Fertilizarea in vitro, povesti de succes
Raspunsuri - Pagina 2
marrina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rehef La noi lupta pentru obtinerea unei sarcini a inceput cu 11 ani in urma cu supravegherea ovulatie dupa care o gramada de analize .Raspunsul era nu aveti nimic din punct de vedere medical toate sant bune ovulatie buna ,trompe permeabile uter de dimensiuni normale spermograma sotului foarte buna numai nu se intampla minunea dea lungul anilor am facut inseminari de le-am pierdut numarul munceam amandoi doar pentru a avea bani de tratamente am facut 3 operati laparoscop ,am zis ca poate vor gasi ceva dar nimic am facut 5 fiv in ungaria iar acum avem rezultaul in burtica sant insarcinata in 5 luni sarcina fara probleme deocamdata problema mea era de fapt din sange am trombofilie ma bucur ca am descoperit-o merita fiecare minut de suferinta acum imi fac injecti clexane de doua ori pe zi . Dupa 11 ani de lupta avem rezultate este greu enorm de greu atat psihic cat si financiar dar merita toate suferinta imi multumesc din suflet d-nei dr. KRIZSAN MARIA de la clinica Kaali szeged ungaria si lui Dumnezeu ca ne-a dat sansa de a fi parinti. |
Felicitari!
Din cauza trombofiliei nu poti ramane insarcinata/ nu puteai ramane insarcinata?
eli1682 spune:
Povestea noastra incepe cam asa...acum 13 ani m-am cunoscut cu sotul meu fiind tineri si fara minte nu am vrut copii la inceput ne-am casatorit in 2002 dupa care a urmat nunta cinci ani mai tarziu , dupa nunta am incercat sa raman insarcinata tin sa mentionez ca nu am luat anticonceptionale decat 6 luni pentru ovare polichistice care dupa tratamentul cu iasmin si-au revenit la normal ..am incercat un an de zile, dezamagita am hotarat sa imi fac un set de analize in Romania toate bune doctorita ne-a spus ca suntem sanatosi si merita sa mai incercam eu totusi am cerut sa fac si o hidrosalpingografie aici am aflat ca aveam ambele trompe slab permeabile hidrosalpinx bilateral...m-am intors in Spania cu speranta ca aici ma vor opera.Nicidecum doctorita ne-a spus direct FIV nu are rost sa pierdem timpul eu aveam 26 de ani si mi-a mai spus ca in Spania nu se mai opereaza asa ceva de ani de zile pt ca nu da rezultate.Am trecut pe lista de asteptare LA PAZ aici dupa un an a trebuit sa repet toate probele , sa-mi inchida trompele definitiv prin metoda ESSURE pt ca lichidul din trompe omoara viitorii embrioni am mai asteptat 3 luni sa se inchida definitiv dupa care am inceput tratamentul primul a fost un esec eu fiind tanara au incercat un tratament slab rezultand doar 2 ovule dar avand un stradiol mic nu mi-au facut punctie.A trebuit sa ranuntam la tratament si am facut o pauza de 3 luni dupa care am inceput altul mai puternic si total diferit de aici au rezultat 10 ovule din care au rezultat 6 embrioni unul fiind de calitate slaba l-au eliminat ,mi-au ramas 5 foarte buni .Pe 13.02.2012 mi-au transferat 2 din care a rezultat o sarcina singulara acum sunt in 18 saptamani ,este sanatos dupa numeroasele teste....multumim din suflet lui Dumnezeu ca ne-a ascultat rugamintile si poate in curand prin noiembrie ne vom putea bucura de un copil sanatos .Numai bine va doresc si acelora care trec prin asa ceva...nu va pierdeti sparanta...sanse sunt mici..dar merita sa incerci iar Dumnezeu e mare.
rehef spune:
Da din cauza trombofiliei nu se dezvolta embrioni din cate mi sa explicat se facea cheag de sange in apropierea embrionului iar acesta nu mai primea suficient sange pentru a se dezvolta acum am minunea langa mine am nascut in data de 2.05.2012 ma uit la fetita mea si parca nici acum cand are o luna nu imi vine sa cred ca este adevarat, cand eram insarcinata imi era frica sa ma bucur sa nu se intample ceva rau.Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sansa pe care mi-a dat-o
corinuka_g spune:
buna ziua,
povestea mea incepe acum 10 ani fix cand am pierdut prima sarcina...lumea mea s-a oprit in loc, iar casnicia a inceput sa se destrame...eram nauca, ma simteam singura pe lume...atat de disperata dupa un pui mic, incat la 2 ani dupa divort m-am impacat cu fostul sot...dupa alti 2 ani pierduti mi-a spus verde in fata ca daca vreau un copil sa-mi caut pe altul, el nu e genul...
