Esti timid (a) ?

Stie cineva cum poti sa lupti impotriva timiditatii, pt ca eu il simt ca pe un mare handicap mai ales la serviciu unde trebuie sa-ti construiesti o anumita imagine ca sa poti reusi, sa te impui in fata celorlalti, altfel esti luat de prost.
Eu imbatransc (am 35 ani) si cred ca o sa rosesc pana mor,iar cand simt ca incep sa rosesc, rosesc si mai tare
pt ca imi dau seama de penibilul situatie si imi revin foarte greu.
Cred ca sunt o inadaptata, desi nu par (va dati seama ce eforturi trebuie sa fac) si cel mai mult ma streseaza relatiile cu persoane necunoscute - in prezenta persoanelor pe care le cunosc foarte bine reusesc si eu sa ma comport normal.
Desi cineva spunea ca de timiditate nu scapi niciodata visez sa devin si eu intr-zi o persoana stapana pe mine si pe sentimentele mele.
Stie cineva cum pot reusi acest lucru?
Astept pareri!!!

alba spune:

Micosi,sa fie oare zodia ta de "vina" ?
Ce zodie esti ?


***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=499&cid=78

nadina spune:

Micosi, rilax scumpa! Multa lume pateste acelasi lucru.
Am citit odata ca o femeie care roseste nu e perfect fardata :))
Pot sa pun si o tona de fard si tot se vede, in cele mai nepotrivite momente.
Am incercat intr-o ocazie cu autosugestie si a tinut. Adica aveam emotii ingrozitoare inaintea unei intrevederi cu coordonatorul meu la lucrarea de diploma. Si mi-am zis pe drum, nu am emotii, planul lucrarii mele e genial etc. Ce-i drept nu am rosit,dar nici nu am stat prea mult de vorba. Profesorul mi-a dat planul sau si am plecat cu genialul meu cu tot.
Dar ce te faci in situatii imprevizibile? Nu merge cu autosugestia. Atunci iti spui ca are si rositul asta farmecul lui si il ignori.
Pupice,
Nadina

"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)

micosi spune:

Multumesc, Alba, Nadine, sunteti niste scumpe dar nu aveti impresia ca nu prea reusesti in viata asa cum ti-ai dori din cauza timiditatii.
Nu stiu daca zodia mea este de vina (leoaicele ar trebui sa fie cu totul si cu totul altfel)sau faptul ca nu prea am incredere in mine si cedez foarte usor atunci cand sunt criticata.
Ca leoaica am mare nevoie de laude pe care nu le obtin decat in mijlocul familiei si al prietenilor, la servici e mai greu unde nu-mi sunt recunoscute meritele si nu obtin niciodata o vorba buna orice-as face.
Ce credeti, sportul ajuta (arte martiale)?

champi spune:

Draga Micosi, iti inteleg foarte bine problema, pt ca am trecut si eu prin ea. In plus ca sint rac, si prin natura zodiei sint timida si un pic introvertita . Sa vezi cum imi tremurau picioarele inainte de intrarea intr-un examen, sau cum daca eram prea emotionata, mi se urca pulsul,incepea sa-mi tremure vocea, de ma facea sa ma simt si mai penibila, si mai timorata. Pina cind am invatat sa scot profit din starea asta, chiar daca pare un pic aiurea ce spun. Pur si simplu, imi trageam forta din starea asta, incercam sa-mi controlez vocea pina ajungea la un timbru ceva gen tenor, dar parea cu atit mai convingator, paream stapina pe mine si pe ideile mele, si dadeam inainte ca "porcul", zicindu-mi ca nu o sa ma omoare nimeni. Si ca nu se sfirseste viata acolo.
(Scuze daca pare putin dezlinat ce scriu, nu m-am gindit inca pina acum sa-mi descriu experienta asta si nici vreo "scriitoare" prea talentata nu sint )
Cu persoanele necunoscute continui si acum sa adopt politica tacerii, sau a unor conversatii banale, pina cind imi dau seama cam cu cine am de-a face. Nu ma bag niciodata in subiectele care ar suscita polemici, chiar daca sint convinsa ca eu am o parere mai justa asupra subiectului. Prefer sa tac si daca chiar ma intereseaza problema, o reiau apoi cu prietenii, a caror parere sigur ma intereseaza si in fata carora pot sa vorbesc nestingherita. Dar si daca esti in cercul meu de prieteni, sa te fereasca domnul de limbarita mea cind ma dezlantui

champi spune:

Ah, si mai era ceva. La un interviu pt slujba nu acceptam niciodata o cafea (mai ales ca venea si cu farfiriuta aferenta si in miinile mele s-ar fi auzit un clantanit infiorator), si nici macar un pahar cu apa, ca si ala m-ar fi dat de gol doar incercind sa-l ridic la gura

Anina_n spune:

quote:

---

Originally posted by champi

Draga Micosi, iti inteleg foarte bine problema, pt ca am trecut si eu prin ea. In plus ca sint rac, si prin natura zodiei sint timida si un pic introvertita . Sa vezi cum imi tremurau picioarele inainte de intrarea intr-un examen, sau cum daca eram prea emotionata, mi se urca pulsul,incepea sa-mi tremure vocea, de ma facea sa ma simt si mai penibila, si mai timorata. Pina cind am invatat sa scot profit din starea asta, chiar daca pare un pic aiurea ce spun. Pur si simplu, imi trageam forta din starea asta, incercam sa-mi controlez vocea pina ajungea la un timbru ceva gen tenor, dar parea cu atit mai convingator, paream stapina pe mine si pe ideile mele, si dadeam inainte ca "porcul", zicindu-mi ca nu o sa ma omoare nimeni. Si ca nu se sfirseste viata acolo.
(Scuze daca pare putin dezlinat ce scriu, nu m-am gindit inca pina acum sa-mi descriu experienta asta si nici vreo "scriitoare" prea talentata nu sint )
Cu persoanele necunoscute continui si acum sa adopt politica tacerii, sau a unor conversatii banale, pina cind imi dau seama cam cu cine am de-a face. Nu ma bag niciodata in subiectele care ar suscita polemici, chiar daca sint convinsa ca eu am o parere mai justa asupra subiectului. Prefer sa tac si daca chiar ma intereseaza problema, o reiau apoi cu prietenii, a caror parere sigur ma intereseaza si in fata carora pot sa vorbesc nestingherita. Dar si daca esti in cercul meu de prieteni, sa te fereasca domnul de limbarita mea cind ma dezlantui

---

Hehehe, champi, m-ai descris exact, pe mine ! Doar ca, eu sunt "scorpion", tot semn de apa, ca "racul", insa.



Nina & Nina-Cristina (1 an si 10 luni)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

adda spune:

Micosi, ne luam de manutza ...tot o "inadaptata" sunt si eu
Inainte de a-l cunoaste pe sotul meu eram ceva de speriat, acum mi-am mai revenit, insa tot timida am ramas...si am multe de pierdut din cauza timiditatii asteia nesuferie

Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza.

micosi spune:

Dragele mele, va multumesc din nou pt raspunsuri dar observ ca voi imi descrieti numai situatiile extreme, cum ar fi sustinerea unor examene unde marea majoritate dintre noi au emotii, dar ce te faci cu sexul opus? In orice imprejurare ai fi, barbatii care observa ca au in fata lor o timida isi inchipuie ca datorita farmecului lor te manifesti asa si au impresia ca esti usor de cucerit. Asta ma enerveaza cel mai mult, sa las o impresie gresita si eventual sa suport avansuri din partea unor masculi care nu-mi fac nici o impresie.

tora97 spune:

eu de felul meu sint tot o timida, insa daca m ai vedea nu ai spune asta, dincontra... ma inarmez in asemenea momente cu un tupeeeuuuu mama doamne, de ma mir eu insami de propria mi persoana

la inceput nu mi prea iesea, insa am tot exersat si acum reusesc sa mi maschez cu brio emotiile... tremura camasa pe mine, am un gol in stomac, ce mai sint moarta... da i dau din gura si ah, da, gesticulez mult pentru a mi masca tremuratul...

recunosc, uneori frizez chiar nesimtirea... mi se mai spune ca sint cu nasul pe sus, aiurea! in acele momente sigur imi este teama...

doar prietenii si nici aia in totalitate isi pot da seama de sentimentele mele, restul este teatru pur...

aaaa... si la examene... acolo devin brusc muta precum pamintul, am o fatza atit de importanta si nu scoti un cuvint de la mine... deja colegii ma "citesc", cu ei nu tine faza cu teatrul... la examene

cred ca in final este chestie de exercitiu... din moment ce nu ti poti stapini emotiile, macar fardeaza le

ruxij spune:

Eu am fost mereu o mare timida. Si mai sunt inca, dar m-am si schimbat enorm cu timpul, nu prea se mai observa, acum sunt considerata chiar cam "a naibii", sau "infipta", sau cum vrei sa o numesti. Mai apare in anumite situatii. Am 31 ani si in fiecare an am reusit sa mai inlatur ceva. In problema cu barbatii nu am experienta din pacate, din cauza timiditatii la mine a fost exact invers, nu prea am primit avansuri. Cum sa mi se faca avansuri, cand in liceu nici nu ieseam din banca si nu vorbeam cu nimeni? In general oamenii timizi se plang de lipsa relatiilor cu sexul opus, dar vad ca tu spui ca e exact invers, ceea ce ma face sa cred ca poate nu esti chiar asa de timida cum te temi. Refuza-i brusc pe cei de care nu esti interesata.
Am fost constienta de problema mea si odata intrata la facultate, am hotarat sa ma lupt cu asta. Am inceput sa ma socializez mai mult, sa vorbesc cu cei din jur "pentru ca asa trebuie", adica imi impuneam singura, ca o sarcina, sa fac exercitii sa scap de "social anxiety". Daca vrei cu adevarat si faci exercitii indelungate, poti sa scapi. Cu adevarat afecteaza viata profesionala, si inca f. tare. Eu ma mir cum de mai ai problema asa acuta la 35 ani. Poate ti se pare tie ca e asa rau si poate totusi ai evoluat si tu spre bine. Numai tu poti sa iti autoimpui, sa te gandesti ca cei din fata ta sunt tot oameni ca si tine, cu nimic mai buni si de fapt nu prea te intereseaza ce cred ei despre tine, tu ai ceva de spus, spui si basta! Nu stiu dc. ai inteles ceva, eu asa fac si merge.
Citeste carti motivationale (sunt peste tot in Bucuresti), pe mine ma ajuta f. tare.

Numai bine!

ruxij