Adoptia unui copil mai mare (peste 3 ani)

marumiha spune:

Noua ni sa spus de la inceput ca daca noi dorim sa schimbam prenumele copilului sau sa-i mai punem unul ,o putem face ,este ceva normal pt.ca o fac multi parintii adoptivi.
AS a facut o cerere pe care eu am semnat-o si a fost pusa la dosar.
Nu a fost nici un fel de problema ,la tribunal a fost totul ok.
Probabil ca fiecare directie procedeaza cum crede de cuvinta ,de multe ori omit sa spuna tot ce trebuie sau nu au chef sa se complice cu multe acte,poate ca si in cazul asta trebuie sa avem putin noroc astfel incit sa primim toate informatiile care ni se cuvin.Pina la urma sint si ei oameni ,nu sint toti la fel.


Mami di Marco

simo_75 spune:

eu consider ca trebuie sa ne informeze cu absolut tot ce trebuie..asta le este meseria!nu i-a pus nimeni sa-si aleaga meseria asta dar dak au facut-o sa se implice 100%!
nu ar trebui sa difere nimic de la un dpc la altul.toti ar trebui sa fie la unison si sa existe aceleasi reguli in toate dpc-urile din tara.
La mine la job de ex aceleasi reguli sunt indiferent de oras.
Oricum idea este ca se poate schimba prenumele din momentul ce s-a efectuat incredintarea celor 90 de zile.

danaionela spune:

Erato felicitari. Ma bucur ca v-ati gasit copilasul. Dupa cum ti-am mai spus, nu o sa fie foarte usor cu cel mic, dar nici imposibil.
MYH ma bucur ca cei mici s-au adaptat. Si una din fetetile noastre doarme in fiecare seara intr-o manutza cu o iconitza si in alta manunta cu o poza cu noi. Saraca poza este rupta si vai de capul ei, dar ea nu o lasa din mana. Asa se simte ea in sigurantza.
La inceput ca si acuma le citim in fiecare seara povesti. Consider ca si acest lucru ne-a apropiat foarte mult. In plus le-am facut si povestea lor, o poveste pe care mut timp mi-a cerut-o sa le o spun. Si acuma isi mai aduc uneori aminte si imi cer sa le mai spun povestea lor. Le-am citit Cartea Junglei, ratusca cea urata si am incercat sa le fac o comparatie cu situatia lor.
In legatura cu gradinita noi le-am avut de la inceput la programul lung. Nu aveam cum sa ne descurcam altfel. A fost greu, ma durea sufletul ca le las la gradi, dar asta este... Trebuie sa le asiguram un trai decent si pentru asta nu puteam sa renuntam la munca. Am ales o gradinita care sa li se potriveasca ( de fapt ele au ales gradinitza)...
Problema mea cea mai mare era daca pot sa fiu o mamica buna pentru ele. La inceput am crezut ca nu o sa reuesc si ca pentru ele AM o sa fie mama lor. Acest raspuns l-am primit putin mai tarziu si temerile mele din acele momente au ramas in trecut..
Trecerea o sa fie dificila, o sa vina cu mofturile si obiceiurile din vechea familie dar cu rabdare o sa se rezolve si acest lucru.
Referitor la nume , eu stiu ca AS ne-a intrebat daca dorim sa le schimbam numele. La noi nu a fost cazul pentru ca au niste nume foarte frumoase, care mi-au placut foarte mult.
Va pup,. ma duc la treaba ca am lipsit o spatamana si s-au adunat o groaza de lucruri.

marumiha spune:

Simo -si eu consider ca este absolut corect si obligatoriu sa ni se dea toate informatiile necesare si ca legea ar trebui sa fie aplicata peste tot la fel.De multe ori ma intreb de ce se aplica diferit de la judet la judet ca doar nu vorbim alta limba.
Cind am citit ca trebuie sa vina politistul acasa la una dintre fetele care asteapta atestatul am ramas un pic pe ginduri ,nu stiu cite mamici care asteapta un copil trebuie sa dea ochii cu politistul pt.ca o sa nasca?Din moment ce ai un cazier ce treaba are politistul cu tine? Sint atitea intrebari fara logica si fara raspuns.

danaionela-de cite ori mi-am pus si eu aceasta intrebare ,daca o sa reusim sa-i oferim copilului tot ce are nevoie ,daca o sa fim parintii pe care ii merita ,buni ,rabdatori ,daca o sa reusim sa-i dam o educatie corespunzatoare incit copilul o sa fie multumit de ceea ce am incercat si incercam sa facem pt.el.De iubit il iubim nespus de mult ,probabil ca atunci cind o sa fie el mare o sa aflam de la el daca a avut o copilarie fericita ,noi ne dam toata silinta si facem multe eforturi pt.el si numai pt.el.
Si noi seara ii citim multe povesti ,ii punem multe filme cu desene animate si tot ce-i place lui .E inebunit dupa Mary Poppins,Piter pan,Pinocchio ,Alice in tara minunilor ,ii place sa mearga la teatru ,la cinema si acum a inceput sa invete pe harta unde sint situate tarile si oceanele si e f.incintat.


Mami di Marco

erato spune:

Buna seara
Pe noi ne-a informat de la inceput cu schimbarea numelui, dar nu doresc sa-i schimb prenumele: are doua frumoase, din care unul sfant, si-mi plac mult, desi nu erau printre numele mele preferate.
M-am hotarat sa-l duc la gradinita cu program prelungit, pt ca altfel ar fi aproape imposibil, n-as avea cu cine sa-l las, desi mi se rupe sufletul (eu n-am suferit sa dorm acolo, sa mananc acolo, nu mi-a placut deloc asa incat parintii au fost nevoiti sa ma ia la pranz), dar nu am alta solutie, il prefer la gradinita decat cu o bona. Am multe emotii cum ne va accepta, cum se va acomoda cu toate schimbarile, cum ne vom descurca in calitate de parinti si cvu toate schimbarile care vor surveni.

MYH spune:

Buna ziua!
Erato, eu te sfatuiesc sa nu-ti mai faci atatea probleme, vei vedea ca degeaba ti le-ai facut. Totul se aranjeaza perfect. Copilul se va adapta fff bine. Sa-l vezi acasa cat mai repede si dupa aceea le vei lua pe toate cum vin. Important este ca va fi toata viata al vostru, este imposibil sa nu se adapteze la modul vostru de viata, doar e in casa lui, e cu familia lui. Chiar daca vor fi unele probleme, vor trece. Nici nu-ti vei da seama ca-s probleme. Viata nu e usoara deloc dar e tare frumoasa.

analias spune:

erato,
E minunat ca ai baietelul acasa. Nu iti mai face griji 'cum va veti descurca in calitate de parinti' pentru ca baietelul o sa va invete chiar el cum sa ii fiti parintii ideali. O sa va acomodati incet-incet si in scurt timp o sa uiti ca ai avut emotii in calitate de mamica-incepatoare :).

Cat despre gradinita: prima gradi la care am inscris-o pe fiica mea a fost cea in care a predat mama mea la un moment dat si unde - in virtutea faptului ca era prof acolo - a incercat sa ma inscrie si pe mine. Ei bine, eu am protestat in cel mai vehement mod posibil: am zbierat atat de tare incat au venit angajatii din cladirea vecina, alarmati de urletele care razbateau din gradinita. Nimeni nu ma atingea, nu imi facea nimeni nimic, dar eu ma asezasem pe covor si zbieram cat ma tineau puterile. A fost ultima oara cand mama a mai incercat sa ma duca acolo. Fiica mea, in schimb, s-a indragostit de gradinita din primul moment si s-a simtit excelent acolo. Mai mult, fetita mea a invatat EXACT in sala de clasa in care ar fi trebuit si eu sa invat (doar ca eu am preferat sa zbier).

Asa ca lasa emotiile la o parte si inarmeaza-te cu imaginatie, energie si pofta de joaca - pentru ca trebuie sa ii faci fata baietelului :).

marumiha spune:

erato-Tot ceea ce ti se intimpla ,toate framintarile ,toate preocuparile si toata frica asta ,eu zic ca e normal sa le ai ,sa le aveti,doar trebuie sa soseasca in casa voastra noul membru al familiei.Te rog sa stai calma sa iei totul cum vine ,ai sa vezi ca o sa fie bine ,chiar daca copii sint mici ,pe noi adultii ne invata atite lucruri.De multe ori raminem stupiti la raspunsurile lor sau la intrebarile pe care ni le pun.



mami di MARCO

erato spune:

Multumesc MyhAnaliassi Marumihapt cuvintele de incurajare, ma ajuta f. tare un cuvant venit din partea voastra, care aveti deja experinta de mame. Voi avea si eu in curand, dar parca nu mai trece odata vremea sa vina acasa. Sper ca saptamana viitoare sa depuna dosarul pt incredintare si ma rog sa avem un termen cat mai scurt. E greu sa-l stiu acolo.

anca_nicolae spune:

Erato,

buna.