Dumnezeu mi l-a readus in cale pe dani, un om minunat, ne stiam de copii si-am pornit la drum impreuna dorindu-ne copii mai presus de orice...
ne-am casatorit in iulie 2007, in septembrie deja faceam HSG...in noiembrie eram la prima inseminare, a urmat prima dezamagire...in ianuarie trebuia s-o facem pe a doua, dar ne-a lasat balta dr...am facut-o in februarie, am cazut din nou...mai ales ca spermogramele nu erau grozave...apoi dani a fost operat, am amanat tot pana in mai cand am incercat din nou...n-a fost sa fie nici de data asta...
in iunie 2008 am gasit un forum si niste fete minunate si am inceput sa invat: ce-nseamna ovulatie, temperatura bazala, spermocultura, histero, etc...am schimbat dr si ne-am pus pe analize: hormonale, spermograme, Anti-toxo IgM, etc...monitorizare ovulatie, cu si fara stimulare, nimic...
prin noiembrie fac si chlamy, myco si urea...myco si ureaplasma ies pozitiv...ne punem pe tratament, ne facem Craciunul cu zanocin, repetam analizele la inceputul lui 2009, ies negative...
in mai mai „tragem” o inseminare...degeaba..
in toamna merg la un renum dr din cluj, imi da tratament 3 luni cu arefam „ca-i mucoasa groasa”, apoi ma trimite acasa sa ma joc, stiti voi cu ce 
o lasam balta, eram epuizati sufleteste si financiar, apoi in iunie luam calea ungariei...am fost de 2 ori la debrecen, sentinta pe care ne-au dat-o a fost FIV...
dupa ungaria, in iulie am ajuns si la androlog, era o problema la spermograma, apareau leucocite, asa ca dani face 2 luni de tratament cu antibiotic...in septembrie cand repeta analizele e mai ok, dar leucite tot sunt...apropos, ungurii ne-au spus ca nici FIV nu se face pana dispar leucocitele, andrologul ne-a zis ca s-ar putea sa nu dispara niciodata...
am ajuns in 2011...tot singuri, tot fara cineva care sa zica „mama” si „tata”...am fost operata laparoscopic in mai si mi s-a depistat endometrioza...am facut injectii cu zoladex si am fost in menopauza fortata timp de 5 luni...am rabdat cu stoicism injectiile, bufeurile si durerile de oase, in speranta ca nu va fi totul in van...
ce sa va mai zic? ca ne-am indopat cu naturiste, suplimente, vitamine si apicole? c-am baut ceaiuri? c-am fost pe la manastiri si ne-am rugat? c-am ajuns la DPC pentru adoptie? am facut de toate in speranta unui sufletel langa noi...
in octombrie fac analizele hormonale dupa perioada de menopauza ...jalee!!! fsh mare de tot, amh zero virgula...m-apuca disperarea, ciuda, frustrarea, atatia ani pierduti, atatia medici incompetenti care n-au cautat la noi cauza pentru care nu obtineam o sarcina, ci doar au incercat...m-au indopat cu de toate si am castigat 15 kg in plus si ovulele mele pe minus...
ca ultima sansa trimit un mail la budapesta, la dr PK 
..raspunde imediat, imi da speranta spunandu-mi ca cu un tratament adecvat se poate incerca si in mai putin de o luna ne cheama la el...ne-am vazut pe 2 decembrie si-am decis sa dam startul FIV-ului...pe 5 am inceput pastilele, iar pe 30 injectiile...pe 4 ianuarie am fost la primul control, pe 13 am avut punctia, am avut 3 foliculasi, iar pe 16 transferul (i-am pus pe toti 3 embrionasii nostri)...am facut naveta cu trenul, mergeam la budapesta si ma intorceam in aceeasi zi, am facut peste 40 de injectii, ne-am imprumutat in stanga si-n dreapta...dar intr-un final, pe 27 ianuarie am avut beta pozitiv!!!
