Consuming Kids-marketingul adresat copiilor

Aseara pe B1 am vazut intamplator (de obicei nu urmaresc B1) un documentar din 2008 cu acest titlu. Mi s-a parut interesant si, desi situatia de la noi nu e aceeasi din US, cred ca ne indreptam cu pasi repezi catre o situatie similara (daca ma gandesc la copiii mai mici pe care-i stiu, intotdeauna cadoul de Craciun e ceva vazut pe Disney Channel).

Pentru cine are timp si curiozitate, poate urmari documentarul aici :

http://topdocumentaryfilms.com/consuming-kids/

L-a mai vazut cineva ? Daca da, ce parere aveti? Cum poti convinge (cu vorba buna) un copil de 4-5-...ani ca nu are neaparat nevoie de tot ce vede la TV ?



Dana & Amelia (21.06.2011)

saskia spune:

Nu m-am uitat inca la film dar o sa ma uit, pare interesant, la noi a fost o discutie asemanatoare in comitetele de parinti ale scolilor. Unde mai vin diversi cu diferite, incercand sa-i convina sa cumpere, da, efectiv isi fac campanii.

Insa eu personal le-am spus clar: orice carte o luam gratis de citit de la biblioteca, de banii aia faci altceva. Orice jucarie scumpa poate fi inlocuita de alte activitati. Se compara robotul xyz cu batutul mingii pe afara cu alti baieti de varsta voastra? Ai mei baieti stiu asta de mici, de cand s-au dus la scoala (4 ani) ca sunt multi care incearca sa pacaleasca copiii, inclusiv cu dulciurile.

Sunt unele ambalate cu eroii din desene animate, si de 5 ori mai scumpe decat cele cu un ambalaj normal. De aceea traind in societatea olandeza unde se vorbeste devreme de fenomenul bani, le-am spus clar ca unii oameni vor sa faca bani cu orice pret pe spinarea celorlalti si sa nu creada minciunile astea.

Pentru ei o ciocolata e o ciocolata nu ca una e Milka si are aur pe ea. Dar e drept ca iti trebuie mult curaj sa aplici metoda mea. Multi adulti ei insusi sunt sclavii consumerismului de marci, branduri si ca atare nu pot sa predice ce ei nu aplica.

Ori noi suntem exemplele copiilor nostri.

ch_dana spune:

Nu stiu daca neaparat curaj, mai degraba bun-simt.

Nu stiu care e cantitatea de reclame la TV in NL, aici insa a devenit sufocanta. Chiar si posturile care de obicei nu aveau asa ceva (Viasat Explorer, Viasat History) incep sa aiba...e drept ca deocamdata in ungureste, deci nu-s deranjante

Nu-s de acord cu tine intr-o privinta: cartile. Banuiesc ca in NL o biblioteca e cu totul altceva decat in RO, cu toate astea as tine tare mult ca si fetita sa aiba o biblioteca a ei, asa cum am avut eu la vremea mea. Chiar daca o sa fie probabil pe suport electronic...

Dana & Amelia (21.06.2011)

saskia spune:

Si ai mei au o biblioteca a lor, plus cartile noastre, ale mele si ale sotului, plus ce primesc, dar aici e o moda cu diferite abonamente la carti Disney si mai stiu eu ce care costa ceva pe luna.

Ori aici biblioteca publica are carti cu adevarat valoroase de citit, nu poti sa cumperi toate cartile din lume, si unele sunt sau nu pe gustul copiilor. Avand abonament gratuit copiii pana la 18 ani ar fi pacat sa nu citeasca tot ce se poate, costa doar 2,50 euro la inceput sa-ti faca cartela aia si gata.

ML spune:

Si eu l-am vazut, mai demult si m-a ingrozit.

Noi am renuntat la televizor in urma cu 10 ani, inainte de a avea copiii (il folosim insa pt. DVDuri).

