Si mie imi e dor de DC... si despre spitalul Elias

Fomalhauti spune:

Am pierdut doua sarcini. Una dupa alta. Am primit aceeasi explicatie "a fost o intamplare". Cu lacrimi in ochi am spus "Doua." Si medicul mi-a raspuns "Da, doua."

Numai ca eu am incredere in medicul meu. Am capatat aceasta incredere pe parcursul anilor, mai bine de 20 la numar. Am vrut de cateva ori sa povestesc cate ceva aici despre medicul meu. Unora nu le-ar placea. Mie imi place. Nu e genul care da explicatii multe. Nu stiu daca ar da explicatii daca ar avea mai mult timp. Cred ca nu, considera ca anumite explicatii sunt inutile. Dar nu despre medicul meu vorbim acum.

S-au spus diferite lucruri aici despre delicatete si lipsa ei. Ideea e ca nu stim prea multe despre Raluca. Asta inseamna ca nu stim daca prefera o rugaciune sau explicatia stiintifica a lui Xio. Nu vreau sa jignesc credinta nimanui dar si cei credinciosi trebuie sa accepte ca exista atei care nu dau doi bani pe o rugaciune si nici pe explicatia "asa a vrut divinitatea".

Fiecare spune ce crede si ce crede ca i-ar putea ajuta Ralucai. Unii gresesc, dar nu avem de unde sa stim cine greseste si cine ii spune ceea ce ar dori sa auda.

Eu cred ca pe Raluca si pe orice femeie care a pierdut o sarcina o ajuta mai mult decat orice sa inteleaga acest adevar: "a fost o intamplare". Exista cazuri in care nu este o intamplare dar in uriasa majoritate a cazurilor asta este: o intamplare. O intamplare care nu se va mai repeta. De fapt, o intamplare pentru care nu exista niciun motiv sa se repete.

Exista o cauza? Sigur, pentru orice exista o cauza. Se poate afla cauza? Uneori se poate afla cu usurinta, uneori se poate afla cu mari eforturi (investigatii complicate si costisitoare) si uneori nu se poate afla. Dar cauza este o intamplare (repet: in uriasa majoritate a cazurilor) si nimic nu face ca ea, cauza, sa se repete. Deci este lipsit de sens sa aflam cauza, nu are nicio legatura cu viitorul, cu urmatoarea sarcina a aceleiasi femei. Poate exprimarea "lipsit de sens" nu este cea mai fericita. Nu are sens sa se faca toate eforturile necesare pentru aflarea cauzei in situatia in care este posibil ca sa nu se poata afla cauza si, in plus, in situatia in care se afla cauza, este doar un aspect "istoric", fara utilitate practica.

Un simplu exemplu: a fost un ovul defect. Intr-un fel e trist - sarcina nu avea nicio sansa de la inceput, din momentul conceptiei, de fapt din momentul ovulatiei cand a plecat din ovar acel anume ovul. (De ce era defect ovulul? Ca fusese lovit de o radiatie in urma cu 10 ani sau ca se intamplase ceva in timpul unei diviziuni celulare petrecute atunci cand femeia despre care vorbim era in burta mamei ei, fiindca atunci s-a format acea celula). Si sarcina nu avea nicio sansa nici atunci cand a fost "vazuta" ecografic si parea perfect normala. Ce importanta are asta pentru o sarcina viitoare? Niciuna. Nu spune ca urmatorul ovul eliberat va fi tot defect. (Nici ca va fi bun.)

Explicatia "a fost o intamplare" pare seaca si dura. Dar este adevarul-adevarat si, cel putin in opinia mea, ceea ce te poate incuraja sa incerci din nou.

saskia spune:

Daca ati stii ca in afara un avort spontan e tratat cu "asta e" probabil nu ati mai fi asa increzatoare ca "dincolo e altcumva". Eu am pierdut doua sarcini intre baieti, la varsta mica 10 si 11 saptamani, dar tot avort e, efectiv totul a inceput pe strada, lumea nu a sunat salvarea cum va vine a crede in primul moment ci pe sotul meu, da, exact asa, desi facusem o balta de sange in fata unui magazin. Nimeni nu s-a socat, lumea binevoitoare, dar atat. Moasa a venit sa ma vada acasa, unde decurgea in continuare procesul. Toata lumea stie aici ca se pierd sarcini, si explicatia e una si aceasi "corpul elimina singur ceva ce nu e viabil". Se ingrijesc sa ai o recuperare usoara (la dureri dau paracetamol, nu altceva), dar in rest nimic, nici evaluari, nici analize.

Si pana si recuperarea psihologica e una de genul: natura stie mai bine ca tine, nu esti singura, viata ta merge inainte.

balanta_tm spune:

saskia, daca pierderile tale de sarcina au avut loc in Olanda, mi-as permite sa spun ca nu ma surprinde felul in care ai fost tratata. Eu lucrez la o multinationala care are "mama" in Olanda si am acolo cativa prieteni de care m-am lipit cand mergeam in delegatii. Printre ei este si o fata care s-a lovit de multe probleme ginecologice, ea neputand sa faca bebe natural, ci doar prin FIV. Am fost socata cand mi-a spus cum a decurs la ea procedura, cum i-au facut punctia pe viu, fara nici o anestezie locala macar, cum i s-a interzis sa ia Utrogestan mai mult de doua saptamani dupa transferul de embrioni, cum nu i s-a facut niciodata un betaHCG, ci doar teste de pipi, etc. Despre cat s-a chinuit la nastere, nici nu mai vorbesc
Fiindca intre timp s-a mutat la granita cu Belgia, pt al doilea FIV a preferat sa mearga in Begia, sa plateasca procedura, asa traume i-a lasat primul FIV facut in Olanda. A reusit si in Belgia, iar al doilea copil l-a nascut in Belgia. Mi-a zis ca nu se compara. Pur si simplu, spunea ca e o diferenta ca de la cer la pamant.

Cred ca nu trebuie sa bagam in aceeasi oala sistemele medicale din afara. In unele tari e mai bine, in altele e mai putin bine.

saskia spune:

Eu nu mi-am exprimat nicio parere, decat in sensul ca exista si sisteme de genul asta. Nu ca e mai bine sau mai rau.

saskia spune:

Am citit o carte, a lui Brooke Shields despre depresia ei post-partum si acolo la un moment dat descrie cum a pierdut ea o sarcina, si exact la fel, doctorul dupa ce a vazut ca sarcina s-a oprit din evolutie, i-a dat o pastila si a trimis-o acasa. Acum ma gandesc ca Brooke Shields e cineva, nu si-ar permite sa minta in legatura cu o asa experienta si nici ca nu ar avea acces la cele mai bune clinici, doctori din sistemul medical american.

balanta_tm spune:

Am recitit postarea ralucai, si mi-au ramas ochii lipiti de un rand: "femeile cu avort erau cazate in aceleasi saloane cu cele care nasteau si li se solicita sa inceteze cu starile proaste pentru ca deprima mamicile"

Cata cruzime! Cum sa fii atat de cinic sa pui o femeie care se desparte de bebele ei, alaturi de gravidute fericite, care nasc la termen???
Oare chiar nu se poate face un salon special pt femeile care trec prin asemenea drame? Sa li se respecte, in felul asta durerea...
Eu, cand am pierdut copilul, nu doar ca m-au tinut departe de orice gravida si bebelus, dar m-au dus la un etaj de chirurgie pana au inceput contractiile...Apoi m-au dus intr-un salon in sectia de ginecologie, unde eram eu cu sotul, anestezista, moasa si ginecologul. Dupa nastere, m-au mai tinut acolo fix o ora, pana s-au asigurat ca totul este bine si m-au dus inapoi in sectia de chirurgie. Pana la externare, acolo am ramas...Bineinteles ca moasa si ginecologul s-au asigurat in tot timpul asta ca sunt bine.
Din pacate, in Romania este nevoie de muuuuuuuuuulti ani ca sa se schimbe mentatlitatea si sa se respecte durerea femeilor care trec prin asemenea drame...

coracora spune:

Sistemul olandez e diferit, e drept, insa nu-si dovedeste din pacate valoarea, si asta o demonstreaza pe deplin statisticile: din 25 de tari membre ale EU + Norvegia, Olanda se plaseaza pe locul al 3 lea din coada in ceea ce priveste mortalitatea infantila (inainte, in timpul sau imediat dupa nastere). Doar Letonia si Franta au rezultate mai proaste decat olandezii.
Asadar mult prea trambitatele beneficii ale nascutului acasa, ale Paracetamolului administrat in caz de dureri mici/mari/groaznice, neefectuarea analizelor dupa un program riguros si lipsa vizitelor la ginecolog pentru marea majoritate a gravidelor (pentru ca sunt date 100% pe mana moasei) dau rezultate de genul celor mentionate in statistica pomenita mai sus...

buflea spune:

Fetelor, oricat de penibila pare explicatia "se intampla" - realitatea este ca este o explicatie reala. O alta realitate este ca medicina are limitele ei si raspunsul "se intampla" face parte din asta.

XIO a explicat in mesajele ei - in luna mica, 80% din avorturile spontane se produc datorita unor anomalii la nivel cromozomial. Cum am inteles eu aceasta structura cromozomiala este cam asa :
Exista 23 de cromozomi in corpul uman. Acesti chromozomi reprezinta o structura de DNA si proteine, se gasesc in celula umana si se prezinta in pereche. Adica fiecare chromozom are 2 componente, pereche si arata ca niste "viermi" imbarligati in diverse forme.
Anomaliile chormozomiale constau intr-un dezechilibru in aceasta structura - de genul : ori sunt 3 componente in loc de doua (asa apare sindromul Down cand chromozomul 21 are 3 componente), ori este numai unul, ori modul in care sunt asezati unul fata de altul nu este fireasca si se produce o dereglare in rolul lor genetic in cadrul celulei, ori structura unei componente nu este bune ...etc.

Chromozomii sunt purtatori de informatie genetica si accentuez, se gasesc in celula vie care mai tarziu, miraculos, da nastere unei fiinte umane ... oricat de dur are parea - este bine ca exista avorturile spontale ... pentru ca organismul sesizeaza aceasta anomalie genetica si respinge celula aceea defecta. Cand organismul esueaza in a face aceasta selectie naturala, apar copiii cu malformatii genetice, sindromul Down fiind una dintre cele mai populare.

In general, si aici in America, nu intervine nimeni in cazul unui avort spontan si nu se cauta nici o cauza. La un adult sanatos, probabilitatea ca o anomalie cromozomiala sa se repete este foarte mica, mai ales la o persoana care are deja un copil sanatos (cum e cazul de fata). Desi spus mai empatic, diagnosticul unui avort spontan este acelasi ca cel romanesc - "se intampla". Nimeni nu investigheaza mai mult de atat pentru ca este risipa de energie si resurse si nu exista tratament pentru "anomaliile chromozomiale".
Investigatii suplimentare se fac dupa 3 avorturi spontane consecutive.

Am trecut si eu printr-o anomalie cromozomiala cu o sarcina gemelara pe care am pierdut-o - stiu exact ce implicatii emotionale are dar informarea si explicatia logica m-au ajutat sa inteleg ca chiar nu este vina nimanui ci un simplu ghinion.

Prin urmare, introcandu-ma la postul initial, banuiala ca sarcina a fost pierduta din vina personalului medical ma face sa banuiesc ca este exprimata pe fondul dezechilibrului emotional, foarte de inteles. Sigur, asta nu scuza diverse aspecte comportamentale vis-a-vis de pacient si lipsa medicamentelor si a spirtului din spital, care sunt intr-adevar revoltatoare ... din punct de vedere profesional si din experienta proprie, eu cred ca specialistii romani sunt destul de pregatiti si cred ca ar merita putin mai mult respect si valoare sociala.

alexia_21 spune:

nu e vorba ca sarcina a fost pierduta din cauza personalului medical.
e vorba de o sarcina pierduta , indiferent de cauza, iar personalul medical a tratat-o cu aceeasi indiferenta cu care trateaza fiecare persoana.
ce vreti mai mult de atat?

toanca spune:

raluca.gabriela, imi pare rau de ceea ce ai patit.
Putere multa

XIO, daca tot esti ginecolog, nu mai bine stai tu si te ocupi de pacienti decat de forum????