nu va pot explica in cuvinte ce-am simtit in acea zi! cat am plans la telefon cu toata lumea, ce-au simtit prietenii nostri, parintii, ce bucurie ne-a dat Dumnezeu! am ajuns pe la urgenta, am avut sangerari, internari, scurtari de col, dar toate au trecut...si toate au fost uitate in momentul in care puiul meu din burtica a-nceput sa dea din picioruse! alaltaieri am intrat in luna a sasea si multumim lui Dumnezeu in fiecare zi pentru minunea pe care ne-a dat-o! si ne rugam s-ajungem cu bine la termen si sa fim sanatosi! si-i cerem lui Dumnezeu sa le-ajute pe toate femeile care vor sa fie mame!
va pup cu drag!
21+
Multumesc Doamne!
cristina3343 spune:
Felicitari tuturor!
amy25 spune:
Citesc de mult timp acest forum , chiar de cand ramasesem insarcinata insa pana nu mi-am vazut puiul in brate n-am avut curaj sa scriu.
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, cand in urma unei operatii am ramas fara ovarul din dreapta si splina. Aveam doar 19 ani abia impliniti. Doar ce-l cunoscusem pe viitorul meu sot , asistent in spitalul unde m-am operat si care mi-a stat alaturi in decusrul tuturor interventiilor. Acest lucru se intampla in 2004. Dupa aceasta operatie am mai avut si altele ca si complicatii sa zic asa. M-am externat cu zambetul pe buze ca doar medicul imi spusese ca pot face copii si cu un ovar. Si toate pentru un amarat de chist care putea fi indepartat.
La ceva timp constat ca neprotejandu-ne niciodata , nu ramaneam insarcinata si am inceput sa fac cateva ecografii unde aflu ca si pe partea stanga aveam tot chisturi. Fac tratament ... degeaba. Am lasat-o balta si ne-am casatorit in 2007. In 2008 am tot pus casa la punct si aceleasi intrebari le aveam in continuare.
Intr-o zi, pe cand vorbeam la telefon cu o buna prietena din copilarie, imi spne ca daca vreau sa ma duc la doctorita ei. Doar am mai avut recomandari, dar nu stiu ce m-am facut sa-mi notez numele ei si sa ma hotarasc sa sun sa imi fac programare. De aici incepe marea lupta care a durat vreo 2 ani jumatate. Descopar multe lucruri si analize proaste, am cheltuit bani foarte multi pe care ii strangeam in fiecare luna. Dupa 3 inseminari+ 1 la care am facut doar tratament ca n-a dat rezultat si banii aproape cheltuiti voiam sa renuntam.
Insa Dumnezeu ne-a scos in cale acesti oameni si sansa de a beneficia de procedura gratuita fiind alesi printre cele 12 cupluri castigatoare. Am zis sa mergem mai departe ca de restul banilor vedem noi de unde ii luam.
Am facut primulFIV unde am avut 10 foliculi, 5 cu ovocit , 5 embrioni rezultati. Am bagat 2 dar n-am avut noroc. Tot datorita lor am conservat restul de 3 in aceeasi zi caci nu ne primea nimeni cu ei, sotul fiind purtator de hbs si trebuia container special. A urmat iar histeroscopia si iar tratament. Deja nu mai stiam numarul lor...
In iulie 2011 avem liber la FIV cu embrioni congelati. Am transferat tot, adica cei 3 puiuti.
Cand am primit rezultatul la HCG inca nu plecasem din Bucuresti, eram la Carrefour si benoclam aiurea ochii asteptand telefon. Telefon care ma anunta ca beta hcg este de 690! Mi s-au inmuiat genunchii si am banuit mereu ca s-au prins toti. La aproape 5 saptamani fara a realiza tampenia ce urma s-o fac, am tras de canapea si pana seara la 10 sangeram un rosu abundent. Am stiut ca asta e sfarsitul si nu mi-o pot ierta. Am sunat dr mea si mi-a zis ca pana la 6 saptamani nu poate vedea numic , sa stau linistita si sa iau tratament. Am luat tratament, din pat nu ma miscam si la eco la 6 saptamani, m-am dus cu sufletul gol si pustiu. Stiam ca e posibil ca ecranul sa fie negru...
Ecografia insa imi arata doi embrioni unul mic si altul mai mare, acestuia din urma detectandu-i-se si BCF-uri. Din start am stiut ca celalalt, fiind mic nu se va mai dezvolta. Si asa a fost.
A urmat o sarcina grea, cu sangerari cu tratament si muulta odihna. Am avut noroc de multe sfaturi si sprijin din partea fetelor de la odisee. Si uite-asa a trecut timpul si acum imi privesc puiul cum doarme. Parca tot ce-a fost a disparut...
Nu regret nimic, nici timpul, nici chinuiala, nici banii, nici durerea intepaturilor de ace, a meritat.
Ceea ce simt parca inca e un vis.
Te iubim mult Iepurash!
EllaE spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui filipac1979 ma uit de 2 zile la subiectul asta si va ca nimeni nu are tupeu sa scrie, probabil fetele sunt ocupate cu bebelusii. asa ca o sa dau eu startul pentru ca cei care se lupta cu aceasta cruda neputinta sa poata spera. desi povestea mea nu e una spectaculoasa, din fericire e una cu deznodamant fericit. lupta mea cu infertilitatea a inceput in 2006, la un an de la casatorie, cand am facut o pauza de anticonceptionale iar sotul meu a spus sa incercam sa facem un copil. recunosc, la vremea respectiva nici prin cap nu imi trecea ca nu ne va iesi usor pt ca nu aveam nici un fel de probleme de sanatate, mersesem la medic imediat ce imi incepusem viata sexuala, aveam o menstruatie f regulata, pastile luasem la indicatia medicului, eram tineri amandoi - avea 27 de ani amandoi.dupa 3 luni in care nu s-a intamplat nimic am inceput sa merg la medic unde mi s-a dat dupahoston si vitamina e vreo 3 luni. nu mai retin ordinea investigatiilor, ideea e ca in toti anii astia am schimbat medici, orase, tratamente, am luat o gramada de antibiotice, am facut polidine (care nu mi-au desfundat posibilele trompe infundate dar n-am mai racit), tratamente naturiste, spermograme nu mai zic. la un moment dat satui de atatea investigatii si neavand un diagnostic am mers la Biogenesis sa facem fertilizare in vitro. dupa un consult amanuntit si povestit istoricul ni s-a spus ca exista niste chisturi care pot fi endometriozice si abia dupa ce scapam de ele sa revenim.imi mai spusese cineva ca am 2chisturi dar era prima data cand auzeam de endometrioza. pt ca imi era teama de operatie si pt ca nimeni nu imi spusese ca de astfel de chisturi nu scapi decat prin operatie am incercat niste tratamente naturiste.cu tot optimismul meu si tot sprijinul iubitului meu in final in loc de eliminarea chisturilor, din cauza unui medic incompetent care mi-afacut o punctie mi s-a infectat un chist, am facut o superinfectie, era sa mor, am fost operata si mi s-a scos un chist, trompa si ovarul stang. dar mi-am revenit repede si am crezut ca asta a fost cea mai crunta incercare, ca voi putea face copii si cu un ovar. la controlul de 3 luni mi s-a spus ca mai am un chist posibil tot endometriozic si ca mai am mult pana voi reusi sa fac un copil. fertizarea in vitro mi s-a spus ca nu e posibila si cel mai bine e sa ma gandesc la adoptie.am ajuns acasa, am bocit o zi, n-am sa uit niciodata cum mergeam pe strada si ma uitam la cei care aveau copii de mana si ma gandeam ca nu voi reusi niciodata sa am un copil al meu, care sa aiba mainile iubitului meu si ochii mei.cei care trec prin asta stiu f bine ce simteam. dar pt ca sunt o fire f puternica si o luptatoare mi-am spus ca medicul la care am fost (de altfel unul f renumit) nu e dumnezeu pe pamant si mai am dreptul si la alte opinii. eram pregatita de adoptie, discutasem despre asta cu sotul meu si cu ai mei si eram decisi sa facem orice pentru a avea un copil.dar am zis ca mai incercam odata la grecii de la Biogenesis care imi facusera impresie f buna. asa ca ne-am facut o noua programare. ni s-a spus ca avem sanse mici dar avand in vedere ca avem 31 de ani si ca sotul meu avea o spermograma buna, vom incerca un fiv. am uitat sa spun ca inca dinaintea de operatie fsh meu era maricel ceea ce indica o rezerva ovariana redusa. nu e nevoie sa mai spun ca dupa ce am fost operata si am ramas cu un ovar, valoarea fsh a crescut si mai tare, reducandu-mi astfel substantial sansele de a raspunde bine la stimularea ovariana. pana ka inceperea procedurii de fiv am facut acupunctura si biorezonanta. domnii dr de la biogenesis au fost de acord cu acupunctura si m-au pus sa refac analizele hormonale dupa o luna de acupuntura intensa. a fost prima victorie, un fsh cu o valore mai mica.in noaptea de rev imi faceam prima injectie de dipheriline singura.inainte de a incepe stimularea a racit sotul meu si apoi de la el si eu.asa ca dintr-o mare optimista m-am pleostit total pt ca eu n-am racit asa de multi ani. acum ma gasisem. a fost un ianuarie cu niste zapezi crunte si noi facea naveta la bucuresti, cand cu trenul cand cu masina. in afara de parinti si niste prieteni nu stia nimeni prin ce trecem. in timpul asta am fost la manastirea radu voda in bucuresti si m-am rugat la sf nectarie sa-mi implineasca visul. am citit in fiecare seara acatistul sf nectarie`cu speranta ca sf ne va ajuta. ovarul meu a fost la inaltime, a produs 7 foliculi din care in final au rezultat 4 embrioni, cu dozaj hormonal maxim. unul din embrioni nu s-a dezv bne asa ca am plecat acasa cu 3 puisori. doar 2 zile am stat in pat, in rest am mers la servici dar dupa ce ajungeam acasa stateam cuminte. sotul meu nu ma lasa nici sa ies sa imi iau de mancare la servici. au fost saptamani f stresante si pe 2 febr dim am mers sa imi fac beta hcg.pana la 2.30 cand am aflat rez am murit incet. n-am avut curaj sa merg eu sa il iau, l-am asteptat pe sotul meu in masina.i-am spus doar ca val trebuie sa fie peste 10 sa fie ok.pt ca el isi facuse si o analiza a glicemiei, un dobitoc de asistent l-a tinut sa ii spuna care e treaba cu analiza lui si ca nu sunt insarcinata pt ca val e f mica - era 37, dar ca voi ramane alta data (nu-i spusesem nimic de fiv). cand a intrat in masina sotul meu si am vazut ca e senin mi-am dat seama ca e de bine. dar pana nu am sunat la clinica si ne-au zis ca sunt insarcinata nu ne-a venit sa credem. au urmat 8 luni superbe si o sarcina cum doresc tuturor - fara greturi, stari de rau, cu putine kg luate, cu plimbari.nasterea a fost pe masura - cezariana programata, bebe de 3500 de gr sanatos. il cheama nectarie si seamana leit cu tatal lui. are 2 luni si e cel mai grozav copil de pe pamant. nu o sa le pot multumi niciodata tuturor celor de la Biogenesis pt ce au facut pt noi. am avut incredere in ei si au fost de nota 10 atat profesional cat si uman. am fost super norocosi iar astazi cand ne privim copilul s-a sters toata durerea.cu credinta in dumnezeu, cu optimism, luptand impreuna cot la cot, se poate. le doresc tuturor celor care trec prin asta sa aiba putere si in final sa isi tina in brate copii mult visati. |
Final frumos pentru povestea voastra, va doresc ca baietelul sa va aduca multe bucurii.
Spune-mi te rog, unde ai facut tratamentul cu acupunctura, si cu cat timp inainte de FIV l-ai inceput. Multumesc
meda2011 spune:
Sunt noua pe forum dar am socotit ca merita sa va impartasesc si eu povestea mea.
Am facut si eu la inceputul acestei luni un FIV (doar punctia si embrionotransferul) la clinica Athena din Timisoara. Trebuie sa multumesc in primul rand doamnei doctor Stelea a carei pacienta am fost pentru tot profesionalismul de care a dat dovada pe parcursulul tuturor procedurilor (de la pregatirea pentru FIV, stimulare, monitorizare, punctie , embrionotransfer) cat si echipei clinicii Athena . Prin munca coroborata a doamnei doctor Stelea (cu ajutorul careia am obtinut din doi foliculi doua ovocite de calitate ) si a echipei de biologi a spitalul Athena s-au fecundat ambele ovocite (a fost nevoie de ICSI) rezultand doi embrioni unul de calitate A si celalalt de calitate A/B. Vineri la 10 zile de la transfer am facut testul beta HCG care a iesit 31.9 , respectiv un test de sarcina si acesta iesind pozitiv.