La scoala (fata 9 ani, baiatul 8) au in fiecare an o zi de spalare pe creier in amfiteatru: vine un nene (de obicei gras, asudat si la costum), le pune fimulete de propaganda si-i indeamna sa urle cat ii tin bojocii si sa tropaie pana cad lati (apropo', la ultimul cutremur de pe coasta de est, copiii erau la scoala cu domnu' vanzator si asta faceau, tipau! Unu' n-a avut habar ca era cutremur si se misca scoala cu ei!) apoi ii invata cum sa-si frece parintii ca sa vanda reviste dupa lista companiei (o parte din profit revine scolii, publica) iar la sfarsitul campaniei primesc premii in functie de vanzare. Sunt incurajati sa mearga cu lista pe la vecini, la rude, prieteni, colegi de serviciu ai parintilor, daca e posibil sa vanda in tot orasul. Apoi ai de vin cu comenzile onorate ha, ha primesc niste... rate! Da, niste rate din plastic carora li se dau bomboane spre a fi hranite (bineinteles ca aici copilul intervine si mananca bomboanele ratei/ratelor). Copilul care a vandut cele mai multe reviste anul trecut a primit in schimb tot o rata , dar uriasa, mai mare decat el. Restul prostimii este lasata sa topaie pe inflatables (aduse in scoala, la sfarsitul anului, ca rasplata) in functie de cat "a muncit". Ai care sunt lenesi sau cu parinti mai Gica Contra nu pupa zbantuiala sau li se permite, dar mai putin (cand era fata in gradinita, copiii care n-au vandut, n-au fost lasati sa sara).
Nu stiu cum este in restul SUA, nici cum se procedeaza pe la alte scoli, asta s-a intamplat aici.

In fine, anul acesta (ai mei sunt in clasa a 4-a si a 3-a) ne-au spus amandoi ca nu mai vor reviste (le-am cumparat doua in fiecare an, n-am "agatat" nici vecin, nici ruda in aranjament), cel putin fata isi da seama ca ii manipuleaza. Si cu banii care ar fi mers la excroci si-au cumparat carti de la targul de carte organizat prin biblioteca scolii. Eu le explic in permanenta ce se intampla in culise (nu ma refer numai la reviste...), inteleg, dar le este greu sa nu se lase dusi de "peer pressure". Si, totusi, vad o luminita si trag nadejde .

Si ca sa revin la intrebarea ta, nu cred ca poti convinge prea usor un copil de 4-5 ani, care este bombardat zilnic la TV, ca nu are nevoie de tot ce misca pe ecran. Dar poate gresesc.

La tzara americana (poze)


"Un fluture (de noapte) pe zi si alte " (tot poze)

ch_dana spune:

Problema nu e numai TV-ul, faci ce ai facut tu si gata. Dar vad la altii, la gradinita, scoala, etc... In concluzie, multa rabdare si sa fii precum picatura chinezeasca, pana ii convingi ca e manipulare.

Mda, recompensa asta ca la caini e tipica US In 2000, eram la Sacramento la o firma, in cadrul careia ne-au facut un crash course de limbaj de programare. Cine raspundea bine primea bomboane . Aproape ca nu-mi mai venea sa ma implic de jena...

Dana & Amelia (21.06.2011)

tlaura spune:

ML, ce chestie urata se intampla la voi in scoala! Ceilalti parinti sunt de acord?
Si eu duc o lupta cu al meu copil (9 ani) ca sa-l fac sa inteleaga ca nu tot ce se spune in reclame e adevarat. Chiar si e spune acum, cand mai vede cate o reclama :"ce mai mint astiaa! nu e adevarat, nu"?
Dar cand tot anturajul lui are cate o jucarie, sau mai stiu eu ce revista, si numai el nu o are, degeaba incerc eu sa-l conving ca nu are nevoie de chestia respectiva, se simte discrimint in cercul lui de prieteni. Ba chiar si copii spun ca nu se joaca daca nu are X jucarie!
Dar cel mai mult ma deranjeaza reclamele la toate porcariile de mancat!!! Mi-e mila de el, din acelea chiar nu ii cumpar decat foarte rar, il vad salivand la televizor sau cand colegii de scoala vin cu cine stie ce "gustare". In loc de un sandvici, vin cu napolitane, biscuiti cu crema dubioaa, cipsuri, etc! Atunci ma enervez cel mai rau!
Of, e foarte greu cu reclamele asta!

Bee spune:

Cu picatura chinezeasca, va merge, pana la urma. Asa sper eu, cand aud de "pausa Maria" aia cu mii de functii si pe care o vede zilnic la TV, dar a si vazut-o in realitate primita cadou la ziua unei fetite. Eu una i-am explicat ca anumite lucruri promovate intens, sunt mult mai scumpe decat ar fi cazul. Si i-am spus ca de banii respectivi, fiecare fetita din gradinita ei ar primi cate o papusa normala (de 10 lei). La noi in gradi nu-s asa multe fetite, insa fata mea a vazut ca multe din ele n-au nici ce manca, daramite o papusica. Asa ca de la exemplul respectiv, n-o mai vrea pe Maria.

ML spune:

Sigur, nu tine numai de TV, dar munca ti-e mai usoara fara el.

Interesant, de fiecare data cand mergem in vacanta la rudele sotului, copiii (mei) se uita la TV, mult prea mult (ii si las...). Invariabil fata iese de acolo mergand pe varfuri (banuiesc ca vrea sa creasca subit ), vorbind rapid si din varful buzelor si cu aere de adolescenta. Nu stiu daca sa rad sau sa plang... Apoi mai da pe la niste verisoare pline de bani si fite si la plecare stie sigur ce vrea: trusa de farduri, lectii de dans, pantofi cu toc si sa fie model. Cam o saptamana ii ia pana coboara (pe toata talpa ) printre noi, pamantenii, si se intoarce la experimentele ei non-stop din bucatarie.

La fel se intampla cand intram in magazine, vreau si eu cum are cutarica si eu precum cutarescu, esti rea, niciodata nu ne cumperi s.a.m.d. Cum se inchid usile in urma noastra si intram in parcare, se ridica vraja, incep sa povesteasca despre scoala, una, alta... sunt alti copii! Noi nu i-am carat la magazine mici fiind (deci nu i-am vazut tavalindu-se pe jos la 3 ani in public ), abia dupa 7 ani, rar ne insotesc; marturisesc ca mereu le cumparam cate un nimic, de anul trecut am renuntat si la asta, ramane ceva de mancare, daca vor. Si vor. Porcarii sinistre tot nu-i las sa manance si le spun sa se uite pe pungi la ingrediente. Cu cat lista mai lunga si neinteligibila pt. mintile lor, cu atat mai nesanatoasa mancarea, ba ne-am uitat si la cateva filmulete in care iti arata cum se face guma de mestecat (si din ce), ursuletii din ciocolata, iaurtul, etc., macar sa stie ce mananca (ce mai ochi au cascat cand au aflat ca ciunga are niscaiva plastic in ea! Si tot rumega, dar mult mai cu mila de cand ii doare stomacul si fara scene la adresa mea. Sper si eu ca, in timp, vor intelege).

Apoi imi spunea baiatul ca este singurul din clasa fara DS si ca rad de el (iar fata singura fara celular) . Apai rad de el si ca mananca ou fiert, la urma urmei rad de tot ce este diferit... de grasi sau prea slabi, de cei cu ochelari, de negrii (aici rar vezi), de cei cu accent diferit, de portoricani si mexicani sau mai stiu eu ce. Si le explic si-i intreb daca ai de rad sunt copiii buni din clasa care ii plac si cu DS/mobil si fara si-mi spusera ca nu, sunt ai rautaciosi si cu ei si cu restul. Asa, puilor, sa stiti cu cine sa va insotiti in viata si in gura cui sa va uitati...

Parintii nu stiu cat de afectati sunt de painea si circul de la scoala copiilor, cum spunea Saskia, multi isi ingroapa familia in lucruri inutile. Se trezesc oarecum cand isi pierd slujba si casa.

La tzara americana (poze)


"Un fluture (de noapte) pe zi si alte " (tot poze)

ellinia spune:

Problema asta o am si eu cu Stefan - 6 ani - jucarii nu prea cere, sper ca a depasit perioada asta, in schimb ma innebuneste de-a dreptul cu cd-urile astea care apar cu diverse reviste. Cred ca am gresit din prima cand am inceput sa le cumpar, avem colectii din Oraselul Lenes, Scooby Doo, Spiderman, etc. Acum m-am hotarat sa nu le mai cumpar, duc maunca de lamurire cu el, sper sa reusesc. Cu jucariile am avut probleme cand se uita la Minimax, acolo vedea tot felul de chestii si le cerea, exceptand niste chestii de la Lego City nu i-am cumparat nimic pentru ca erau exagerat de scumpe si nu avea intr-adevar nevoie de ele. Ma atentioneaza mereu cand vede ceva la tv care il atrage, am incercat de fiecare data sa-i explic ca sub ambalajul frumos colorat nu se ascunde neaparat ceva bun sau folositor. I-am comparat penarele, de exemplu, unul cu Spiderman costa dublu fata de unul normal. Bineinteles ca i l-am luat pe cel fara Spiderman, la fel caiete, pixuri, etc. Doar ptr ca il au pe Ben 10 pe coperta sunt duble ca pret. Nu mai zic de ghiozdane, treninguri, etc.
Din pacate asta vad in jur, se topesc cand vine vreunul la gradinita cu o bluza cu Spiderman, sau papucei cu Ben10.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

BazarGeneral

anya spune:

Eu zic ca totul trebuie facut cu masura. Interzicerea totala a "prostiilor" ii va face sa si le doreasca si mai mult, iar in momentul in care vor scapa de sub ochul vigilent al parintelui vor face mai rau.
Ai mei baieti se uita la televizor in weekend si mai rar in timpul saptamanii. Evident ca o pereche de papuci de grdainita sunt mai interesanti daca sunt cu Ben 10 iar daca pretul e aproximativ acelasi cu cel al papucilor fara nimic nu vad de ce sa nu-i iau pe cei preferati de copil. Exemplu: i-am gasit in vara, la reduceri, in Leonardo papuci de gradinita cu "familia Sambata" si am dat 17 lei. Probabil ca la 15 lei luam o pereche de tenesi chinezesti in piata, dar...bucuria copilului nu merita 2 lei? Evident ca nu exagelez si nu va primi papuci de 100 lei doar pt ca sunt cu "stiu eu cine". Ai mei au inteles ca atunci cand pretul este ok, nu le voi interzice doar din principiu.
Cu mancarea e putin altfel. Nu le iau "porcarii" dar exista momente, de cateva ori pe an cand le dau voie sa guste. Adica dac asunt invitati la o zi de nastere la Mc, ii voi lasa sa manance alaturi de ceilalti copii. Nici Cola nu mi se pare ok pt copii, dar celui mare (8 ani) am inceput sa-i dau voie sa guste din cand in cand (nu mai mult de jumatate de pahar). Nu vreau sa ajunga ca o colega de-a mea care (frustrata fiind de interdictiile din copilarie) acum bea cel putin 2 litri de cola zilnic. Tot de 3-4 ori pe an au voie sa-si ia si chips-uri. Cand mergem in hipermarket stiu ca au voie sa-si aleaga fiecare cate un iaurt si ii las sa mai scape si un kinderpinguin. Jucarii nu cer, dar asta nu inseamna ca nu petrecem timp in fata rafturilor facnd liste pt Mos Craciun sau Iepuras.