adaptare la gradi?

de circa o saptamana si jumatate baietelul meu de 1 an si 7 luni merge la gradi. in primele 3 zile a urlat cam non stop si a refuzat sa participe la orice activitate, acum deja a inceput sa manance sa colaboreze, plange doar dimineata cand il duc, la despartire. problema este ca tot de saptamana trecuta de cand a inceput gradi, seara acasa face niste crize de nervi groaznice, adica urla se tavaleste pe jos, trage de noi. totul dureaza cam o ora...si se intampla in fiecare seara. din pacate de multe ori nici macar nu imi pot da seama ce anume declanseaza aceste crize. ma intreb daca a mai patit cineva asa ceva, si daca are vreo legatura cu gradinita? chiar nu stiu cum sa abordez problema, pentru ca nu reusesc sa il potolesc nicicum. as merge la un psiholog dar fiind mic si el nestiind sa vorbeasca nici macar nu imi dau seama daca am eu nevoie de un psiholog sau sa il duc pe el? apreciez orice sfat.

J G spune:

In mod cert crizele de nervi seara sunt cauzate de schimbarea prin care trece. E normal sa decompenseze acasa, mai ales pe fond de oboseala. Un psiholog ar putea sa va dea sfaturi despre cum sa gestionati acest moment, pe de alta parte daca va veti purta cu dragoste si intelegere fata de copil (in niciun caz sa nu-l pedepsiti pentru crizele de nervi) cred ca cu timpul situatia se va ameliora. Tocmai ce am citit un articol despre asta:
http://desprejesperjuul.blogspot.com/2011/10/despre-mersul-la-gradinita.html#axzz1aYGi7Yug

irinabobe spune:

JG multumesc. o sa mai astept vreo saptamana dupa care ma voi duce la un psiholog, chiar vreau sa va rog daca stiti un psiholog bun pt copii asa mici sa imi dati si mie un PM cu numele.

lari_ruseti spune:

Buna.
Nu vreau sa te descurajez, dar trebuie sa ai rabdare. Exact la fel pateam si eu cu fata cea mica in primii ani de gradi.
Ea oricum a fost un copil destul de agitat, asa ca gradinita care presupunea lipsa somnului de pranz ( din ce am dedus ulterior) ducea la toate acele crize.
Daca ai sti prin ce am trecut si eu...
Tin minte ca, cam o data la 2 zile ajungeam acasa si o apuca criza pe drumul spre casa, care insemna 2-3 minute.
Ei, vreau sa iti spun ca urla si nu vroia nici sa coboare din masina, nici sa stea in ea, trebuia la un moment dat sa o iau mai mult pe sus. Uite asa ajungeam sa stau cate jumate de ora in masina in parcare, de se uitau vecinii pe geam si nu stiau ce am de nu cobor sa merg in casa.
Singura mea explicatie a fost faptul ca era prea obosita, nedormind suficient.
Acum, cand deja e la grupa pregatitoare (are 5 ani) imi spune ca se preface ca doarme la gradi si ca nu poate adormi ca o deranjeaza ceilalti copii.
Deci, singurul sfat : rabdare, rabdare, rabdare. Si incearca sa-l culci seara mai devreme, astfel incat sa prinda mai multe ore de somn.
Toate cele bune iti doresc.

Lorikay spune:

Cred ca manifestarile lui au legatura cu gradinita, cu schimbarea majora din viata lui.
Erica a inceput gradinita tot la o varsta mica, 1 an si 10 luni. La fel plangea dimineata cand o lasam (dar fara sa se tavaleasca pe jos sau sa traga de mine, o lua educatoarea in brate, punea capul pe umarul ei si plangea usor - ma doare sufletul si acum cand imi amintesc). Dupa ce o luam singura manifestare ciudata era ca nu il lasa su nici o forma pe tatal ei sa se apropie de ea, nu ii permitea nici sa se uite la ea, plangea foarte tare daca insista. A tinut-o cam 2 saptamani asa apoi, treptat, si-a revenit la normal. Cred ca asta a fost felul ei de a protesta impotriva schimbarilor prin care trecea.
La baietelul tau poate fi asta sau poate fi oboseala. El doarme la gradi la pranz? Se odihneste suficient? Dupa ce il iei de la gradinita faceti activitati care lui ii plac foarte mult, petreceti cat mai mult timp posibil cu el si poate nu va fi nevoie de psiholog.

roxy spune:

buna, eu nu vreau decat sa-ti spun ca sunt totusi mici la nici 2 ani .Asa fac si cei de 3 ani (varsta la care incepe gradinita de fapt...pana atunci e cresa din cate stiu eu , sper ca nu gresesc).Nici nu inteleg bine de ce mama vrea sa-i lase printre straini si sa plece.In mintea lor se petrec scenarii diverse, de la abandon si disperarea ca nu mai vine mama pana la ideea ca au fost rai si sunt pedepsiti pentru asta .Mai incolo se obisnuiesc, vad ca mama revine cam la aceeasi ora zilnic si nu raman acolo, ca e loc de joaca ...dar asta vine cu timpul si cu multa rabdare, nu potia stepta ca ei sa accepte separarea asa dintr-o data fara opozitie.Ar fi surprinzator sa faca asa...ar arata ca nu le place acasa si nu cred ca e cazul.
Asa ca rabdare multa si arata-i ca-l iubesti, nu asta e cauza pentru care ramane acolo, ci pentru ca acolo sunt copii ca si el si muuulte jucarii.Deci e un loc super pentru copii si mama vine cu siguranta .

cleo78 spune:

fetita mea face asa si la oboseala, dar si la nemancat. Cu o bucata de piine / somnul, trece starea de agitatie repede. De aceea nu cred ca la puiul vostru sa fie doar pe fond psihic. Voi trebuie sa ii alocati insa mai mult timp si mai multa rabdare copilului, sa supliniti timpul lipsa.

Noi gradinita am inceput-o mai devreme decat voi, dar treptat, mai intai program redus, apoi pana la 16, etc. sa videm ce si cum se adapteaza si ce i se potriveste. Seara stam cu ea, si fac treburile gospodaresti cand adoarme, sau in weekend. De ex aseara a miorlait 1 ora aproape, desi dupa gradi am fo la joaca cu alti copii cu care ne vedem zilnic, dar nu i-a convenit ca eu am stat de vorba cu alte mamici.

Nu uita, fiecare copil e unic, fiecare situatie e unica.

Al tau copil este mic, 1 an si 7 luni inca nu poate vorbi, comunica verbal nevoile lui. Seara jucati-va cu el. Prin joc, copilul arata ce il deranjeaza. Psihologul nu poate suplini lipsa ed comunicare dintre voi si copil. Cu rabdare, veti intelege ce se intampla.

monicabo spune:

Si eu zic ca schimbarea asta de datoreaza schimbarilor prin care trece baietelul tau. Nu stiu ce sfat sa-ti dau...
Uite, chiar acum 1-2 saptamani si Selene_Bunny scria aproape identic despre fetita ei (ceva mai mare decat Rares), care a inceput si ea gradi in septembrie, poate ai si citit subiectul respectiv...


Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

monikus spune:

Buna. Si baietelul meu a facut asa in prima saptamana de mers la cresa. Mai mult, baietelul meu nici nu mai vroia sa se odihneasca. Vreo sapt ne-am trezit din ora in ora noaptea cu plansete si suspine si plimbat prin casa la orice ora. Acum, dupa 2 sapt de cresa e un pic mai bine dar nu il las la program lung, doar scurt. Concluzia mea a fost ca, cei mici au astfel de reactii atunci cand apare separarea de parinti. Trebuie sa avem rabdare pt ca sunt sigura ca in timp se vor rezolva de la sine problemele. Numai bine.

irinabobe spune:

legat de somn doarme la gradi cam 2 ore de la 1.20 pana pe la 3.30. seara il pun in pat cam pe la 8.30 si in general se mai frichineste pana pe la 9, deci ma gandesc ca nu e chiar atat de obosit daca in pat inca mai sta sa se joace. mai devreme de atat nu il pot culca ca atunci se trezeste noaptea si nu se mai culca la loc. e drept ca in primele 3 zile de gradi se trezea plangand si verifica daca e in pat cu noi, acum si-a reluat somnul in mod normal, adica maraie de foame sau dupa suzeta. de mancat sigur e mancat pentru ca aceste crize apar de obicei dupa masa de seara.subiectul seleney l-am citit problema este ca ei i s-a recomandat sa nu mai duca copilul la gradi o perioada, or eu nu pot sa fac acest lucru, am program fix de munca, nu am cu cine sa il las cunoscut, stau in ilfov unde nu prea ai de alege printre bone, si oricum ma indoiesc ca o bona l-ar tine ocupat si ar face cu el activitati mai placute decat mai mult decat gradinita. asa ca eu tot ce pot face este sa gasesc o solutie sa il ajut sa scape de aceasta frustrare (cel putin eu asa o vad ca o descarcare nervoasa a lui). culmea este ca la gradi este foarte ascultator, sta la imbracat, mananca pe scaun la masa ceea ce cu greu se intampla acasa, sta la olita ceea ce iar nu face acasa. sincer am cam incercat toate metodele ope care le stiam, sa il iau in brate cand plange dar se zbate si urla la fel de rau, sa il las jos si sa il ignor-se intampla la fel se tavaleste si urla, sa ii distrag atentia cu diverse-zici ca nici nu aude...daca crizele durau 5-10 min poate era mai simplu, dar cand vad ca urla fara incetare cate o ora chiar nu stiu ce naiba sa fac sa il impac.

Monnvas spune:

Irina, al meu merge de o luna la gradi. S-a adaptat incredibil de repede, e si mai mare cu un an decat al tau. Nu a plans nici un minut cand l-am lasat, mai bazaia cand veneam sa il iau ca vrea sa mai stea la gradinita... Adaptarea perfecta, cum si-ar dori-o orice mama.

Si totusi avem si noi parte de chestii de-astea. Banuiesc ca, fiindca la gradi respecta reguli - cum ai zis si tu, e cuminte, sta la masa, sta la imbracat etc. - simte nevoia sa compenseze acasa. Si atunci... urlete, cerinte absurde (sa sting soarele de pe cer, sa ii lipesc unghiile taiate la loc cu ciocanul ), crize din orice prostie... Cam ce descrii si tu. De obicei nu mai lungi de juma' de ora, dar fiindca m-a invatat prost (el inainte nu stia sa se smiorcaie mai mult de 10 minute si ceda la consolari) mi se pare o eternitate!

Rabdare si tutun... Sau fara tutun, numai rabdare sa fie!

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way