Strugurasi de Sept-Oct2011-Haideti fetele!!!!(121)

hellena_d spune:

Am stat mult si m-am gandit daca sa scriu sau nu pt ca subiectul pe care vreau sa il abordez este unul poate deplasat, probabil am ajuns (daca nu am ajuns ajung sigur daca nu scriu la voi ca doar pe voi va am cu care pot vb ) PARANOICA!
Am sa va povestesc o ....intamplare de acum 8 luni, in iarna, cand am aflat ca sunt insarcinata....
M-am intalnit cu o veche "prietena" (o sa intelegeti de ce am pus in ghilimele) careia i-am marturisit multe lucruri personale, printre care ceea ce ma macina rau de tot atunci. Tin minte ca eram insarcinata in 7 maxim 8 sapt, nu facusem nici o ecografie inca, nici la dr nu fusesem (imediat dupa m-am si dus), dar testele de sarcina imi iesisera pozitive si deci stiam ca sunt insarcinata, vorbisem deja cu tatal copilului.....nimic nu era certitudine, nici macar ce se va intampla ziua urmatoare, eu eram bulversata.
Dupa ce i-am povestit cum stau lucrurile, la cateva zile distanta ma suna si ma roaga sa ne reintalnim sa vb. Ok zic, si ma duc. Ma astepta impreuna cu tatal ei (nu mica mi-a fost mirarea, caruia ii povestise "istoria" mea). Amandoi au incercat pret de 3-4 ore sa ma convinga sa fac intrerupere de sarcina motivandu-mi .....clarviziunea pe care, ambii, au avut-o vis a vis de mine si copilul meu. Mi-au spus asa (citez din memorie):" fa intrerupere de sarcina acum, cat mai poti caci am "visat" ca vei face un baiat cu pb, cu retard mintal, un fel de autism. Te-am vazut pe tine suparata si pe baiat la 3-4 ani jucandu-se cu jucariile pe covor si bataind din cap cum fac copiii cu dizabilitati."
Am ramas stupefiata, am zis ca e o gluma....
Dupa un timp, 4-5 sapt, am aflat si la ecograf ca este...baiat. Am zis ca e o coincidenta.
De atunci nu am mai vb cu aceasta "prietena" care prin ce mi-a spus a reusit sa imi faca FFF MULT RAU, nu aveti idee ce simt acum si cate griji imi fac si mai ales cum IMI PRIVESC ACUM COPILUL!
De cand am nascut fiecare gest al lui PEtru il interpretez astfel, am rascolit netul si am citit tot ce se poate citii despre autism.
Petru face 5 sapt vinerea asta si incep sa vad la el fel si fel...
De exemplu, el nu reactioneaza la usi trantite, latratul cainelui sau alte zgomote puternice gen aspirtaor. Pare ca nu aude, insa aude sigur pt ca am incercat in timp ce doarme sa ii pun la ureche o mel data tare si a reactionat, a ridicat mainile in sus sa prinda, stiti, reflexul nou nascutilor de a se prinde de mamica.
Inca o problema ce ma supara, a inceput sa vada insa fereste parca privirea si vede "prin mine" sau ramane cu privirea atintita intr-un loc (niciodata in ochii mei) mai mult timp. Poate sunt paranoica, insa ce v-am povestit despre privire si auz sunt perfect adevarate, nu sunt nici un pic exagerate de mine pt ca sunt speriata. Recunosc, sunt speriata insa asta am observat la el. Si inca ceva, la varsta lui trebuia macar un zambet sa vad pe chipul lui atunci cand e treaz si ii zambesc si eu, sa imi intoarca zambetul la loc. El nu face asta.....

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

loredanar spune:

noaptea nu o spal cu jet din biberon pt ca fac totul orbecaind. dar ud 4-5 dischete si o sterg asa. eu am un biberon dintr-un plastic maleabil ca sa pot apasa pe el sa iasa apa in jet. si iau dischete demachiante de la Billa cu 2,50 lei 70 bucati.

seidana spune:

Hellena.. in primul rand , uita de toate prostiile astea.... recunosc si eu am o spaima teribila de autism, chiatr zilele trecute am tot citit despre asa ceva... insa in primul rand autismul se depisteaza mai tarziu la 3-4 ani... apoi copii mici nu reactioneaza la zgomotece puternice mereu, de ex aspiratorul ii calmeaza, privitul prin tine, e doar o impresie , am citit ca dupa 2 luni incep sa fixeze cu privirea obiecte.. apoi nu te nelinistii ca faci rau lui Petru.. o sa fie bine, roaga-te la DD si o sa te linistesti...

