Ganduri rele

kariguld spune:

probabil ca esti foarte tanara, la adolescenta sau putin trecuta. spun asta in cunostiinta de cauza. un adult nu iese la rampa si spune ca are ganduri sinucigase.

parintii tai unde sunt? nu poti sa dai detalii mai multe despre tine? ce probleme au venit peste tine de te-ai gandit la asta?

daca nu apare raspuns de la autoare, cred ca subiectul e doar la misto....

Dragostina spune:

Off Doamne!! Acum vad si eu ce am scris. Ma mir ca am scris asa mult. In capul meu urlam doar "ajutor".....Multumesc dragilor pt toate gandurile si vorbele bune, nu ma asteptam, SINCER. Daca m-ati cunoaste ....sunt genul de om la care trage toata lumea sa-si rezolve problemele, mama ranitilor, iar acum...am ajuns o epava...Ar fi mult de povestit ca sa intelegeti. Intai sa va spun cate ceva despre mine:am 33 de ani si sunt fericita mamica a unui baietel de 6 saptamani. Intr-adevar sunt mai sensibila si mai obosita acum dar nu am depresie pospartum. Problema a aparut pe fondul altor probleme. Si nu vad rezolvare fericita. Am intalnit pe tatal copilului meu acum un an, am simtit ca este cel pe care-l asteptam, vorbeam radeam glumeam..etc Amandoi maturi, amandoi ccu experienta de viata, eu am si un divort la activ, se prevedea a fi ceva frumos, dar dupa vreo 2-3 luni, deja eram insarcinata, s-a sucit exact pe dos, tipa la mine de dimineata pana seara, si noapea face la fel, nu am voie sa fiu eu insumi, sa vorbesc cand se uita la TV, este mereu nervos, mereu ma ameninta ca pleaca, a inceput sa bea si mai mult...Dar sunt zile cand isi revine si este cel pe care l-am indragit la inceput...Eu cred ca are o boala de nervi si...facand afaceri, toate emotiile negative si le arunca asupra mea. Si cand eram insarcinata facea la fel, cateodata credeam ca au trecut "piticii" dar reveneau in forta. Sunt as de multe si amestecate ca nu mi-ar ajunge un mesaj sa va povestesc. Nu mai stiu ce sa fac sau daca trebuie sa fac ceva...iar cateodata am ganduri atat de rele ...ma sperie si pe mine...parca as fi posedata. Cateodata se poarta el ca si cum ar fi posedat.. Va spun sunt asa de multe de zis...
Mie mi-ar face mare placere sa povestesc cu voi, sa ma descarc, dar eu mereu am zis ca nu trebuie sa ii impovarez pe altii cu problemele mele......dar acum...sincer sunt in panica totala.
Sunteti asa buni la suflet ca mi-a venit sa plang cand am vazut ca mai sunt si oameni pe lume...Urla sufletul in mine sa fac durerea sa treaca si eu nu stiu ce sa fac...

Dragostina spune:

Mai consider faptul ca am putut sa ies "la rampa" sa spun ceea ce am spus o dovada de constientizare a problemei si de a rezolva orice ar fi....un adult ar face asta, nu adolescent sau o persoana trecuta. Imi pare rau ca asta simt...dar asta e.

marius spune:

Asaaa... ai facut deja doi pasi. Inainte de toate da-mi voie sa iti spun:

"Bine ai venit pe www.desprecopii.com!"

In egala masura am sa mut acest subiect in alta sectiune unde va continua.
Si nu in ulimul rand am sa citesc cu atentie ce scrii tu si ce sfaturi/sugestii primesti.
Ok?




Eu pur si simplu / Pagina legislativa

emanouela spune:

scumpa,
da, e ft bine ca spui, ca-ti constientizezi problema, dupa cum bine spui si tu si ca stii, simti ca ai nev de ajutor, oricat de mari/mic ar fi si in orice forma. asa e, avem fiecare ale noastre....unii mai putine si mici, altii mai multe si mari...dar nu ne doare nici mana sa scriem, nici ochiul sa citim
faptul ca bea, e foarte grav din punctul meu de vedere, eu una nu suport asa ceva...si ca sa-si rezolve aceasta problema, trebuie sa ajunga la stadiul la cere esti tu acum, adica constienta ca e o problema ce trebe rezolvata...ceea ce e ft greu.
eu zic ca lasi gandurile negre si sa incerci sa vezi partea plina a paharului, adica pe tine tanara si sanatoasa cu un copil minunat si un viitor frumos, si sa constientizezi ca acea mica faptura depinde de tine 100% si ca nu are nici o vina. incearca sa te inbarbatezi, sa-ti dai 2 palme, pe romaneste si sa te mobilizezi sa fii tu, pt tine si pt copil. viata ta si a acelui prunc nu e strans legata de prezenta/absenta acelui om in viata voastra. sunt multe de zis...si-ti vorbesc din experiente, din experienta unei mame 'exilate' cu tot cu copil, de tatal copilului pt ca de, un copil e prea mult pt el, dar e un copil pe care l-a dorit. in fine, sunt situatii mult mai grele....fereasca Dumnezeu de o boala...ai grija de sanatatea ta fizica si mai ales psihica, pt ca, ca acel copil sa creasca sanatos fizic si mental, echilibrat ...trebe si o mama la fel. mult succes si oricand, noi, suntem aici

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

CorinaDani spune:

voi sunteti casatoriti sau nu ?