Si acum, dupa multumirile adresate celor implicati, o sa incep sa imi spun si eu povestea:
In primavara acestui an, facandu-mi profilul hormonal, printre alte am obtinut urmatoarele rezultate: AMH sub 0.1 (0.02 la repetare) , FSH 11.62. In acel moment eram pacienta unui "distins" medic (specialist FIV) de pe maluriel Begai care cand a vazut AMH-ul a reusit sa ma demoralizeze total spunandu-mi ca luna precedenta a fost ultimul meu ciclu, ca nu voi mai ovula, ca voi putea face copii doar cu ovule donate si ca daca chiar vreau poate incerca pe mine un tratament de care doar a citi dar sanse de reusita snt minime.
Debusolata, dezamagita, demoralizata am incercat sa mai cer rapid o parere. Am scotocit internetul dupa medici specializati pe FIV in Timisoara. Norocul meu a fost sa dau peste doamna doctor www.fiv-stelea.ro" target="_blank">Stelea (Tel 0744391950) care auzind-mi telefonic problema, a incercat sa ma linisteasca ca nu e totul pierdut si m-a programat la o consultatie.
Din nou surpriza la prima consultatie avuta la doamna Stelea, dupa ce ne-a explicat multe despre FIV, mi-a facut si un eco. Ce a gasit acolo,pe langa un fibrom maricel, un chist si un folicul care tocmai crestea , atunci avea 12 mm. Deci prima veste buna , dupa atatea rele, mi-a dat-o doamna Stelea , si anume ca voi mai aea ciclu ovulatie etc. Trebuie sa precizez ca din primavara si pana cand am inceput pregatirea pentru FIV cu AC am mai avut inca trei cicluri naturale.
Doamna doctor Stelea mi-a prescris tratamentul pentru FIV pe care l-am inceput in 15 august si tot dansa mi-a monitorizat cresterea foliculilor. In urma stimularii am reusit sa cresc doi foliculi unul in jur de 19 mm si celalalt in jur de 16mm. Pe principiul putini dar buni au rezultat doua ovocite de calitate din care au rezoultat doi embrioni.
Desi am fost un caz delicat, pe tot parcusul tratamentului doamna doctor a reusit sa ne transmita mereu o stare de optimism si sa ne dea speranta ca povestea noastra va avea un "happy end"
manumanu spune:
Scriu si eu - mai pe scurt - pentru a incuraja fetele aspirante. Primele investigatii le-am inceput in toamna lui 2005, dar pana in toamna lui 2006 nu am avut rezultate relevante... tratamente cu Duphaston si Vit. E, masurarea temperaturii bazale... cam atat. In 2006 am schimbat doctorul si perspectiva, s-a vazut imediat, pentru ca mi-a facut HSG si s-a dovedit ca aveam ambele trompe infundate... lucru confirmat de o histeroscopie facuta in toamna lui 2006 la Bucuresti. Din acel moment a trebuit sa aleg intre tratamente costisitoare si fara garantia vreunui rezultat si FIV... am ales FIV, iar in iunie 2007 am inceput tratamentul la clinica Polisano din Sibiu. Totul a mers excelent, am avut multe ovocite, m-am protejat, dar... nu a fost sa fie... cine a trecut prin asta, cunoaste sentimentul de gol imens din suflet... cateva zile n-am fost om, dar m-am ridicat si am pornit mai departe, iar primul pas a fost... inscrierea pe DC. Da, acest forum a insemnat enorm pentru mine, atat in acea perioada, cat si dupa aceea... si acum. M-am inscris asadar si am inceput sa citesc la aspirante... ceva mi-a atras atentia imediat, povestile unor fete despre tratamentele de la Sovata.
Am intrebat doctorul si mi-a zis ca da, pot sa ma duc, daca vreau sa ma odihnesc Am facut imediat rezervare la baza de tratament, am gasit si o pensiune frumoasa si, in 3 saptamani, eram instalati la Sovata cu sotul pentru odihna si tratament... a fost superb, si greu, cine a facut tratamentul complet stie. M-am intors optimista si, in septembrie, m-am prezentat din nou la HSG. Surpriza: una din trompe se desfundase. Am mai incercat natural peste iarna, dar in ianuarie deja imi pierdusem rabdarea... incepusem sa iau si Royal Jelly, Maca, ceaiuri... ma smteam pregatita pentru un al doilea FIV, asa incat mi-am sunat dr pentru investigatii. Mi-a spus ca endomentrul arata foarte bine, analizele erau perfecte, asa ca am inceput stimularea, dar am schimbat protocolul, in loc de anticonceptionale, am facut o singura injectie cu Diphereline si apoi dupa o vreme am inceput injectiile cu alt produs (la primul FIV am facut Puregon, iar la al doilea Menopur). La sfarsitul lui martie am avut punctia, au rezultat mai putine ovocite decat data trecuta, dar la ET, facut de data asta la 3 zile, am implantat 2 embrioni superbi. Profesorul austriac care ma asistase si data trecuta chiar glumea, spunand ca embrionii "romanesti" arata foarte bine :) Mai trebuie sa mentionez ca, cu 1 zi inainte de ET, medicii au decis sa-mi faca un lavaj cu leucocite, o tehnica noua, adusa de la Viena.
De data asta, dupa ET, nu am mai stat in pat aproape deloc, am mancat multa carne de curcan si ananas, am urmat tratamentul cu Utrogestan, am zburat cu avionul si am petrecut o saptamana minunata la Strasbourg... la intoarcere, depasisem cu o zi termenul pt BHcg... era sambata, ne-am dus la clinica si am intrat sa-mi ia sange. Sotul astepta pe hol. A intrat si dr., m-a intrebat cate zile au trecut si mi-a spus ca pot sa fac deja test de sarcina, ca erau deja 12 zile de la ET. Am iesit cu mari emotii, sotul radea spunandu-mi ca prima intrebare a doctorului, cand l-a vazut, a fost :"i-a venit ciclul?", iar la raspunsul lui negativ, dr a avut o reactie de bucurie :) . Evident ca am intrat in prima farmacie si am luat un test de sarcina, apoi am plecat la niste cumparaturi si am mai luat unul din farmacia hypermarketului... acasa, ambele au iesit pozitive! A fost un weekend de vis, nu ne venea sa credem. Luni am aflat si valoare HCG, peste 500, posibilitate de gemeni. La 7 zile am facut prima eco si erau intr-adevar 2 embrioni... la 2 zile dupa eco am inceput greturi, varsaturi... am tinut-o asa pana la 16 saptamani, cu internare o saptamana in spital pentru rehidratare, nu puteam manca si bea aproape nimic... a fost foarte greu, dar dr era bucuros... cand ma auzea ca mi-e rau, zicea: asta e un semn ca sarcina merge foarte bine. Si asa a fost, copiii se dezvoltau normal, iar din saptamana 17 m-am simtit mult mai bine, doar ca aveam o hipotensiune, iar dr mi-a permis sa beau cafea. Am avut o luna iulie minunata, in care am reusit sa alegem mobila pt camera copiilor... pt ca, la inceputul lui august, dr sa ma consemneze la pat... mi-a fost foarte greu, 4 luni am stat in pat, pana la sfarsitul lui septembrie am mai iesit in curte, dar apoi numai prin casa si la controale, in casa mai mult in pat, ca aveam colul scurt si intredeschis la interior... ecografiile au trecut cu bine, copiii cresteau, iar in 18 noiembrie am fost internata pentru ca incepusem sa am tensiunea mare... m-au programat la cezariana pentru 25 noiembrie, cand dr meu era de garda, dar puii mei n-au avut rabdare si au rupt membranele in noaptea de 22-23 noiembrie, noaptea primelor colinde :) S-au nascut duminica, 23 noiembrie, spre ora 5 dimineata, fetita a iesit prima, baietelul al doilea, iar dupa 2 saptamani eram acasa cu ei. Au respirat singuri, ne-au tinut mai mult ca sa mai ia in greutate si sa ma obisnuiesc si eu cu ei, cu alaptarea, cu ingrijirea... Acum au implinit 4 ani, sunt superbi, sanatosi si ii multumesc zilnic lui Dumnezeu si tuturor celor care m-au ajutat si sustinut pentru aceasta minune!
iluana spune:
Unde-ai facut FIV-ul?
Multumesc anticipat!