Anca nu trebuie sa te mulgi decat daca sanii sunt f tari ...dar mai multe o sa iti zica Ionela .. bun venit in club

Cea mai fericita de Elena Alexandra (24.08.2011)

bujo spune:

Hellena nu stiu daca ai citit mailul in care scriam ca de cand am ramas insarcinata cu Filip n-am mai dormit o noapte linistita. La inceput a fost emotia vederii testului pozitiv, apoi nerabdare, neliniste, entuziam si nu mai stiu ce. Apoi griji si teama ca nu duc sarcina la bun sfarsit (mai pierdusem una), apoi teama de a nu vedea ceva grav la morfofetala, teama de a nu naste prematur din cauza contractiilor, teama de a nu fi probleme cu nasterea. Am zis ca dupa ce nasc scap de toate grijile. habar n-aveam cat de tare ma inselam. dupa ce-am nascut m-au napadit griji muuuult mai mari. Cand il vedeam asa mic si neajutorat, imi era teama tot timpul sa nu pateasca ceva, ma trezeam noaptea si faceam scenarii cu ce ar putea pati, involuntar evident. Devenisem de-a dreptul paranoica, asa cum descrii si tu. Cu timpul mi-am dat seama ca n-o sa-mi treaca. Pentru ca devenisem mama si sta in firea oricarei mame devotate sa-si faca mii de griji. Si nu am ce sa fac sa scap de ele. Pot doar sa incerc sa ma controlez si sa nu ma exteriorizez astfel incat grija mea sa devina o povara pentru copil. Mi-a fost teama sa nu raceasca, dar nu l-am infofolit ca sa nu-l invat sensibil la frig. A avut febra, dar nu am sarit cu antibiotice ca sa nu-i stric organismul. La prima cazatura din pat am plans cot la cot cu el, dar nu i-am aratat disperarea mea, ci m-am pus pe cantat si dansat ca sa uite de sperietura. A inceput sa mearga, dar nu l-am pus in tarc de teama sa nu cada, ci l-am lasat sa exploreze stand dupa el cu sufletul la gura sa nu se raneasca. Si as putea continua la nesfarsit. Dar toate astea fac parte din natura noastra de mame, ne sacrificam linistea noastra interioara ca sa le fie lor bine. Eu te inteleg ca tie ti-e de doua ori mai greu sa faci fata, atata timp cat nu ai cu cine sa imparti aceste nelinisti, insa vei reusi sa supravietuiesti, sunt sigura.

Acum despre ce ti-a spus asa zisa prietena. In primul rand n-ar fi trebuit sa spuna asa ceva unei gravide. Eu una nu cred in superstitii. Sunt o persoana practica si logica, si nu cred decat ceea ce se poate demonstra. Cred in Dumnezeu, pentru ca mi-e imposibil sa cred ca toate s-au facut singure, insa nu cred in toate superstitiile astea inventate de oameni in numele credintei doar pentru a profita de naivitatea altora. Si pentru binele tau, invata sa nu mai crezi si tu. Iar daca nu reusesti sa te convingi de faptul ca sunt doar nascociri, si presupui prin absurd ca ar fi adevarat, gandeste-te ca n-ai avea ce face. Unele lucruri nu le poti schimba, oricat de mult te-ai agita tu. Incearca sa gandesti pozitiv si sa nu mai vezi doar negru in tot ce se intampla. Gandeste-te ca puiul tau mananca si doarme. Ca s-a nascut sanatos si nu umbli prin spitale cu el.
Autismul nu se poate diagnostica decat dupa 2 ani. Ce astepti tu de la un copilas de o luna e prea mult. Nu are cum sa te fixeze cu privirea pentru ca nu vede clar inca, nu poate focaliza. El vede lumini si umbre si culori. Peste cateva luni poti spune ca o sa vada clar. Poate sa se uite si incrucisat pana pe la vreo 6 luni.
De zambit nu-ti poate zambi constient, abia de acum incolo va incepe. Voreste-i mult si vei vedea ca va incepe sa raspunda la stimuli.
Nu reactioneaza mereu la zgomot? Inseamna ca nu-l dernjeaza mereu. A mea doarme tun cand urla Filip langa ea, s-a obisnuit saraca. Insa tresare cand scartaie parchetul.
Incearca sa nu te panichezi la fiecare lucru necunoscut, mai bine intraba inainte sa te sperii. Intra si vorbeste cu noi si descarca-te. Si bucura-te de ce ti-a oferit viata

hellena_d spune:

Bujo, dupa postarea ta plang in hohote deci nu ma pot opri din plans, simt ca voi claca.
Vreau doar sa ma intelegeti ca asta ar fi pt mine cea mai mare nenorocire a vietii mele daca s-ar intampla asa ceva, sincer, cred ca mi-as lua viata Il iubesc ENORM pe Petru si as face ORICE pt ca el sa fie bine. Acum am terminat baita si ma uit la el dupa ce a supt (de la san Ionela ) cat de cuminte si linistit doarme, cum spui si tu, si eu am trecut pe parcursul celor 9 luni prin n nelinisti. app, fetelor, va mai aduceti aminte prin martie cand am racit crunt cat va baraiam la cap cu febra mea si cu posibilitatea de a-i fi facut rau lui Petru? Acum am trecut de toate astea si, cum bine spui si tu, au venit altele. Insa vorbele "prietenei" mi-au rasunat mereu in minte (am uitat sa specific in mesajul anterior ca ea si tatal ei se autoproclama CLARVAZATORI) si MAI MULT DECAT ATAT, mi-au spus ca sufletul copilului nu vine din Rai, de la D-zeu, vine de dincolo, de la diavol, ca e facut copilul cum e (nelegitim) si taica-su e cum e si nu vrea sa il recunoasca si ca daca nu fac intrerupere cat mai rapid dupa nu mai pot ca vine sufletul in el si pune stapanire necuratul si pe sufletul si trupul meu

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

hellena_d spune:

Am uitat sa zic ca i-am tiuit cat era treaz o jucarie la ureche si NU intoarce capul in directia de unde vine sunetul dar se stramba.
Cand doarme rar il trezesc sunetele, trebuie sa fie ceva fff puternic sa il scoale, ma gandesc totusi ca autistii SE FAC ca nu aud dar pe el se vede clar ca zgomotul nu il supara intr-atat incat sa il trezeasca. Reactioneaza, dar nu imediat si NU se sperie, NU intoarce capul sa localizeze de unde vine sunetul. Citisem undeva ca la o luna (si el o are implinita) trebuie sa intoarca capul dupa sunet.
Cu ochii....si acum mai priveste sasiu, dar sa-l vezi ce sasiu era in maternitate si cum ii fugeau ochii insa pe mine nu asta ma sperie, ci acea privire parca hipnotizata care predomina MAI ALES CAND SUGE (oare de ce?)

Minunea mea mica Petru Severian, a venit in viata mea pe 09.09.2011 ca sa-mi lumineze existenta !

ionelamaria spune:

Sunt rupta de obosita si abia adusa de pe drumuri 9 fost la plimbare+cumparaturi) si in loc sa intru in pat am zis sa arunc o privire. Nu am citit pe indelete, dar nu ma pot abtine sa nu "ma iau" putin de Helena
Tu iei bataie daca mai gandesti asa. Petru e un copil sanatos PUNCT!
Claviziunile sa si le pastreze lumea
Despre ce ai vazut la el: O prietena draga tare s[-a mai stresat in primele luni ale baietelului ei exact pentru ca nu zambea. Avea deja o armata de pitici. E un copil adorabil! sunt topita dupa el. L-as lua acasa daca mi l-ar da ( evident ca e lumina ochilor ei si nici in gluma nu m-a lasat sa zic asta). Copilul e perfect sanatos si rade acum in hohote si vorbeste si e de aveeasi varsta cu Mihnea. Pana cand nu a zambit, nu mai retin dar, tin minte ca muuuuult dupa ce facuse deja Mihnea asta , parca ceva luni) a spus cat era ea de stresata ca nu zambeste copilul, dar asta numai dupa ce deja zambise.
Copii vad incet incet, treptat intai in ceata( umbre) si atat, apoi foarte aproape . Vederea la distanta, de adult, cu perceperea distantelor intre obiecte aflate departe se formeaza departe, aproape de adolescenta( Noi nu constientizam asta dar un copil de 4-5 ani nu poate realiza cat de departe e si cat de repede merge o masina spre exemplu) .
Despre auz. Pai eu una il tineam cu tv-ul deschis si vorbeam normal in camera unde dormea el. Nu ma straduiam deloc sa fac liniste. Dormea ok. Ba mai mult, in liniste deplina se trezea mai repede( evident asta in primele luni)

Sa spun ca o dr tampita ( oana stie care) m-a imbolnavit din maternitate ca s-ar putea ca Mihnea s a nu auda. Ca desi am stiut mereu ca aude, desi a tresarit la zgomot la cateva minute dupa ce a iesit dr din salon ( Slava lui Dumnezeu!!! ca o luam pe campii altfel!) pana tarziu tot ramasesem cu reflexul de a verifica daca ma aude? Sa spun ca si acum are momente in care ma ignora pur si simplu si se uita prin mine si nu ma aude???? Cu toate astea stiu ca nu are nimic. Am momente in care imi e tare teama de tot felul de chestii care mi se nazar. Il strig, il intreb, opresc orice alt stimulent din casa si iar ma adresez lui ca poate asa ma aude... si, ca sa vezi ce puslamna e: incepe sa rada complice si ma ia in brate.... deci tot timpul el ma lasase sa ma agit voit... ii place sa-mi faca asta, nu ca sa ma streseze, pentru el e un joc amuzant.
Cu cat trece timpul cu atat mai putini pitici de acest timp am, dar ii astept "curioasa" pe urmatorii. Nu scapam niciodata de armata de pitici
A si sa nu uiti ca niciun copil nu vine fara voia lui Dumnezeu( indiferent ce nume poarta Dumnezeu in sufletul parintilor) si ca un copil nelegitim nu e cu nimic mai prejos decat unul legitim. Dincolo de parerile lunmii/ cutume sociale/ reguli.... Petru e un copil iubit si dorit de tine! E lumina ta, viata ta, tot! crezi ca ii mai trebuie ceva???NU! Nuami cu tine langa el si stiind cat ti-ai dorit sa il ai in fiecare clipa din timpul sarcinii Petru va fi un copil fericit, sanatos si foarte iubit! La ce sa faca parte din viata lui un om care sa-l tolereze si atat? El are tot ce-i trebuie in bratele tale... Tu esti pentru el Universul , viata. Crede-ma, in bratele tale el gaseste toata fericire lumii!!!! Sii sunt convinsa ca si tu soimti asta la fiecare atingere a lui

Asa activezi mesajele private:

Anca Sanii ii golesti daca sunt tari/durerosi/rosii( afectiuni ale sanului degate de alaptare), daca trebuie stimulata lactatia ca bebe nu da semne sa faca fata( asta rar se intampla) daca trebuie sa pleci sa-i lasi lui bebe o masa si... cam atat. Pompa nu e pentru rutina, e pentru ajutor. Evident sunt exceptii mamicile care aleg sa foloseasca pompa ca alternativa la alaptarea dar in mod normal nu trebuie sa fie o rutina. In concluzie nu e necesar sa golesti niciun san, nicidecum si pe celalalt si, chiar daca iti propui sa-i golesti, sa stii ca goi la modul absolut nu vor fi nicicum.
Felicitari pentru bebe sanatos si mancacios.
Alaptare fara peripetii

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 37+ cu Tudor

ionelamaria spune:

Oare ce trebuia sa ma spun?!
Nici sa citesc ce am scris nu mai am putere sa mai corectez din greselile de tastare.

Uff!


A, ma intreba cineva de ce ma grabesc sa nasc. Pai nu ma grabesc. Abia de maine sunt la termen pentru toata lumea( ca unii medici considera nastere la termen 37 sapt, altii 38). Ma surprinde doar ca am ajuns pana aici. Nu mi-e teama ca e prea mare bebe. Si daca e ce? Corpul meu l-a ajutat sa ajunga asa, tot el sa rezolve problema... Nu-mi fac pentru asta griji!
Sper ca totul sa fie ok, mi-e teama de efectele medicamentelor asupra noastra de 1000 de ori mai tare decat de a naste un bebe cu cap mare si greutate mare( ca asa se preconizeaza ca e).
Nu ma gramesc sa nasc, stiu ca nasterea nu e un final ci un inceput. Nu ma grabesc deloc sa ma arunc in noua aventura, dar o astept cu rabdare

Si scuze daca sunt cam aeriana si nu raspund punctual tuturor. Chiar nu sunt capabila.

