Ganduri rele
Raspunsuri - Pagina 3
CorinaDani spune:
din pacate, nu e suficient ca partenerul tau sa-si ia copilul cateva minute in brate si doar atunci sa-si manifeste dragostea fata de copil...
gandeste-te bine de tot...
inainte de a-l cunoaste, din ce traiai ?
mai incearca sa vorbesti cu partenerul tau, poate reusesti sa-l convingi sa discute cu un psiholog, sa vada cum ar putea sa-si schimbe gandirea si comportamentul. poate chiar are o problema de sanatate, cum banuiesti tu, si in cazul acesta bautura agraveaza totul...
Alizee spune:
Este tare gresit sa vrei sa mori fiindca partenerul de viata are o problema psihica sau neurologica.
Tu esti tu, el este el. Nu sunteti siamezi sa nu poti trai fara el.
Oricat ai nega, ai depresie. Daca nu il poti schimba pe el, pe tine te poti ajuta. Mergi la medicul de familie si spune-i ce simti. te va ajuta cu siguranta.
Odata tratata depresia, vei reusi sa treci mai usor peste probleme, sa le vezi in alta lumina, sa gasesti solutii reale.
Fruntea sus, orice problema are o rezolvare daca stii cum sa o abordezi.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
daneta spune:
draga prietena,
iti multumesc ca ne-ai raspuns, asa cum te-am rugat in msj postat azi-noapte...eram aproape sigura ca esti o tipa cam de varsta mea si ai un suflet cald si frumos. Doar din fraza ta "ma uit la bebe mic cat o floare care imi trage un zambet de inger si vin inapoi pe pamant" e de ajuns sa creed ca vei depasi greul pe care l-ai dus pana acum. Nu uita, acum nu mai esti singura, iar el, ingerasul tau nu va putea sa mai trimita zambete daca o tineti tot asa. E dureros si ptr el, stie si simte toate framantarile tale (mai ales daca alaptezi). Multi zic..eee, e doar un ghemotoc acolo, ce stie el! Ei bine, stie tot, iar toate astea le vei observa peste ceva ani in caracterul si atitudinea lui. Iti va fi foarte greu sa mergi atunci pe la diverse cabinete, sa simti ca este renegat de copiii din jurul lui si chiar sa nu il poti stapani asa cum trebuie. Observi ca eu am cam orientat oful tau catre copil, pentru ca aseara nu aveam prea multe date.Sunt mama a doi baieti, nu am avut experienta a ceea ce tu ai intampinat, dar si la noi au fost dese suisuri si coborasuri. Avem afacerea noastra, care mai mult nu merge de o vreme, asa ca mi-am luat de cateva luni un job part-time ce ne-a adus in plus cate ceva. Si domnul meu a coborat din scaunul de sef si pune mana la atelier si face treaba....adica, am inteles amandoi ca situatia e grea si trebuie sa depasim cumva. Copii ne sunt mititei, stam cu chirie,din vara am schimbat orasul Bucuresti pe Rm Valcea, platim impozite si TVA, etc...dar solutia a fost sa constientizam ca nu mai e ce a fost si trebuie sa ne reevaluam situatia. Sugestia mea este sa stai fffff serios de vorba cu el , clar si deschis, eventual sa il determini sa mergeti impreuna la un psiho si daca tot nu se va ameliora macar situatia, e sigur ca nu mai ai ce cauta langa el. Cu siguranta de foame nu vei suferi total, posibilitati vei gasi, depinde doar cum vei sti sa le cauti. Un prim pas l-ai facut discutand aici, cu noi. O doamna de pe forum care este tot din Iasi ti-a propus sa va vedeti, sa discutati, sa va plimbati, sa iti alinte puisorul....nu crezi ca deja e ceva??
Iarasi m-am cam lungit la vorba dar poate totusi sintetizezi si tragi tu singura concluzia ca sunt atatea situatii nu tocmai roz si faptul ca ai langa tine un copil ce merita sa te aiba aproape, te va face sa fii mai sigura pe tine.
Cu drag astept sa te reintalnesc din nou aici, ca inteleg ca nu ne vei vizita prea curand. Numai bine tuturor!
mami_stefi spune:
hmm .. Urata postare :(
Si sora mea a fost intr-o situatie de genul acesta acum ceva timp.Ai mei nu au putut sa o ajute.Imi amintesc si acum cum plangea mama de mila surorii mele dar mai ales de mila Andreei,micutul suflet nevinovat ce asista la ficare cearta a parintilor ei care-ciudat nu?-candva se iubeau nebuneste!
Asta pana intr-o seara cand acest "barbat" s-a transformat intr-un monstru pur si simplu.A inceput sa le loveasca si pe sora mea si pe cea mica.Ba mai mult,a inceput sa le ameninte cu un cutit. Desigur toate astea se intamplau pe fondul consumului exagerat de alcool! Cand nu bea ( ceea ce se intampla foarte rar,ce-i drept) era barbatul ideal,atent,bland,linistit!
Dupa cum am zis,sora mea nu avea unde sa se duca,cum sa ii ofere fetitei ei acea liniste si caldura a unui camin macar!Dar a plecat,s-a gandit ca oriunde ar fi mai bine ca in mainile unui astfel de om! Adat deoparte totul doar ca sa stie ca Andreea e bine!
Si a cerut ajutorul Protectiei Copilului care le-a oferit un adapost provizoriu pentru 6 luni.Timp in care sora mea si-a gasit un loc de munca,a reusit sa isi ia o chirie si acum nu se mai uita inapoi!
E greu sa faci asta ! Extrem de greeeu!! :( Dar necesar .. cand e vorba de un copil.
Si noi am avut probleme de genul asta :( Bine,dar fara violenta fizica sau verbala! Numai ca iubitului meu sot ii cam placea viata sa zic asa.Si la scurt timp dupa ce ne-am mutat impreuna s-a intamplat sa raman insarcinata.A urmat o perioada nu tocmai placuta!Eu eram tot timpul agitata,nervoasa,el la fel.Ne certam des si de cele mai multe ori pe teme care aparent nu ar fi trebuit sa se finalizeze cu certuri.Apoi cand a aparut Stefan au aparut odata cu el si plansete,nopti albe,colici,stress si iarasi certuri :( Am avut mare noroc cu mama mea!Tot mereu a fost langa mine,il lua pe Stefan la ea ca sa putem avea si noi timp pentru noi,sa iesim.Chestia asta conteaza foarte mult intr-o relatie si mai ales cand apare un copil ca stim cu totii ce mult ni se schimba viata dupa ce apar minunile astea mici in vietile noastre! :P
Parerea mea e ca ar trebui sa incerci sa cauti o bona sau daca ai pe cineva de incredere sa ii poti lasa copilul pt o ora-2 ca sa puteti iesi impreuna,sa aveti timp pt voi! Sau daca chiar nu poti astfel,seara dupa ce doarme ingerasul mic,rapiti o ora din timpul dedicat odihnei si vorbiti,si alintati-va,aduceti-va aaminte de zilele frumoase din viata voastra! :)
Iar tu fi tot timpul optimista si cat poti tu de vesela deoarece stii..optimismul,voia buna sunt contagioase! :P Si ai motive sa fi fericita!! Ai un prunc mic,care va creste mare si sanatos,si frumos si o sa ai apoi pe umarul cui plange!
Nu te mai gandi la asa ceva te rog eu mult!! Daca sotul tau si tu nu puteti ajunge la o intelegere el nu are nici o vina!! Ganditi-va ca e un copil facut din iubire si ar trebui sa va uneasca,sa pietrifice legatura sentimentelor voastre,nu sa va desparta!Daca tu iti iei zilele cum ai sa il mai auzi plangand,cum ai sa il mai poti alinta,cum ai sa il vezi crescand,cum ai sa razi cand va face mici nazbatii,cine o sa il ia in brate si o sa ii spuna ca il iubeste?si cel mai important : cine altcineva in lumea asta va avea grija ca micutul tau sa aiba de toate,sa fie alintat si mangaiat,sa fie imbracat bine,sa manance bine,sa descopere toate minunile lumii ce asteapta nerabdatoare sa fie descoperite?? Nu te mai gandi la asa ceva!!! E prea tragic !!
Bucura-te de inocenta si caldura copilului tau! Mangaie-l,iubeste-l si lasa toate celelalte lucruri deoparte! Nu ai nevoie de astfel de ganduri,nici tu si nici ingerasul pe care il ti in brate!
Sa auzim numai de bine!!!
PS. Imi cer scuze daca am scris ca o nebuna! :)) Sper doar sa intelegi ceva din tot ceea ce ti-am scris!
viviana spune:
Dragostina, stai pe aici si "urla" la noi.
Ai multe pentru care sa nu faci gesturi extreme.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Danutza26 spune:
Dragostina cand iti vin ganduri asa rele cum ai spus e de ajuns sa_ti iei puiul in brate sa_l strangi la piept si sa te gandesti ce o sa faca el asa mic fara mama.pentru el merita sa traiesti sa lupti cu oricine si cu orice pe lumea asta.e copilul tau,o parte din tine,numai la el sa te gandesti.stiu ca este greu cateodata iti vine sa te duci sa nu te mai intorci,cu totii avem probleme.din pacate alcolul e o mare problema.nu stiu sa te sfatuiesc in privinta asta,dar cum ti s-a mai spus nu e de ajuns ca tatal sa-l ia pentru cateva minute in brate si apoi sa inceapa cearta.copilul o sa creasca si nu e bine sa asiste la certurile dintre parinti.ti-o spun din proprie experienta,am avut un episod de genul acesta,dar nu s-a mai repetat si o sa am grija sa nu se repete.
e greu sa nu ai nici parintii langa tine si nici un venit pe masura sa-ti intretii ingerasul.daca discutiile cu sotul tau nu dau nici un rezultat sfatul meu e sa incerci sa gasesti o cale sa va fie bine sa te ajute cineva pentru inceput,o prietena o ruda.
capul sus draguta si sa ai grija de comoara ta
bbea spune:
Am nascut acum 3 ani...si l-am crescut singura apropae intr-o localitate fara prea multe cunostinte sau prieteni, fara vizite, fara pieteni ...cu sotul lipsind de dimineatza pana seara....mi-a fost foarte greu ...am trecut dintr-o depresie in alta....imi faceam singura curaj si ...de fiecare data cand vroiam s adiscut su sotul depsre asta imi venea sa plang, dramatizam , deveneam brusc asaltata de ganduri negre si stateam suparati zile in sir...apoi imi trecea....asa ma linisteam si-mi dadeam singura seama ca am obosit si gresesc, ca el munceste ca sa platim ratele...si oricat d eobosit ar fi foast tot ma ajuta cand venea...insa pt mine atunic nimic nu era suficient!!!! As fi vreut sa sufere ca mine pt caeu credeam ca nu ma intelege...Pe masura ce a trecut timpul si a crescut copilul...ne-am linistit! Doamne ajuta!
vasilache71 spune:
Cum spunea si "mami_stefi"... De acord... partial:
"Apoi cand a aparut Stefan au aparut odata cu el si plansete,nopti albe,colici,stress si iarasi certuri :( ..........Parerea mea e ca ar trebui sa incerci sa cauti o bona sau daca ai pe cineva de incredere sa ii poti lasa copilul pt o ora-2 ca sa puteti iesi impreuna,sa aveti timp pt voi! ...."
De acord. Mama mea spunea ca "barbatii sunt niste copii mari". Iar ei la randul ei i-a spus o doamna in varsta, casatorita, la care a stat cu chirie in tinerete... Acum, ca barbat casatorit, ii dau dreptate. Noua, barbatilor, ne place sa fim mangaiati, etc, etc. Iar cand apare un copil, o parte din aceste sa le spunem "drepturi" se micsoreaza in favoarea copilului. Asa ca si dupa mine ar trebui sa gasesti ferestre in care sa ii acorzi atentie sotului tau... Una la mana.
"Daca sotul tau si tu nu puteti ajunge la o intelegere el nu are nici o vina!!"
Cu asta nu sunt de acord. Un cuplu inseamna 2 persoane. Daca ceva nu merge, vina se imparte la 2. Nu la unul. A doua la mana.
Ganditi-va ca e un copil facut din iubire si ar trebui sa va uneasca,sa pietrifice legatura sentimentelor voastre,nu sa va desparta!
E discutabil. Sunt destule cupluri pe care un copil i-a unit si destule alte cupluri pentru care un copil a fost motiv de divort. Din punctul meu de vedere (desi nu am copii si poate nu sunt cel mai in masaura sa vorbesc despre asta) un copil reprezinta piatra de incercare pentru un cuplu. Adica o incercare peste care trebuie sa treaca impreuna amandoi. Cu eforturi din partea amandurora. A treia la mana.
Iar din punctul meu de vedere, faptul ca bea poate mai mult ca de obicei nu inseamna decat ca el considera ca are mai multe probleme decat de obicei si ca nu prea are cum sa iasa din ele... motiv pentru care se ingroapa in bautura... e mai usor asa... Ca si cum ai incerca sa uiti de probleme, desi tot nerezolvate raman. Concluzia mea? Incearca sa vorbesti cu el (cand se poate) cu cartile pe fata... Sa vezi ce probleme are si sa incercati sa le rezolvati in doi. Poate doar el se preocupa de finante si nu mai iese la liman. Comunicati. Si incearca sa-l faci sa inteleaga ... ca fuga din realitate in bautura nu este o solutie. Nici pe termen scurt nici pe termen lung. Ba se poate chiar ca pe termen lung sa ramana fara acel copil care ii mai insenineaza zilele. Desi poate suna a santaj, cred ca ar avea nevoie de un dus rece. Dar numai tu poti decide CE si cum sa vorbesti cu el. Tu traiesti cu el, nu eu. Si nici altcineva de pe acest forum. In neintelegerile pe care le-am intampinat in decursul vietii (atat ale mele cat si ale altora) pot baga mana in foc ca a existat lipsa de comunicare. Rareori a fost rautate... si cand a fost a fost la nervi, pe fondul altor probleme... DECI comunicati. Iar faptul ca inca nu sunteti casatoriti pentru mine e un semn mare de intrebare in ce il priveste pe EL. Asta daca el nu doreste, acum ca are si un copil...
Dragostina spune:
Multumesc tuturor! M-am gandit ca ar fi mai bine sa va raspund aici la toti. Am citit cu sufletul la gura parerile voastre...inca nu stiu ce sa cred....e greu..
Marius - multumesc pentru administrarea mesajului si pentru ca esti atent la context..si da...sunt indragostita...
Viviana - ma gandeam ca daca stau si eu de vorba, ascult 100 de capete luminate poate reusesc sa-mi gasesc calea....chiar sunt momente cand imi vine sa urlu la cineva in adevaratul sens al cuvantului.
Mickyyy - nici acum nu stiu daca am descris foarte bine ce este...o voi face mai bine raspunzand acum la fiecare in parte.
mamagiuliei - adevarat, iti vine cateodata sa-ti faci ceva rau...acum simt asta si pe fondul altor probleme....dar asta e ce ma doare cel mai tare, vroiam macar la capitolul "viata de familie" sa fiu linistita seara cand "dorm"...Suportul nu este zero, dar tot ce face bine o saptamana strica in cinci minute, este capabil sa iti faca nervi in 5 secunde...are el o vorba..." lasa-ma in pace altfel o sa-ti para rau" sau" o sa-ti para rau ca m-ai cunoscut"...ma ameninta mereu cu asta..
daneta - "pacla in care te-ai prins"...foarte bine descrii ce simt, chiar nu mai pot sa "zbor", am senzatia ca am aripile frante. Frumos din partea ta sa ma inviti in sanul familiei tale, mai rar asa ceva in ziua de azi. As veni cu drag, dar cu bebe mic
....poate ne cunoastem mai incolo..cine stie ce iese..
Si noi stam in chirie, si noi avem afacere care merge...dar sunt si tepari, tb sa ne judecam acum cu unul..si el munceste pe santier alaturi de angajati....problema ca el nu sta de vorba..daca deschid discutia e gata inceput scandalul...e genul de om care da indicatii la orice, defectul meseriei...e sef si pe WC...nu a fost altceva vreodata, mereu sef. Peste tot si nimic nu e bine.
CorinaDani - Chiar as vrea sa gasec un preot cu har, as avea ce sa ascult..Si hormonii au partea lor de vina, depresie am de mai multa vreme, nu dupa nastere, sunt foarte obosita si la propriu si la figurat. Am tras destul de multe inca de mititica( ex: cand eram de 5-6 anisori tatal meu, alcoolist si agresiv sarea din trenul in miscare cu mine in ...brate sau ma punea sa aleg, ori bataie < a fost boxer> ori sa merg pe marginea blocului de 8 etaje, marginea aia de 20 de cm). Azi singurul care ma tine pe linia de plutire e bebe mic,tot datorita gandului ca nu merita bebe sa ramana singur si sa sufere vorbesc cu voi azi, mai sunt zile cand imi recunosc iubitul...si cam atat. Are sigur o problema, seamana cu dedublare de personalitate, cand e asa trece de la o extrema la alta intr-o fractiune de secunda. El nu discuta cu mine despre asta, dar cu psihologi...
alexia 07 - ai dreptate, sunt altii care au probleme mult mai grave, dar eu trebuie sa iau decizia cea mi buna pt copilul meu...dar nu stiu cum sa aleg..cum e mai bine..
Kariguld - un adult recunoaste o problema atunci cand o are chiar cu toata rusinea, te rog nu mai judeca asa repede o situatie sau o persoana.
manuelacrina - eram asa panicata atunci cand am scris primul mesaj ca nu am realizat ca doar tip "ajutor"...
bbea - greu e sa fii mereu cu ganduri negre....ma gandeam si eu mereu daca sunt de vina cu ceva...sigur gresesc si eu...ca toti de altfel...dar este prea barbar cateodata cu mine...(ex: cateodata cand e in starile lui specile, daca e noapte si plange copilul crede ca-i fac eu ceva, sau daca merg la baie si plange intreaba unde umblu, nu aud ca plange copilul...
)
gabidaniela - nu prea am cum sa plec nicaieri...bebe prea mic...afara prea frig..
emanouela - problema mea e ca sunt obosita de probleme de toate soiurile si as vrea si eu o perioada de ragaz sa traiesc si eu un pic viata asta, nu sunt egoista crede-ma. Nu vreau sa par o plangacioasa dar sunt satula, am 29 de ani din 33 de cand au inceput problemele sa cada in capul meu sa le rezolv. Sunt tare obosita...As fi un bun subiect de cercetare psihologica.
vasilache71 - daca nu era Dumnezeu cu mine pe calea vietii mele nu stiu zau ce se alegea de mine...numai datorita lui am ajuns mama astazi, a fost o minune...de fapt viata mea e un lung sir de minuni..parca mereu Domnul a intervenit sa ma scape............ehe...sunt multe de zis aici...Multumesc pt rugaciune, sigur a folosit.
Iubitul meu e genul lupului singuratic...nu vorbeste decat de afaceri....mai nou vine cu limbaj de santier acasa..eu sunt mai nou "uai".... pur si simplu nu-l recunosc. Nu vrea mangaiat, pupat si bagat in seama, vrea mancare, curatenie, copil ingrijit..chiar daca pot sau nu. Nu-l mai recunosc. Adevarat e ca un copil e piatra de incercare a cuplului. Dar la noi e problema de sefie, de orgolii de cine e barbat in casa...Amandoi avem personalitate puternica.
Cu bautura.....ce sa zic....intrece masura cateodata si nu are control...i se face rau...nu ma lasa sa dorm....e enervant si patetic sa vezi un asa barbat in asa hal. E drept ca a avut asa probleme de mari cu finantele si cu asociatii ca ma mir ca este si asa....Acum isi revine....dar nu stiu zau...Iar de comunicat cu el nu se poate....nu vrea sa discute si pace.
allinta - nu neg ca am depresie, dimpotriva sunt depresiva de mai multa vreme, dar nu am depresie postpartum...copilul si faptul ca am nascut ma determina sa vreau sa traiesc pt el, sa rezolv totul, dar sunt obosita de multa vreme..Acum intru in panica la ganduri negre, inainte nu imi pasa....Iar barbatul asta chiar este sufletul meu pereche, asa cum e el...cu atat de mult rau sau bine..Dar vreau sa ne revenim si sa ne luam de mana ca altadata si sa crestem impreuna puiul asta de om pe care ni l-a dat Dumnezeu...
Danutza26 - asta si vreau, pentru asta lupt, copilul imi da forta, cum spuneam si lui allinta. Sper sa reusesc sa ne revenim...
mami stefi - "Si noi am avut probleme de genul asta :( Bine,dar fara violenta fizica sau verbala! Numai ca iubitului meu sot ii cam placea viata sa zic asa.Si la scurt timp dupa ce ne-am mutat impreuna s-a intamplat sa raman insarcinata.A urmat o perioada nu tocmai placuta!Eu eram tot timpul agitata,nervoasa,el la fel.Ne certam des si de cele mai multe ori pe teme care aparent nu ar fi trebuit sa se finalizeze cu certuri.Apoi cand a aparut Stefan au aparut odata cu el si plansete,nopti albe,colici,stress si iarasi certuri" - m-am regasit foarte mult in experienta ta...mai adauga niste probleme cu datorii pe la banci, faptul ca suntem singuri amandoi, el are un frate care acum sta la noi si....asta ne face nervi la amandoi..faptul ca tb sa deschidem proces pentru 30000 lei teapa ...etc etc...si alte multe si marunte....Dar el nu e genul alintat, e mai dur, eu am devenit mai moale odata cu copilul...
Ce sa va spun...decat multumesc mult ca ma ajutati sa vad si alte aspecte, realmente ma ajutati......Situatia e destul de complicata, dar cu ajutorul vostru voi razbate...
emanouela spune:
ceea ce ceri tu e normalitate, nicidecum nu se incadreaza la egoism, nici daca vrei
. te inteleg perfect, toate te intelegem perfect, asa ca vino la noi si descarca-te aici
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail