Sunt intr-o situatie urata...
Raspunsuri - Pagina 3
Letitia1 spune:
Eu am avut asa un lenesoi, l-am lasat exact la 23 de ani si el avea 28. Mi-am dat seama ca nu se va schimba in veci indiferent de promisiuni si alte alea. Am preferat sa-l las cit nu aveam copii si alte complicatii si te sfatuiesc sa faci la fel. Crede-ma nu se va schimba, nu-ti face sperante desarte.
Si fa tot posibilul sa faci cursul ala de care vorbeai, in acest fel o sa ai o calificare si iti va fi mai usor in viata.
balanta_tm spune:
Lasa-l, iti pierzi vremea cu el.
29 de ani este o varsta suficient de matura pt un barbat ca sa aibe un job si niste asipratii. Doar ca la el lenea e mult prea mare si s-a invatat sa duca o dolce vita...
Rufus spune:
Vreau sa fac o precizare: cand vorbesc de maturitate nu inseamna ca doar atunci iti gasesti un job si incepi sa te gandesti ce faci in viata, ci atunci constientizezi lumea din jur si modul in care interactionezi cu ea (altfel decat o faci cand esti bebe).
Cat despre munca, mie nu mi-a placut munca niciodata si iata-ma cum muncesc de 25 de ani. Asa, for fun...
Daca ar fi matur, si-ar asuma statutul si sa vezi ce-ar mai munci...in sila, asa, dar n-ar zice pas. Si poate chiar ar incepe sa-i placa.
Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
nadaflorilor spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Rufus Vreau sa fac o precizare: cand vorbesc de maturitate nu inseamna ca doar atunci iti gasesti un job si incepi sa te gandesti ce faci in viata, ci atunci constientizezi lumea din jur si modul in care interactionezi cu ea (altfel decat o faci cand esti bebe). Cat despre munca, mie nu mi-a placut munca niciodata si iata-ma cum muncesc de 25 de ani. Asa, for fun... Daca ar fi matur, si-ar asuma statutul si sa vezi ce-ar mai munci...in sila, asa, dar n-ar zice pas. Si poate chiar ar incepe sa-i placa. "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde |
daaaa si eu sunt una careia ii e draga munca de ar dormi la umbra ei...dar am tras de mine in sila 24 de ani si ...am muncit, cum zice Rufus ce s-a putut cand s-a putut, am mers pe principiu ca in viata n ufaci mereu numai ce iti place, mai faci si ce trebuie...nah ca grai adanc
Nina, 30s+,
patryss_88 spune:
Sunt de aceeasi varsta cu tine ,am trecut prin asa ceva si subscriu si eu parerilor postate pana acum.
Am avut ocazia sa cunosc indeaproape un alt caz asemanator cu al tau .
Fosta mea sefa avea un barbat in dotare care din N motive nu mergea la munca , ba ca e bolnav , ba ca nu vrea acolo , ba ca e prea mic salariul etc .
Ca sa sintetizez povestea , ea era o tipa de milioane , muncea pe rupte sa intretina casa , si toata lumea incerca sa o faca sa renunte la situatia aceea urata , dar ea spera ca se va schimba , si ca isi va gasi el ceva de munca .
Ajunsese sa se complaca in acea situatie , si mai rau , sa spere ca ceva vreodata e va schimba .
Ma reintalnesc cu ea dupa 3 ani si ghici : nimic nu s-a schimbat !!!! Doar ea : arata cu 10 ani mai batrana , era extenuata , avea 2 joburi , dar de trantore tot nu se lasa !
Ce pot sa zic ? E urat cand ajungi asa , dar cred ca trebuie sa deschidem bine ochii cand vrem sa pornim pe acelasi drum cu cineva . Eu personal nu as concepe sa intretin un barbat , stiind ce pot sa fac si ce asteptari am de la mine .
Pari o fata capabila sa realizeze multe , si perosnal cred ca un individ ca aceasta te trage in jos , decat sa te sustina si sa faceti ceva impreuna .
de gaza mica Luca Adrian
Antonia88 spune:
Va multumesc pt incurajari...ma simt mai bine ca mi-am descarcat un pic sufletul aici,in fata voastra:)....Eu nu imi doresc decat ca el sa realizeze ca nu asa pasesc doi oameni care se iubesc in viata.Vreau ca amandoi sa avem un loc de munca,sa fim fericiti si sa ne putem creste copii intr-o atmosfera normala,asa cum am fost crescuta si educata eu.Nu pot lupta la nesfarsit singura pt ca aceasta relatie sa mearga,astapt sa vina acasa si sa vad daca are de gand sa isi schimbe modul de viata....daca nu,merg mai departe desi stiu ca va durea tare...dar poate dupa aceasta dezamagire sufleteasca ma vor astepta niste ani fericiti alaturi de un barbat care stie sa ma iubeasca total si sa faca anumite sacrificii pt o viata mai buna...Va imbratisez
Jasmin012 spune:
Antonia, zici ca de doi ani dureaza aceasta situatie. Sa stii ca in orice familie, chiar si in a celor in care ambii lucreaza, poate sunt zile in care nu exista intr-adevar nici un ban. Mai ales in cazul salariilor mici.
Mai zici si ca el se afla intr-o alta tara si incearca sa-si gaseasca de munca. Poate ca nu e vina lui ca nu-si gaseste, sunt tari in care somajul e atat de mare in prezent incat viata e grea si pentru cetatenii originari din acele tari... E cu atat mai greu pentru un roman sa reuseasca sa se angajeze. Eu cred ca omul nu e rau intentionat din moment ce nu-ti cere tie bani ca sa traiasca acolo.
O intrebare pe care trebuie trebuie sa ti-o pui si sa-ti raspunzi este daca lui nu-i place in general sa munceasca sau doar trece printr-un moment dificil, a avut in ultima perioada salariu mai mic sau veniturile au scazut, nu prea are noroc sa-si gaseasca de lucru. Una e lenea si alta e criza. Daca e o situatie pasagera omul nu e de condamnat.
Sau poate ca te-ai saturat tu de aceasta situatie, vrei mai mult, vrei pe cineva care sa-ti aduca bani si cauti motive s-o rupi cu el.
Atunci e altceva. Daca aceasta conjunctura te nemultumeste atat de mult, poate intr-adevar e timpul sa faci o schimbare.
Jasmin012 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Antonia88 Va multumesc pt incurajari...ma simt mai bine ca mi-am descarcat un pic sufletul aici,in fata voastra:)....Eu nu imi doresc decat ca el sa realizeze ca nu asa pasesc doi oameni care se iubesc in viata.Vreau ca amandoi sa avem un loc de munca,sa fim fericiti si sa ne putem creste copii intr-o atmosfera normala,asa cum am fost crescuta si educata eu.Nu pot lupta la nesfarsit singura pt ca aceasta relatie sa mearga,astapt sa vina acasa si sa vad daca are de gand sa isi schimbe modul de viata....daca nu,merg mai departe desi stiu ca va durea tare...dar poate dupa aceasta dezamagire sufleteasca ma vor astepta niste ani fericiti alaturi de un barbat care stie sa ma iubeasca total si sa faca anumite sacrificii pt o viata mai buna...Va imbratisez |
Acest ultim post al tau m-a lamurit pe deplin ca saturatia ta vine mai degraba si de la faptul ca tu doresti o relatie serioasa si vezi ca el nu prea are ganduri de a se aseza la casa lui. Atunci, nu mai ai ce sa faci. Probabil ca nu are rost sa-l astepti pe el sa "creasca".
Antonia88 spune:
Eu stiu ca este criza,vad asta si sunt constienta ca este tot mai greu sa ne descurcam chiar si afara.Aici unde sunt eu nu fac o munca usoara pt o persoana de 23 de ani,ma lupt cu o batranica imobilizata la pat...imi este greu dar nu am alta varianta.Nu este vorba de faptul ca eu vreau pe cineva care sa imi aduca bani,el de 5 ani nu a mai muncit nicaieri...am inceput sa imi pun 1000 de intrebari...sa gasesc solutii iar daca el nu ma sprijina si nu face ceea ce trebuie eu sunt pusa in situatia de a alege intre dragoste si siguranta unui viitor.O seara buna.Va pup
BlackCat4evR spune:
Hmmmmm, deja nu miroase a bine... Pai si daca nu a lucrat pe nicaieri de 5 ani, cum face rost de bani (chiar si acei putini pe care zici ca-i mai aduce)? Daca nu stii, poti avea pe viitor probleme mai mari decat o situatie materiala mai dificila!