toate. Bine zice tanti Z, ai fugit!
Problemele se cer infruntate si rezolvate, cu fuga nu rezovi nimic.
In plus, ai mintit si inca minti copilul. Cum crezu tu ca el se va obisnui la noua viata? L-ai dus in vacanta si acum ii prezinti o noua viata, de care el saracu nu a fost pregatit, nu are habar si nici putere sa ´´o placa´´! L-ai luat efectiv de langa tata, prieteni, familie si nu i-ai dat nici macar o explicatie. I-ai trantit pur si simplu o alta realitate, ca un joc nou fara manual de utilizare.Nu e de mirare ca se simte inselat si e in pragul disperarii. Ai procedat cu el cum nu se poate mai gresit.
Copilul incearca un dialog cu tine, iar tu il minti in continuare :(

Cred ca se cere sa-ti analizezi bine viata si temerile , sa revii in Romania si sa rezolvi lucrurile. Nu esti sigura de mutarea in germania(dovada inghetarea locului de munca in Ro). Tot ce vrei este sa-l pedepsesti pe sotul tau, iar el nu se lasa ´´pedepsit´´. raspunsul dat de el te-a lasat masca, nu te asteptai,nu? te asteptai probabil sa te implore sa revii si sa-ti promita marea cu sarea. Acum esti dezorientata dar crezi ca ti-ai calca pe orgoliu daca ´´predai armele´´.
Nu te cert, iti zic doar ca din punctul meu de vedere mai tare te bagi in mlastina, ai grija...

Androix spune:

M-a intristat subiectul asta. Sunt de parere ca ai gresit grav copilului tau. Te temi ca-ti va reprosa? Eu cred ca n-o sa te ierte niciodata. Daca m-as gasi vreodata in situatia ta, cred ca as fi in stare sa vin cu el in brate pe jos pana in tara numai sa nu-l mai vad trist si abatut. Te desparti de sotul tau ca nu v-ati inteles dar poate copilul are alta parere si alta relatie cu tatal lui, el cu ce e de vina ca voi nu va intelegeti?

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

silviuta spune:

Asa e, ai dreptate.Am fugit din 2 motive: unul pt. ca ma saturasem de viata noastra in care eu le duceam singura pe toate, al 2-lea: m-am gandit ca aici o sa pot sa-i oferi copilului un viitor mai bun.Sa o ia de la inceput cu scoala, cu limba.M-am gandit ca renunt la tot, doar sa-i fie bine copilului.Mi-am spus ca nu sunt singura mama care-si va creste copilul singura, ca o sa pot sa trec peste toate.Copilul merge aici la gradinita, vorbeste binisor deja germana.I-am vorbit de posibilitatea ramanerii noastre aici.Este de acord, dar spune el "sa vina si tati".Este f. atasat de tatal lui.Mi-e teama ca razboiul asta dintre noi, il va afecta .Si atunci? sa ne intoarcem,va fi aproape de tatal lui, dar eu o sa regret toata viata ca n-am incercat si o alta cale.

CorinaDani spune:

silviuta, esti de 4 luni acolo si inca nu ai un rost. daca nu era mama ta acolo, sa aveti unde locui, cred ca veneai demult inapoi.
pe de alta parte, mutarea ta acolo e legala ? poti munci cu acte in regula ? ai acces la sistemul de asigurari sociale si de sanatate ?

da, e greu sa inveti o limba straina, sa nu ai casa ta, sa nu ai un job stabil si platit decent. dar nu cred ca merita sa sacrifici linistea copilului tau in incercarile astea despre care nu stii daca vor reusi sau nu. mai bine lasai copilul cu tatal lui, veneai in germania sa vezi daca-ti poti cladi o noua viata si il luai la tine cand toate erau pe fagasul lor.
de curiozitate, l-ai intrebat pe copil ce ar prefera - sa ramaneti acolo sau sa va intoarceti ?

ladyJ spune:

Silviuta, copilului nu ii va fi bine daca tu renunti la tot.( Ma folosesc de cuvintele tale)Deci e gresita din start aceasta remarca.
Plus ca, remarca asta e doar o plapumioara menita sa-ti mai stearga din sentimentele de vina, sa te incalzeasca putin. Copilului ii era bine . Avea parintii care-l iubesc, avea familia, avea viata sociala. Nu era nevoie sa intervii tu cu o schimbare majora, nu era nevoie sa ´´renunti la tot´´ , sa faci vreun ´´sacrificiu suprem´´ pentru ca copilului sa-i fie bine. Copilului ii era bine. Tie nu iti era bine. Si ai ales sa fugi.

Inteleg ca e foarte atasat de tatal sau, iar tatal sau e un tata bun. Despartirea de el e o povara mare pentru sufletul lui mic.
In afara de asta, modul in care ai ales sa-l privezi pe tata de copil e ne-drept. Nu te-ai gandit ca si tatal isi iubeste copilul, ca au o relatie buna. Te-ai gandit doar ca acest barbat te-a dezamagit ca sot. Doar ca, pe langa sot, e tata. Poate gresi ca sot, rau de tot, dar poate ramane un tata bun. Iar pentru copil e important.Si pentru tine e important!

Nu fac pe avocatul pentru sotul tau, el este la fel de vinovat ca si tine in chestiunea asta! Doi oameni orbiti de orgoliu si-un copil la mijloc!
E la fel la las si el, reactioneaza pasiv si baga capu-n nisip, cu pretul linistii copilului.
Va recomand claduros sa mergeti la un psiholog. Acolo veti vedea daca sunteti capabili sa va continuati casnicia. Si chiar daca nu, nu iti priva copilul de dragostea tatalui, se va intoarce impotriva ta.

CorinaDani spune:

ladyJ, !

michelle-usa spune:

off topic: daca ma crezi ca mi se rupe inima cand vad ca nu vrea sa vb cu tata... de multe ori ii pun telefonul in mana sa vb cu ei dar raspunde cu "da" si "nu"...sau ma tot intreaba cuvinte in romaneste ca sa le spuna ceva.
abia astept sa-l aduc pe tata aici.

am recitit mesajul Silviutei. eu intelesesem ca ei s-au divortat deja. offf...nu e usoara viatza,iar de necazuri nu scapi usor... vin dupa tine si in Germania.

deci , nu stiu cat esti de hotarita cu divortul si poate plecarea asta ti-au deschis ochii ce inseamna sa desparti copilul de tatal lui.
nu pot sa inteleg despartirile astea cand nu e vorba de violenta sau infidelitate...
pentru o casnicie trebuie sa lupti sa nu renunti asa de usor doar ca nu ai interese comune si nu mai comunici.
nici eu cu sotul meu nu am prea multe interese comune...dar asta nu ne face sa nu comunicam si sa nu ne iubim fiecare asa cum e si sa facem compromisuri.

pt copil e bine acolo unde e cu amandoi parintii iar trauma ii produci nu cand schimbi tara dar prin despartirea de tatal lui.

eu zic, sa revizuiesti situatia. chiar ai avut motive intemeiate sa te desparti si sa iti cresti copilul fara tatal lui?
trebuie sa iei in considerare ca orice decizie a ta va influentza viatza copilului tau si de aceea treb sa iei decizii bune.

cat despre Germania daca stai sau nu...cred ca pica pe locul 2.

Dumnezeu sa fie cu tine, sa te ajute si sa te lumineze in deciziile care le iei.



michelle