Cand ti-e mila de fostul...

Buna seara tuturor,

Ma confrunt cu o problema foarte stresanta si deprimanta. In urma cu 10 luni m-am despartit de sotul meu, dupa 7 ani de relatie. Decizia a fost a mea, iar reactia lui initiala a fost sa trateze problema cu alcool, asa cum a facut cu orice problema aparuta de 14 ani incoace.
Dar intr-o luna doua si-a revenit, si-a gasit si un loc de munca mult mai bun decat anteriorul si am hotarat ca putem ramane buni prieteni.
Eu l-am iubit foarte mult pe omul asta si, din cauza labilitatii sale emotionale si psihice, m-am simtit intotdeauna mama lui. Acest lucru in ciuda faptului ca eu am 29 de ani si el 44. Am sfarsit prin a ma simti responsabila fata de el. La fel cum faci cu un copil mic.
La doar o luna dupa despartire am inceput o noua relatie care merge incredibil de bine. Sunt total indragostita de acest om.
Problema este ca fostul sot, la orice fel de depresie (care...wow...vine mai ales cand bea peste masura) ma suna pe mine. Nu ca ar regreta ca ne-am despartit, ci pentru ca stie ca eu il ascult. A reusit in ultimii ani sa-si indeparteze majoritatea prietenilor.
Am vrut de multe ori sa intrerup aceasta dependenta, dar nici nu ma puteam imagina spunandu-i ca nu mai vreau sa ma sune.
El s-a indragostit acum cateva luni de o femeie de 23 de ani (virgina), ceea ce a rezultat in suferinta, bineinteles. De atunci a inceput sa bea peste masura, a fost si dat afara de la serviciu (sustine ca nu din vina lui).
M-a sunat sa ma implore sa-i gasesc de lucru in firma la care lucrez eu. Eu nu vreau acest lucru, nu as putea suporta sa-l vad zilnic. Plus ca prietenul meu actual nu ar reactiona pre bine la acest scenariu.
A inceput santajul emotional. "In tine mi-e ultima speranta. Daca nici tu nu ma ajuti, atunci ma duc la manastire".
I-am spus ca ma considera canalizarea lui si ca, cu toate ca stie ca-mi face foarte mult rau, continua sa-si deverseze totate angoasele, depresiile si paranoile in mine.
I-am promis ca-l voi ajuta cum pot cu serviciu, dar ca nu mai vreau sa vorbim altceva pana nu o sa fie in stare sa nu-mi mai faca rau.
A doua zi dupa aceasta discutie, un coleg de-al meu (amic comun) mi-a spus ca fostul meu sot apeleaza la el sa-l aduca la noi in firma, din motiv ca eu sunt rea si egoista si nu vreau sa-l ajut.
Bun. Ma simt calcata in picioare, insa tot nu pot sa pun un punct definitiv si sa nu ma mai intereseze de el. Si, nu, nu pentru ca ma flateaza dependenta lui, ci pentru ca ma simt ca o mama care si-a abandonat pruncul in sant.
Am nevoie de sfaturi pertinente si punctuale pentru a lua cea mai sanatoasa decizie pentru mine, el si relatia mea cu actualul iubit.

PS: Actualului iubit i s-a parut initial foarte fain ca am ramas in relatii de prietenie cu fostul sot, insa pana in punctul in care si-a dat seama ca acesta ma suna de fiecare data cand e deprimat si ca dupa fiecare astfel de telefon eu sunt deprimata, stresata si nervoasa cate 1-2-3 zile.

Multumesc tare mult,
Luna.

madyrizi spune:

e o vorba: "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"... risti sa-l pierzi si pe cel de langa tine. daca esti dispusa la acest risc, atunci continua ca pana acum, daca nu esti dispusa atunci pune punct definitiv cu "fostul".
problema reala e la tine. poate simti pt. "fostul" mai mult decat pt. "prezentul".
eu as pune punct si mi-as continua viata. dar realmente continuat, nu poticnit...

Mami de www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png" target="_blank">Mihai siwww.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png" target="_blank">Alex
NOUTATI IN ALBUM
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii

lunav spune:

mady, intr-adevar, problema e la mine. In legatura cu ce simt mai puternic pentru fostul, nu e altceva decat mila si vinovatie si responsabilitate. Simt ca l-am abandonat, dupa o relatie in care ne-am ajutat reciproc foarte mult. Mai mult el pe mine.
Ai dreptate, sunt contienta ca imi pun in pericol relatia actuala si starea psihica si ma gandesc si eu foarte des ca "mi-e mila de tine, dar de mine mi se rupe sufletul".
Multumesc pentru sfat.

anca74 spune:

Vezi-ti de viata ta fiindca nu merita fostul sot atat interes si timp pierdut.
Daca ai luat hotararea, acum 10 luni, sa-l trimiti la naiba, fii consecventa.

kariguld spune:

iti trebuie vointa sa te rupi de el. si cand o faci, nu te mai uiti inapoi, nu-i mai raspunzi la telefon, nimik nimik. nu e greu, e mai simplu decat crezi. trebuie doar sa te hotarasti.

eu am un "fost", mai mare cu 14 ani ca mine care inca viseaza la cai verzi pe pereti in legatura cu mine. in trecut, ca sa scap de vaicarelile si telefoanele lui, m-am mutat ptr o vreme de acasa si am rupt absolut orice legatura cu el. si noi n-am fost decat prieteni un an si ceva. dupa cativa ani am reluat usor relatiile iar el a inceput sa viseze si probabil sa-si inchipuie ca eu, candva... insa eu n-am mai ascultat povestile si aberatiile lui. mereu i-am retezat-o scurt. nici acum dupa mai mult de 18 ani nu i-a trecut, inca ma suna si incepe cu aceasi placa veche....dar na, ce pot sa-i fac eu? daca el vrea sa viseze si sa abereze e liber s-o faca.

nadaflorilor spune:

Sa se duca la manastire, poate ca dupa o cura de regim manastiresc isi vine in fire... poate isi ia gandul si de la fete mari...



Nina, 28+,

lunav spune:

Multumesc pentru sfaturi.
kariguld, problema nu e ca m-ar vrea inapoi, ci ca vrea sa se bazeze in continuare pe mine.
Nu este in stare sa se lase de baut si sa se puna pe picioare si are nevoie de oameni care sa-i asculte plansetele. La 44 de ani.
Acelasi comportament il are si cu maica-sa. Daca nu vrea sa-l ajute cand are nevoie, o ameninta ca se duce la manastire, in munti, in paduri.

msl1 spune:

Mai eu nu pot sa inteleg cum poate sa iti fie mila de o persoana de 44 de ani care pe deasupra mai si profita de tine emotional intelg mila de copil, batrin persoana handicapata da de unnu de 44 de ani carei in toata puterea de ce sa iti fie mila? doamne feri sa isi gaseasca servici in firma in care lucrezi tu acum pt ca o sa iti dai demisia din cauza lui....bine ar fi sa mearga la manastire baram ar renunta la alcool si fete "mari"

lunav spune:

msl, mi-e mila pentru ca e un om handicapat emotional si psihic. E un alcoolic care bea zi de zi de 14 ani. Si cu toate astea l-am iubit si inca tin la el. Ca la un bun prieten.

PS: va multumesc tututor pt sfaturi. Imi prind tare bine niste pareri obiective.

aadina spune:

Sub nici o forma sa nu-l aduci la tine la firma. Poate face vreo trasnaie pe acolo si iti pierzi si tu serviciul. Apoi sa te vezi zilnic cu el nu cred ca o sa-ti fie bine. Pana la urma actualul o sa-ti reproseze.

Si nu am inteles faza cu fata virgina. De ce a suferit el?

lunav spune:

aadina, tipa s-a aratat initial interesata de el. sunt aproape sigura ca s-a si indragostit de el. au fost poezioare, telefoane, vizionat filme impreuna etc. Nimic sexual, nici macar un sarut.
pana la urma fetei i-a fost teama sa inceapa o relatie cu un tip cu 21 de ani mai mare.
in momentul in care ea i-a spus ca e bulversata, sufera si ca ar fi mai bine sa nu se mai vada, el a luat-o la vale.
asa cum a facut la orice trauma emotionala (si nu numai) a inceput sa bea enorm.