cat despre starea in care te afli, nu fii atat de sigura ca nu ai depresie post-partum. de cele mai multe ori proaspetele mamici nu-si dau seama ca au aceasta depresie. e adevarat, la voi in cuplu problemele sunt prezente de luni bune, insa isi spun cuvantul acum si hormonii, care incearca sa ajunga in stadiul de dinaintea sarcinii.
alaptezi ? ai pe cineva care sa te ajute cu bebelusul ? iei vitamine ?

parerea mea este ca partenerul tau isi va manifesta in continuare pornirile agresive, se va accentua si problema cu bautura, nu cred ca acesta este mediul in care doresti sa-ti cresti copilul...e doar un pas de la violenta verbala pana la cea fizica, mai ales daca intervine si alcoolul in ecuatie...

incearca sa discuti cu partenerul tau intr-o zi in care vezi ca este mai calm si nu a apucat sa bea. explica-i faptul ca tu ai nevoie de liniste, intelegere, pentru a putea sa-ti revii dupa nastere si pentru a avea grija de micul pui. incearca sa afli care este de fapt motivul supararilor lui (desi...tu crezi ca are o boala de nervi, poate ar fi bine sa-l vada un specialist, ce zici ?); vezi daca va puteti intelege omeneste cumva, astfel incat linistea sa revina in mica voastra familie. daca nu, poate ca ar fi bine sa locuiti separat o perioada, sa vedeti ce simtiti unul pentru celalalt, sa vedeti daca relatia voastra mai are sau nu un viitor.

parintii tai ce parere au ? parintii lui stiu cum se comporta el ?

si iti mai scriu ceva : nu te mai gandi la suicid. gandeste-te mai degraba daca ti-ar conveni ca puiul tau sa fie crescut de un tata care are probleme cu bautura si stapanirea de sine. pentru tine o fi usor sa zici/crezi ca gata, te-ai saturat si iti pui capat zilelor. dar copilasul tau ? la el nu te gandesti ? cine il va creste, cine va avea grija de el, pe mainile cui il lasi ? n-ar fi mai bine sa cauti o solutie, astfel incat sa traiesti linistita alaturi de copilul tau, cu sau fara partener in preajma ?

si, daca ti-a trecut cumva prin cap ca nu poti sa iei o decizie, de teama prejudecatilor celor din jur, gandeste-te ca nu e treaba lor sa te judece, nu traiesc ei in locul tau, asa ca e dreptul tau sa-ti vezi de treaba fara sa-ti pese de gura lumii...

Alizee spune:

Din punctul meu de vedere, acest barbat nu isi doreste acest copil, de aici si atatea crize de nervi. Copilul creste in asemenea atmosfera si va fi exact ca ceea ce cunoaste : un copil f agitat, nemultumit.
Tu esti independenta financiar ? Depinzi in vreun fel de el ? Ai o ruda sau o prietena la care sa apelezi ?
Nu poti trai in teroare si nici copilul nu poate. Eu, in locul tau, l-as parasi. Macar sa traiti linistiti, tu si copilul tau.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

emanouela spune:

vad ca esti din Iasi....daca vrei si ani nevoie de ceva mai mult decat dilalog pe net, zi-mi

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

szivarvany spune:

Si mie mi vine cateodata, de fapt des, gandul ca m as arunca sub tren.
Asta e, sunt satula, din total alte motive decat ale tale.
Insa nu imi permit nici eu si nu iti permiti nici tu asta, pt ca avem copii de crescut, pt care suntem responsabile.
So, trebuie sa ti rezolvi problemele.
Cred ca e al naibii de greu cu bb mic si cu suportul zero din partea sotului tau, ba mai mult, sa se comporte in asa hal cu tine.
Trebuie sa vorbesti cu el.
Trebuie sa vezi daca se va schimba in bine relatia voastra per total.
Bautura e boala grea.
Trebuie sa ti analizezi situatia si sa vezi daca te ai descurca fara el.
Cand citesc de oameni care beau si sunt violenti verbali urmeaza si violenta fizica, pana la urma.

Deci ai multe lucruri de rezolvat, insa inainte de toate fa ti timp pt tine, odihneste, ia suplimente de vitamine sa poti avea grja de bb mic.

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara 2011 amintiri de vacanta&page=8" target="_blank">Concurs-Vara2011-mag1

Dragostina spune:

Toti aveti dreptate, dar eu sunt singura, nu am pe nimeni, am parinti divortati de mica, maica-mea e plecata din tara de cand aveam 18 ani, eram in clasa a 12-a, nu ar raspunde asa cum trebuie mi-ar spune ca nu sunt in stare sa gasesc si eu un barbat bun ca x si ca y...stiu ce inseamna si tata alcoolic si agresiv...
Noi nu suntem casatoriti, as putea in fapt pleca oricand, dar eu in urma divortului meu din trecut, am ramas "golasa", nu am suport financiar asa bun sa-mi cresc copilul cum trebuie.
Iar mai apoi ma uit la el cum zambeste cand il ia in brate pe bebe, se lumineaza si asta ma face sa lupt sa-l aduc inapoi la mine. Am senzatia ca l-am pierdut pe drum pe undeva, ca nu ma mai recunoaste, doar ma aude si fuge de mine. Imi petrec zilele vrand sa predau armele si sa ma intind pe jos sa mor, apoi ma uit la bebe mic cat o floare care imi trage un zambet de inger si vin inapoi pe pamant, apoi incepe scandalul, iar vreau sa mor, apoi il vad cum il iubeste pe bebe mic si iar vreau sa lupt pentru el..