"Parintii sunt cei ce te cresc, nu doar te fac." Asa spune un proverb, si asa este. Prin urmare, si sub 3 ani, si peste, va fi la fel. Depinde de voi ce ii veti explica puiului, depinde de voi cat va veti putea apropia de sufletul si fericirea copilului.

In general sunt 3 categorii de parinti adoptivi: unii vor explica puiului cat mai de timpuriu adevarul, altii vor amana cat mai mult momentul, spre 18 ani, iar altii vor vrea ca niciodata sa nu se afle. In toate variantele exista avantaje si dezavantaje, riscuri, sperante.

De exemplu...

Imi amintesc serialul Dallas, Bob si Pam infiasera un copil tot cam asa, de vreo 3 ani. Ei au mers pe principiul de a spune din start copilului ca ei il vor iubi foarte mult, char daca mama lui naturala este in alta parte. Si copilul a receptat f corect informatia, nu s-a simtit mintit. Chiar daca ... mai pot fi mici momente de restriste, cand copilul adoptat [ce stie adevarul] e certat/pedepsit de parinte [oricat am vrea sa evitam, nimeni nu e si nu se comporta perfect tot timpul] ar putea "reprosa" parintelui ca il cearta pt ca nu-l iubeste indeajuns pentru ca nu este parintele lui natural... Totusi, sunt f rare aceste momente... le scriu aici doar ca sa fim contienti de existenta lor. In mare, cred ca este ok ca un copil sa fie iubit in adevar, nu "sub acoperire"...

Alt exemplu sunt eu, la polul opus. Biata mama mea a dorit ca niciodata sa nu aflu, credea ca o sa ii abandonez si o sa alerg sa-mi caut parintii naturali, de a 2-a zi cum voi fi aflat... A trait biata de ea mereu cu aceasta frica, sa nu aflu... Nu detaliez aici asta, e la alt capitol povestea mea, daca vrei sa o citesti,

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=107642&whichpage=5

Eu am vrut sa scriu ca, pana la urma, NU TREBUIE sa crestem/adoptam CU FRICA un copil. Atasamentul exprimat fata de copil [infiat sau natural] conteaza in majoritatea cazurilor [nu toate, din pacate :((] mai mult decat alte detalii. Cum a scris cineva mai sus, copilul se adapteaza pana la urma cu orice situatie mai favorabila lui.

Legat de mama naturala [eu nu stiu denumirile de aici, AM inseamna mama naturala?], daca sa pastrati sau nu legatura, la fel, conteaza daca va este frica sau nu. Daca simtiti ca iubirea voastra va ajunge in sufletul copilului, atunci va fi foarte usor sa relationati voi si copilul cu mama naturala, o veti putea privi ca pe un ALT prieten care este in jurul copilului vostru. Pana la urma, DACA mama naturala are cat de cat o atitudine si sentimente ok fata de copil, atunci copilul doar are de castigat INCA UN PRIETEN. Daca mama naturala nu este interesata, atunci e si mai simplu pt voi .

Si am vazut ca s-a mai scris aici despre nume/prenume. Mie mi s-a schimbat prenumele [si numele, normal]. Cu toate astea, cine va citi la linkul de sus va gasi ce am gandit eu, la 30 de ani, vizavi de mama naturala/prenumele initial/relatii/abandonuri...

Va doresc la toti mult noroc in a avea copilasi [naturali sau adoptati] suficient de sentimentali incat sa primeze pentru ei caldura primita de la voi, fiind parintii DE LANGA EI!

Si ca un "ps", intamplator am citit azi acest subiect si iata ca am gasit-o din nou pe marumiha [:))], si din nou, m-am incantat de gandurile ei!

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori