Punct si de la capat

balanta_tm spune:

Si eu cred ca nu mai e de stat in aceeasi casa cu asemenea om, care te ameninta de iti ingheata sangele in vene, fie si cand doarme. Daca nu s-a schimbat el in atatia ani, crezi ca se schimba intr-o luna? Sunt doar amagirile soacrei.
Eu cred ca e o chestiune de timp pana va da in tine...
Vorbeste cu avocata si in ce conditii poti pleca de acolo cu copilul.

azzure_sun spune:

Am fost ieri la avocata. Mi-a spus de ce documente are nevoie. Astazi imi trimite pe mail inaintarea (parca asa se cheama). Mi-a sugerat sa solicit divortul de comun acord, e cel mai obisnuit, cu incredintarea minorului. I-am explicat pe scurt cam care e situatia, mi-a spus ca va urma o ancheta sociala.
Am intrebat-o cam in cat timp vor veni cei cu ancheta sociala. Repede, pentru ca procesul are termene scurte tocmai pentru ca este un copil la mijloc. Am intrebat-o si in cat timp va afla el ca am intentat actiune. Mi-a spus ca in maxim o saptamana pentru ca va fi citat.
Imi e teama de momentul respectiv pentru ca sunt convinsa ca inca nu ma crede. De abia atunci va realiza ca e pe bune. As prefera totusi sa-i spun eu in fata ca am introdus actiunea. Asa mi se pare corect, indiferent de felul cum se poarta cu mine. Saptamana asta pregatesc actele si cel mai probabil saptamana viitoare vom da drumul la proces. Deci cred ca iar voi avea un weekend de foc.
Marturisesc ca aseara dupa ce am plecat de la avocata am avut un sentiment de regret ca se va termina totul. Mic de tot. Parca nu-mi vine inca sa cred. Plus ca apoi m-am intalnit cu soacra-mea sa facem niste cumparaturi pentru casa. Si iarasi am avut asa un sentiment ciudat, ca in scurt timp nu voi mai fi langa ei. M-am obisnuit cu ei, asa cum sunt si nu cred ca asta e bine. Cat am asteptat-o sa vina (si am stat cam o ora) m-am tot gandit la ce se intampla, la unde s-a ajuns, de ce, daca mai e vreo sansa. Si inca odata, cu tot sentimentul de regret din suflet, mi-am dat seama ca e mai bine pentru mine sa merg mai departe singura.
Cred ca sentimentul de regret pe care l-am avut aseara tine de teama mea de singuratate. Nu stiu de ce am impresia ca fara el o sa ma simt singura. Si pana la urma din viata mea o sa lipseasca un om care nu a stiut sa ma aprecieze, sa ma faca sa ma simt iubita….deci nu stiu de ce ar trebui sa-mi fie dor de el.

ingrid2907 spune:

Curaj ...mergi pe drumul cel bun. Daca va vrea sa refaca familia ...va gasi calea sa o faca. Momentan pt voi e mai bine separat. Pt viitor ...lasa-l sa vina ..nu se stie niciodata ce se intampla.

Mik spune:

Azzure, am tot citit ce ai scris aici si ma tot "minunam" cit poti tu sa induri.

Sfatul e totusi urmatorul : din moment ce al tau nu a fost niciodata corect fata de tine, nu ai de ce sa te porti cu manusi. Deci intii iti stringi actele de divort, pui in loc sigur ce mai ai tu acolo in casa (acte, bijuterii etc) si dupa aceea si numai dupa aceea il anunti de divort.

Bafta !

dana vio spune:

Sa-ti para rau dupa timpul pierdut, nu dupa ei. Si sa nu uiti curand cum s-au purtat cu tine si mai ales, cum s-a purtat sotul tau cu tine. Toate acele vorbe si gesturi pe care le ai in minte si in inima, nu neaparat pe forum. Omul ala nu se va schimba niciodata. Sa nu faci greseala sa te opresti acum sau sa te intorci vreodata la el.
Apropo, cum va plati pensie alimentara daca nu lucreaza?
Bafta!

Alexandra Maria
14.12.2007

azzure_sun spune:

De timpul pierdut nu-mi pare rau, e ca si cum mi-ar pare rau ca am facut copilul cu el. Imi pare rau ca nu am ales bine, ca am adus pe lume un copil fara sa ma gandesc mai bine, imi pare rau ca mi-am asumat raspunderi care nu erau ale mele doar ca sa-l ajut pe el.

Cat despre pensie alimentara, nu-mi fac iluzii. Nici daca ar avea bani nu as conta pe el. Am invatat sa nu contez pe el.

balanta_tm spune:

azzure, toti, mai devreme sau mai tarziu, am facut alegeri gresite in viata. Unii am ales prost inainte sa ne casatorim (cum a fost cazul meu, unde am avut vreo 2 relatii cu niste indivizi cu mult sub nivelul meu), altii am ales prost pe cel/cea cu care ne-am casatorit.
Sigur ca e greu de acceptat ca ti se intampla tie insati faptul ca ai facut o alegere nepotrivita in privinta sotului, dar asta e, trebuie sa te obisnuiesti cu gandul si sa iei cea mai buna decizie pt tine si pt copil; eu zic ca in situatiile astea e bine de judecat cu mintea, nu cu inima. I-ai tolerat foarte multe acestui om, iar normalitatea ta difera mult de normalitatea lui...Si 100 de ani de ati mai sta impreuna, nu vei putea fi fericita cu el. Decat daca te vei cobori la nivelul lui, ceea ce imi e greu ca ai putea sa faci...

azzure_sun spune:

Oh balanta, m-am coborat la nivelul lui, crede-ma. Am ajuns atat de jos incat am acceptat lucruri care in veci nu le-as fi acceptat, tot crezand ca ne va fi bine. Am lasat atat de la mine, am renuntat la dorintele mele, la visele mele, la mine in favoarea lui si a considerat ca i se cuvine. De aia cred sincer ca nu mai e cale de intors, nu mai vreau un astfel de barbat. Cineva mi-a spus la celalalt subiect ca merit un barbat mai bun, care sa aiba grija de mine, sa ma protejeze si nu invers (nu mai tin minte cuvintele exacte, dar cam asta era ideea principala) si asa e, asta imi doresc. Daca va fi sa apara un astfel de om in viata mea nu stiu, pot doar sa sper, dar pentru moment simt nevoia sa fiu singura, sa ma adun, sa-mi revin. M-a secat de puteri acest om.

balanta_tm spune:

Cu atat mai mult, daca simti ca te-ai coborat atat de mult la nivelul lui, ca ai renuntat la atatea si el nu a stiut sa aprecieze nimic, e mai bine sa renunti.
Da, si eu cred ca barbatul de langa noi trebuie sa ne ocroteasca, sa ne protejeze, etc.
Din pacate, tu duci pe umerii tai toate greutatile casniciei voastre, iar el face doar ceea ce vrea. Tu iti bati capul pt tot, tu tii familia asta...Eu asa vad situatia ta: e ca si cum ai avea doi copii, nu unul. Sotul tau imi pare un copil rasfatat, care crede ca totul i se cuvine, care stie doar sa ceara si sa creeze probleme, nicidecum nu imi pare un partener de viata.

salcia spune:

Asa e, meriti un barbat mai bun, si nu trebuie sa-ti para rau dupa acesta, care a dovedit cu varf si indesat pana acum ca nu merita. Tu esti responsabila pentru tine si pentru copil, si trebuie sa faci tot ce poti ca sa va fie bine. Sunt convinsa ca te vei descurca mult mai bine fara el, care ti-a facut numai necazuri. Esti o femeie desteapta, muncitoare, nu ai nevoie de o piatra de moara agatata de gat.

A, inca ceva, ii dau dreptate lui Mik, cum el nu a fost niciodata corect fata de tine, si de cand l-ai "amenintat" cu divortul atitudinea lui s-a agravat (si asta fara ca macar sa te ia in serios), si mai si crede ca ai pe altcineva, trebuie sa ai mare grija si sa-ti rezolvi intai ce mai e de rezolvat. Adica sa-l anunti ca ai intentat actiunea doar dupa ce-ti pui toate cele la adapost. Si nu stiu cat de sigur e sa mai stai cu el in casa si, mai rau, in pat. Ai grija!

Multa putere iti doresc si sa auzim de bine!