Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***355***

anamariame spune:

Novus, inca ma gandesc daca sa sterg sau nu

andiaroro spune:

Cred ca e exemplul clar de frustrare al "femeii" moderne. Nu-s eu asa de maiastra in exprimari ca "literatele" noastre, dar...incerc sa formulez o concluzie la care am ajuns demult.
Facem scoli in care visam alaturi de baieti la carierele noastre. Uneori suntem mai bune decat ei...Si apar copii.... Bucurie mare amestecata cu o frustrare imensa. Instinctul matern functioneaza, dar nu mai e de ajuns ca incep sa iasa in fata si visele alea la care am tot construit atatia ani. Si suntem obligate sa facem alegeri, suntem constranse sa luam hotarari, simtim aripi taiate si ....e NORMAL ca la un mom dat sa simtim ca nu mai putem si ca trebuie sa ne "salvam" copii din fatra furiei, care ne-ar putea invada.
M-am uiat in jurul meu la prietenele mele cele mai bune....Doar 3 dintre ele au ajuns profesional acolo unde si-au propus. Doua nu au copii si nici macar nu sunt intr-un cuplu....Cea de-a 3-a are 2, pe care ii vede doar in we...
Ina- Ia-te la tranta cu societatea, explica-i sotului tau de o mie de ori, care-i problema si fa ceea ce simti

simplyana_m spune:

Ina, eu te inteleg incredibil de bine! Ma incearca aceleasi stari (plus inca alte cateva, tot din categoria "neputinte"). Insa uite ca noi supravietuim, eu si Luca, pentru ca facem compromisuri. Pentru sanatatea mea mentala uneori fac rabat de la "principiile sanatoase", si il mai las si la calculator mai mult decat ar trebui, il mai las si sa-si faca de cap cand ar trebui sa doarma sau sa doarma cand ar trebui sa...faca altceva, daca eu trebuie sa gatesc dimineata (ca noi suntem niste sclivisiti, nu mancam decat mancare proaspat pregatita la fiecare masa, si sunt zile in care mai scap cu omlete, fripturici si ceva cruditati, dar ne mai trebuiesc si ciorbe, sau diverse "mancarici" din cand in cand) si nu reusim sa iesim pe-afara, iar spre seara e foarte obosit si stiu ca nu-i voi intra in voie cu nimic si ne vom intoarce urland, pur si simplu nu mai iesim si gata (el se simte foarte bine si in casa, iese bucuros si afara, eu iau decizia de iesit de obicei). Dupa mine, "calitatea timplului" nu trebuie sa fie neaparat "versus" "cantitatea timpului", momentele alterneaza in mod natural, trebuie doar sa le dai voie. Eu alternez momentele de "mama denaturata" cu cele de "mama dedicata" pentru ca nu pot altfel. Eu sunt duala prin natura mea, traiesc pe mai multe planuri in acelasi timp, si o duc bine-merci atata timp cat imi dau voie sa fiu eu insami, fara sa sufoc o "latura" a mea in favoarea celeilalte. Pe bune, e un paradox, dar eu pot fi si fericita, si nefericita, in acelasi timp. Si cred ca si tu, si marea majoritate a femeilor, mai ales cand sunt mame.

http://www.lucamic.blogspot.com/

novus spune:

Ce imi place atmosfera asta animata , Ela, vezi ce ne-ai pus in priza, hai da-ne date noi ca nu mai avem ce diseca pe wkd


Monnvas, tare fain si real articolul, multam !!



www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

simplyana_m spune:

Ina, scriem in acelasi timp ce gandim in acelasi timp!

http://www.lucamic.blogspot.com/

simplyana_m spune:

Anamariame, foarte bine si foarte frumos ai scris despre efectul afectiv al situatiei dintre Ela si Dan, de asta si eu o incurajez sa nu se lase dezamagita, pentru ca si eu as fi primit aceasta lovitura daca si fi fost in papucii ei!
Insa nu toata lumea e model de diplomatie, Dan poate se exprima si se manifesta intr-un mod nefericit din cauza panicii. Comunicarea e cheia, caci unde e iubire, e posibil orice!

http://www.lucamic.blogspot.com/

anca_nicolae spune:

Legat de Ina, simplisor, andiaroro [scuze cu "institutia", asa e, tu ai zis-o, cred ca floric a zis mentor :))] si legat de noi, femeile/mame.. nu stiu daca v-am povestit ca exista aici cineva pe forum [din alta odisee] care, pur si simplu, mi-a scris pe facebook ca vrea sa ne cunoastem..., am zis da.. si, cu stupoare, am gasit ca ea isi salva, cateoata, postari de ale mele [ASTA da iubire! :)]. Intr-o zi, mi-a scris, si mi-a ramas intiparit in minte cum cineva imi deruleaza cu atata placere niste cuvinte scrise de mine din placere [cu suflet, cum a zis ina], si mai putin din planificare rationala. Acum, azi, va dau acest paragraf, fiind legat de subiect, si l-am gasit in mailurile mele, la inbox!! va dati seama, sa imi caut propriile cuvinte la inbox :)))

***
"Acum va priviti odorul cu dragoste si fericire, ii doriti tot binele din lume, ii visati un viitor stalucit, nu-i asa? Si anii trec fuga, si peste cca 20 de ani odorul vostru devine parinte. V-ar place ca acest odor de azi sa isi rezume viata/viitorul doar la rolul de parinte? La fel v-au visat si gandit viitorul/viata SI ai vostrii parinti... Prin urmare, in ochii lor, voi, odorul de altadata, ce doriti sa fiti azi? Un om realizat sau.. doar un parinte? Stiu ca textul meu suna ca si cum rolul de parinte este neimportant, dar nuuu, el este important, dar, pt cine simte ca poate trai, se poate exprima SI pe alte planuri, atunci trebuie sa o faca, nu sa se ingradeasca, de frica tradarii... Desigur, sunt si oameni pt care rolul de parinte le este suficient. F ok. "



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

inapreda spune:

Vi se pare NORMAL ca la aceasta intrebare a Ancai "V-ar place ca acest odor de azi sa isi rezume viata/viitorul doar la rolul de parinte?", primul raspuns care mi-a venit in minte a fost: "da, daca are un copil ca al meu"?



Mama lui Ian.

anca_nicolae spune:

Acum, recitind, imi amintesc perfect si CAND am scris [nu ziua, ci motivul]. Am scris pt Cativ in discutia ei legata de intorsul la serv ori ramasul acasa... era parca vorbsa de intorsul la serv la 1 an, adica prematur fata de cei 2 ani, si de aici venea dilema..

Ina..., daca pentru TINE, ca om, gradi ar fi totusi o solutie, eu zic sa ai in minte acest lucru, nu renunta la e, cum a zis si simpli, dezamagirea si regretul de dupa te vor urmari multi ani, mult timp...

Revebind la Ela, mie nu mi se pare deloc situatia expusa de mine ca fiind ireala, chiar pretena mea [40 de ani!] a plecat acum 2 ani in Suedia, DOAR ea a vea post de medic asigurat, sotul nimic [a renunat la un job de trainer la brd, cu salriul bun, >40 mil]. Un an de zile el nu prea a reusit sa-si gaseasca, pt ca nu s-a lipit de suedeza prea bine. Cu toate astea, NICI O CLIPA nu regreta ca si-a urmat sotia, visul ei chiar "a contat in ochii lui", si iata ca dupa 1 an, a reusit sa aiba si el un job... chiar daca ea are > 2500 E, si el doar vreo 400 [pt inceput]... Cum a scris si anamaria [te rog NU sterge], INCERCAREA AMANDORURA de a ajunge la o viziune comuna e f importanta... Si greu mi se pare cand amandoi partenerii au cate un vis important, dar opozit.. Cand insa doar 1 sot are un vis, iar celalalt nu are in contrapartida nimic spectaculos, atunci chiar ca acel unic vis merita implicare mai multa!!!

Si credeti-ma, daca Ela ar renunta, si daca o perioda de timp nu si-ar gasi ceva similar in ro..., credeti ca va fi fericita? Simpli a pus bien accentul pe VIS [eu am scris mai rece, aparent, oportunitate], iar anamaria a pus bine accentul pe reactia celui de LANGA purtatorul visului...

Gata, back to work... cumva, cand o fi sa-mi gasesc si eu job pe afara macar atat avantaj sa am si eu, nu o sa ma impiedic de nimeni .. [cum scria chato, ca intorc viata potrivnica in favoarea mea :)))]



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

inapreda spune:

Multumesc ca mi-ati raspuns pe indelete la problema mea cu "a fi sau a nu fi la gradinita"; o sa va raspund fiecareia dar...miine
Ian inca doarme dar n-am dispozitia necesara sa ma gindesc la asta acum. Oricum, cred ca ati inteles toate de ce eu spun "da" cind barbatu' mio spune "ba" si viceversa. Pozitia mea e una egoista, recunosc. Dar, imi place sa cred ca...gindesc in perspectiva.

PS. Oricum, nu l-as lasa acolo "cu forta".



Mama lui Ian.