Adoptia unui copil mai mare (peste 3 ani)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

reginai30 spune:

buna, nu am copii.. Am o verisoara care a adoptat o fetita! e minunea ochilor ei, e cel mai fericit copil!!! Intr-o zi i-a spus ca ea nu a avut burtica sanatoasa si a trebuit sa stea in alta burtica ca sa se poata naste ! Dupa cativa ani, fetita a intrebat-o :mami, cine este femeia in burtica careia am stat? si mama i-a prezentat-o! Apoi au venit acasa fericite si si-au continuat cursul vietii..de atunci nu a mai intrebat! fetita are acum 8 ani si este la o scoala in limba germana!

poate poveste averisoarei mele va va inspira si va va linisti!

marumiha spune:

Ancamumtumesc pt.cuvintele frumoase ,tu esti o comoara ,oare unde ai fost ca nu te-am descoperit pina acum?

Citat:

Legat de mama naturala [eu nu stiu denumirile de aici, AM inseamna mama naturala?], daca sa pastrati sau nu legatura, la fel, conteaza daca va este frica sau nu. Daca simtiti ca iubirea voastra va ajunge in sufletul copilului, atunci va fi foarte usor sa relationati voi si copilul cu mama naturala, o veti putea privi ca pe un ALT prieten care este in jurul copilului vostru. Pana la urma, DACA mama naturala are cat de cat o atitudine si sentimente ok fata de copil, atunci copilul doar are de castigat INCA UN PRIETEN. Daca mama naturala nu este interesata, atunci e si mai simplu pt voi

AM-(asistent maternal)-sint doamnele care sint pregatite , angajate ale directiilor din fiecare judet,care ingrijesc ,educa si responsabile de viata acestor copii abandonati.Atunci cind un copil vine adoptat ,fam.maternalei si in special ea ,sint de mare importanta ,ne dau tot felul de informatii despre copil,despre felul cum a fost crescut ,ce probleme de sanatate a avut pina la momentul adoptiei.Intr-un fel au fost ele mamele copiilor nostri ,noi am ramas in contact cu fam. pt.ca sint niste oameni speciali pt.copil si pt.noi ,au indrumat pasii ,educat si ingrijit ca la carte copilul nostru si nu putem sa nu le fim recunoscatori.

Mami di Marco

Poze

cetin spune:

Buna Erato... felicitari pentru vestea minunata pe care am aflato-o astazi. Imi permit sa iti dau un singur sfat: fa tot posibilul ca macar in prima luca in care copilul ta va veni acasa, sa petreci cat mai mult timp cu el (tu sau/si sotul). Stiu ca avezi servici, dar cred ca merita ca pentru o luna sa o lasati mai usor cu munca, si sa petreceti timpul inmpreuna cu copilul vostru(mai ales ca vn sarbatorile de iarna). Acum este momentul in care se face acomodarea si se sudeaza familia vostra.
Eu am stat cu fetita mea acasa de cand avea 9 luni si pana in prezent, cu mici intreruperi. Adevarat ca am avut acesta posibilitate, dar oricum nu imi imaginez ca as fi facut altfel, indiferent de varsa copiluilui.
Nu iti va fi usor, o perioada de timp, dar credema ca toate se rezolva si se aseaza asa cum va doriti. Important este STARTUL.. restul usor usor.
Pupice dulci pentru toti trei

Anca Wish spune:

Erato, ma bucur tare pentru tine.

O sa-ti dau niste sfaturi, din experienta mea, care sper sa te ajute, avand in vedere ca Dana mea avea 4 ani si un pic cand am adoptat-o:

- intereseaza-te despre ce ii place sa manance sau cu ce ii place sa se joace si cateva zile fa-i mancarea preferata (chiar daca nu esti de acord cu vreun fel de mancare) si cumparati-i niste jucarii pe care sa le gaseasca acasa;

- nu lua nimic de la maternala. Nu jucarii, nu hainute (doar cele de pe el). Daca totusi iei hainute, pune-i-le intr-o punguta, undeva de tine stiut si pastreaza-i-le pentru atunci cand va creste si veti povesti despre "radacini";

- chiar daca maternala e ok, evita o perioada sa vorbeasca cu ea. Fa-o doar daca el ti-o cere sau daca suna ea, intreaba-l daca vrea sa vorbeasca cu ea;

- petreceti cateva zile doar voi 3. Stiu ca familia si prietenii sunt curioasi si nerabdatori, dar niste fete care-l vor cerceta nu-i vor placea f mult;

- pregateste-i un loc doar pt el. O masuta, un scaunel mic...ceva;

- chiar daca nu suna bine, probabil ca-i va spune maternalei, atunci cand va vorbi despre ea "mama", schimbarea se va face treptat, hmmm...si ce frumos va fi cand vei auzi cuvantul asta pt prima data

- daca poti, nu-l da la gradi f curand. Teama abandonului, la inceput, va fi destul de acentuata. A mea nu s-a obisnuit niciodata la gradi, cu toate ca fusese si inainte dar asta nu e o regula. Poate ca baietelul tau va trece mai repede peste perioada de acomodare, poate ca va fi pregatit pentru gradi imediat.

- noi, mamei biologice, i-am spus simplu pe nume. Am discutat despre ea doar atunci cand a vrut ea si despre maternala si despre perioada petrecuta fara noi, la fel.

- mamele adoptive trec printr-o perioada asemanatoare femeilor care nasc, un soi de depresie. Adica, li se pare ca nu mai timp pentru ele, se intreaba tot timpul daca fac lucrurile cum ar trebui, trebuie sa tina piept tirului de intrebari si parerilor (de multe ori ciudate, chiar idioate) venite de la vecini, prieteni, colegi de serviciu si intra intr-un soi de agitatie fireasca si, dupa ce trece perioada, e minunat.

Pe mine m-a apasat perioada imediata sosirii Danei. Era dependenta de mine si era dupa mine chiar si la baie. Era ceva "nefiresc", "altfel". Acum lucrurile stau altfel

Sigur, nu te speria, nu e neaparat necesar sa apara toate "simtomele" astea, cred ca depinde tare mult de copil, dar daca apar, sa nu te ingrijorezi. Sunt absolut normale! Vei invatat din mers, veti invata impreuna. Copilul va va invata sa fiti parinti, iar voi il veti invatat cu e sa fii iubit neconditionat si din tot sufletul.

Un subiect despre aceasta perioada, cred ca ar fi necesar.

Abia astept sa ne dai de stire, daca vei mai avea timp

Pup mama de baiat

erato spune:

Multumesc din suflet pt sfaturi, chiar imi prind bine, pt ca in perioada asta am tot avut o multime de framanatari. Dar sunt sigura va venirea acasa va decurge bine si el se va acomoda in noua casa. Chiar daca nu voi mai scrie o perioada, voi veni sa va povestesc din experienta mea de proaspata mamica. Urmatoarele 2-3 luni voi lucra de acasa, ma voi duce la serviciu doar cand e ceva urgent, voi incerca sa ma dedic total lui, dar voi mai veni pe aici in vizita sa scriu 2-3 randuri, sa vad ce mai faceti. Voi, cele de aici de pe forum, m-ati ajutat mult cu sfaturile vostre, cu experienta voastra si vreau sa ajut si eu pe cele care sunt la inceput de drum.

malex spune:

Am observat ca in general cuplurile hotarate sa adopte doresc un copil pana in 3 ani.La noi in judet din cincizeci sui ceva de familii 2 doreau copil pana in 5 ani, 3 copil pana in 4 ani si restul pana in 2-3 ani.
Eu am optat pentru un copil mai mare (pana in 5 ani)deoarece adoptia copilului mai mare iti poate aduce cateva lamuriri referitoare la gradul de intelegere si la cunostintele pe care le-a acumulat in timpul vietii copilul pe care iti doresti sa il adopti.
Tot astfel, adoptia copilului mai mare te ajuta sa fii mai bine informat in ceea ce priveste istoricul medical al acestuia – medicii putandu-ti comunica de ce boli sufera sau ce afectiuni a prezentat in trecut.
Personalitatea copilului, dar si vocatia si interesele acestuia pot fi evaluate destul de usor de catre tine sau de catre specialisti. In acest mod vei reusi sa determini cat mai exact care ii sunt dificultatile si cum anume sa reusiti sa le depasiti impreuna mai usor
In cazul in care nu esti pregatit suficient sa ai grija de un nou-nascut, ei bine, copilul mai mare te va scuti de noptile nedormite, schimbatul scutecelor, imbaiere si ingrijire foarte atenta. Cu toate acestea, nici copilul mai mare nu trebuie neglijat, doar penntru ca este mai mare. Insa nevoile sale sunt mai putine decat in cazul unui copil de numai cateva saptamani.
Tot copilul mai mare va prezenta cateva aminitiri legate de propriul trecut, asa ca nu mai este cazul sa il pacalesti. Stie de unde vine si ca l-ai adoptat tocmai pentru ca il iubesti si iti doresti sa creasca intr-un mediu cat mai placut alaturi de tine.

marumiha spune:

Si noi am optat pt.un copil cu virsta 0-3ani ,acum cind am capatat un pic de experienta ,sigur as opta pt. copil cu virsta mai mare de 3 ani si nu pt.o virsta f.mica din aceleasi motive pe care le-ai expus tu.
La 4-5 ani un copil intelege multe lucruri si in nici un caz nu este o virsta mare.

Poze

LittleAngel spune:

Eu personal nu cred ca am vreo sansa din cauza problemelor legale,dar eu as adopta fetita mea frumoasa care face anul asta 11 ani.Din pacate,sanse nu prea am.Dar o sa am grija sa fiu prezenta mereu in viata ei.
Dupa ce o sa-mi treaca frustrarea,o sa iau incerc sa continui cu adoptia altul copil,nu stiu acum baiat,fata,ce varsta...nu stiu nimic.Sincer nu ma pot gandi fiind suparata si dezamagita.
Daca raman gravida intre timp,vad ce e copilul si daca e fata adopt baiat si invers.
Dar am nevoie de timp....