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 37+ cu Tudor

ionelamaria spune:

Am ajuns la termen Wow!!!!!!

---

Mami fericita de Mihnea (14.11.2009 ) acum 38+ cu Tudor

Lali_mete spune:

Buna seara!!

Felicitari Anca si Annare,sa va traiasca puii sanatosi,sa se faca mari si nazdravani iar voua refacere usoara!

Hellena doamne fereste de asemenea oameni pe langa tine . Privirea fixa te sperie pentru ca tii cont de "prevestirea" acelei femei,care numai clarvazatoare nu e! Acea privire pierduta o u toti bebelusii,uite,fata mea are 7 saptamani si tot la fel priveste in gol cand suge,uneori si cand o legan si aproape adoarme,ba chiar scriind acum imi dau seama cas i PAul,care are 2 ani la fel se uita in gol cand e aproape adormit. Fa-ti un bine si scoate din minte toate aceste porcarii ,trece prin filtrul logicii absolut tot , si lasa superstitiile deoparte.Stiu ca e greu, oamenii cred in ele de mii de ani,dar asa cum spune si Bujo,au fost inventate de oameni perfizi pentru a manipula naivii.Tu esti sensibila,probabil si credincioasa de ai crezut faza cu raiul si iadul, dar ia gandeste-te un pic,Dumnezeu ti-ar fi dat un prunc in pantece pentru a il ucide? Daca ar fi asa cum spune "clarvazatoarea" nu ar fi trebuit sa te sfatuiasca sa te rogi la Dumnezeu pentru sufletul puiului tau,sa il spele de pacat? Nu cumva astepta niste bani,ceva,de la tine, sa iti spuna ce sa faci sa "aduci sufletul pe calea cea buna"? Mergi la biserica daca asta te face sa te simti bine, spovedeste-te la un preot,spune-i ce simti,prin ce treci, si te va ajuta. Roaga-te si nu mai lasa indoiala sa iti intre in suflet. Numai un cretin ar putea spune unei femei ca are un suflet de diavol in uter, si ca trebuie sa il avorteze. Nu cumva il cunoaste pe tatal lui Petru si acesta ar fi pus-o sa te sperie,poate-poate faci avort? Ai idee cat m-a revoltat comportamentul acelei fiinte josnice,care a profitat la maxim de naivitatea ta si de momentul de cumpana in care te aflai la momentul respectiv,cum prin vorbe mestesugite te-a facut sa intri intr-o pasa de nu stii cum sa mai iesi. Eventual ar putea sa apara acum sa iti spuna ca daca ii platesti cine stie cat/ce , iti poate "prevesti" ce va face copilul tau in urmatorii ani,sau chiar sa iti faca ceva ritualuri sa iti aduca"sotul ratacitor pe calea buna"!! E o josnicie sa profiti in halul asta de slabiciunea cuiva!
Stii ca asa fac tigancile din gara daca vad gravide care nu "se milostivesc" de copilul din bratele lor? Le "prevad" ca vor avea copii orbi/schiopi/bolnavi/schilozi, si o spun cu atata patos si cuvinte grele ca macar pentru cateva ore tot afecteaza pe mamica respectiva,oricat nu ar crede in asemenea chestii.

Copilul inainte sa iasa din spital a fost testat,si la auz si la vaz, de fixat cu privirea o face mai tarziu cu buna stiinta,acum doar din intamplare . Cum spunea si Bujo( norocul nostru este ca avem experienta primului copil deja) , vrei prea mult de la un copil de o luna. Acum seara am aspirat tot apartamentul. Ce crezi ca a facut fata mea cand am aspirat sub patutul in care dormea ? NIMIC! A dormit in continuare. Am un copil de 2 ani foarte energic , alearga tot timpul cat e treaz, ba e jos,ba pe pat,ba se joaca cu masinute,ba calareste calutul de cauciuc, ori taraie remorcuta ( si la praguri se aude un zgomot de tresar eu) , ori tranteste o usa,ori... numai linistit nu sta. In tot timpul asta ea doarme dusa.DAR poate tresari daca imi dreg vocea,de exemplu,sau desfac aricii de la pampersul lui Paul. Deci? inca nu sunt concludente testele noastre de paranoia, nu raspunde la stimuli pentru ca inca nu stie sa reactioneze la ei. Semnele de autism,fereasca sfantul, apar ceva mai incolo, se pot vedea unele si de timpuriu,dar nu atat de timpuriu,si nu toate sunt reale. Abea cand devine interesat de obiectele din jur poti fi atenta cu ce se joaca,cum reactioneaza la oamenii din jur, la mers, alergat, ce sunete scoate,etc. Acum poti doar sa te increzi in copilul tau si sa nu te uiti la seriale precum "Supernatural" , iar "clarvazatoarele" baga-le pe unde au iesit.
Am vrut sa scriu cum se activeaza mesageria,dar a scris Ioneladeja .
Ca tot a scris ea,si mie imi face PAul asa, strig la el,el langa mine, nu se misca un muschi pe fata lui,nici nu clipeste macar,de juri ca nu te aude,apoi brusc rade si imi face "bau" ,si eu fac soc de inima .Sau se uita prin mine,oo ce ma sperie privirea aia.Sa iti mai spun cat de speriata eram eu ca ii placea sa tranteasca usi cu putere si in mod repetat, alerga cu mainile fluturande,si cu picioarele pe varfuri , nu interactiona cu oamenii din jur decat cu cine voia el , nu a spus nici un cuvant pana tarziu , nu ma striga nici acum ( zice cateva cuvinte,printre care is |"mama,tata" dar nu il foloseste decat pe "tata" ,doar pe el il striga cand il chinui eu prea tare,a se citi il gadil pana zice " gataaaa, au,au, tatiiiiiiii,tatiiiiiii!"), prefera ursuletii de plus in locul cuburilor , sticlele de plastic umplute cu banalele boabe de fasole in locul jucariilor multe si "frumoase(asa le consideram eu,el nu)? Ei bine, e perfect sanatos, dezvoltat motric si mental, doar ca nu simte nevoia sa se faca inteles prin cuvinte pentru ca eu sunt tot timpul langa el ,nu are nevoie sa imi ceara nimic pentru ca tot e la indemana lui. Daca dispar de langa el in parc,de exemplu, ma cauta, dar nu ma striga, plange dupa mine, ma arata cu degetul , imi arata ce vrea,dar nu numeste lucrurile ,cel putin nu inteleg eu ce spune. Daca citesti la "semne ale autismului" o sa le gasesti pe toate cele scrise de mine , dar pe langa ele,copilul meu mai avea si altele care contraziceau aceasta teribila boala a secolului nostru,care, apropos,se trateaza,dar greu si cu ani grei de munca psihica .
incearca pe cat posibil sa nu mai citesti nimic momentan de genul " ce face bebelusul in saptamana X" , pentru ca nu toti copiii se incadreaza in tipare , se dezvolta diferit pe toate planurile. Stii cati pitici aveam eu ca PAul nu se rostogolea la 6 luni, iar altii o faceau de la 3 ? Nu se ridica in fund la 7 luni,si de mers "in 4 labe" a facut-o abea la 9 luni,cand altii mergeau deja in picioare. Dar dezvolat era, avea acel "sec de mijloc" cum i-a spus dr-ita ca sa ma linisteasca,ca eram disperata si paranoica,putin spus. Si toae fricile mele erau alimentate de dobitoacele din parc care "vaaai,dar al tau nu face X chestii? Oooo vaaai! Mergi cu el la dr sa nu aiba ceva,ca uite ,al meu din uter facea integrale si cita din Dostoievski! .

Hai ca m-am intins ca o plamada si nu am zis nimic . Cert este ca noi nu te certam,da? Sa iti intre bine in cap, si sa mai stii ceva : Petru este un copil dorit,iubit si pretuit cu fiecare molecula din trupul tau, nu trebuie sa te lasi afectata de vorbele unor tampiti.

Revin, mi s-a facut sete .

Pentru Raisa
Lali mamica de Paul-Iulian ( 01.10.2009) si Ioana Teodora (23.08.2011)