un sfat de la mamici cu copilasi strengari

Buna,
am un baietel care se apropie de un 1 si 3 luni. Eu un mic strengar, f. curios, care nici in somn nu sta locului. Primii pasi i-a facut pe la 11 luni, iar pana la un an si o luna a mers numai de mana, dar numai pe unde a vrut el.
Acum acelasi lucru face mai ales cand suntem in parc, curiozitatea e f mare,iar noi il lasam sa mearga pe unde doreste si-l urmam. Insa nu accepta nici in ruptul capului sa mearga de manuta. Daca incerc sa-l iau de mana ca sa nu calce intr-o groapa,sant, sa nu se duca in strada (caci asta e una din tendinte), se smuceste, se lasa pe vine si incepe sa planga.
Ce sfat imi dati, pe langa nelipsita rabdare, cum ar trebui sa procedez ca sa-l invat sa mearga si de manuta?
Mentionez ca in carut nu mai vrea sa stea, in tricicleta din cand in cand, iar din brate se smuceste ca sa-l pun sa mearga.

oana_lex82 spune:

Angie, draga de tine...Ce a mai crescut Linu..mare, mare si ce vointa are..Nici al meu nu vrea sa mearga deloc de manuta, dar daca plec ma urmeaza ca un catelus,dar tre sa fiu cu ochii pe el ca daca ii distrage ceva atentia (o bicicleta, o masina, un catel) nu mai vine dupa mine ...Al meu sta in carut, destul de mult, nu face nazuri, dar in general cand iesim afara il las si pe jos..Nici al meu nu sta in tricicleta deloc, asa ca deocamdata e pe post de cuier in hol:P...Al meu cand nu-i convine ceva se da cu capul de parchet.....Nu-mi plac deloc "apucaturile" astea dar incerc sa fiu pe faza, il iau in brate si il strang la piept ,il mangai, il pup si ii zic ca il iubesc..se potoleste relativ repede:)..
Multa rabdare iti doresc, k solutii pt problema ta/noastra nu prea am.Va pup!!!

Angie.C spune:

buna, Oana..Linu nici macar nu se tine dupa noi daca plecam..intr-o zi ne-am ascuns, nici macar nu i-a pasat ca e singur, a plecat mai departe, iar noi ca niste catelusi dupa el. E curajos si neinfricat, dar si f ambitios, intr-o zi voia sa se catere in copac. se tinea de el si ridica piciorusele.
Sanatate multa lui Iustin.

ingridnen spune:

exact asa a fost si Cristi. Nu mergea de mana (se aseza pe jos) iar in parc fugea in toate directiile. Si eu m-am ascuns si nici ca-i pasa...
Deci eu il duceam in carut pana in parc si acolo il dadeam jos, sa se duca unde vrea el.
Cel mai nasol am patit intr-un magazin, el nu avea rabdare sa stea langa mine, s-a dus intai la vanzatoare in spate si pe urma a tasnit pe usa afara.. l-am prins in ultimul moment pe strada intens circulata... eram in prag de infarct. Ma mir ca am supravietuit

Ah, si s-a potolit un pic in jurul varstei de 3 ani.

Asa ca...rabdare si conditie fizica sa ai.

Ingrid si Cristi 8 ani

lulu77 spune:

Sfat: RABDAREEEEEEE. Trece.

am si eu una bucata acasa, s-a potolit spre 3 ani.

blue_flower spune:

Eu nu am ce sfat sa iti dau pentru ca si al meu copil face la fel. Si nu doar in parc, ci oriunde. In magazine, pe strada, in curte, el merge doar in partea cealalta de unde mergem noi.
Am incercat in parc sa ne schimbam directia, si-a schimbat-o si el...doar sa nu mearga in directia noastra.
E ambitios si...asta e.
La mine merge daca il iau usor in brate, ii soptesc la ureche diverse, ii zic ca ii arat nu stiu ce....si ma lasa sa il iau in brate. Asa mergem in parc. Ori noi alergand dupa el, ori in brate la noi. Mai sta si in carucior, dar doar cand e obosit rau.
Si acasa isi manifesta independenta si vointa, tipa, plange daca nu primeste ce vrea sau daca nu poate face ce vrea in secunda aia....dar eu zic ca e normal la varsta lor, isi testeaza limitele, sunt curiosi si neinfricati.
A, si n-are nici o treaba daca nu ne vede, fie in parc, fie in vizita cu copii multi...se intoarce si pleaca, nici nu se uita ca e singur sau nu.

cipcipcip spune:

Ma inscriu si eu la copii strengari Exact asa face si al meu si stiu ca trece dar o sa ia muuuult timp.

anya spune:

Offf, il recunosc in ce povestiti voi pe pustiul meu mai mare (acum are 8 ani). Va mai trece cu timpul pentru ca vor intelege rationamentele. Incapatanarea ramane.
A mers uneori cu distrasul atentiei, alteori mergea daca il anuntatm din timp ce urmeaza sa facem si cu prezentarea avantajelor. Si noua ne-a scapat in strada. Eu eram pe un trotuar cu cel mic in carucior si sotul pe celalalt cu copilul de mana. S-a smuls efectiv din mana sotului meu si a zbughit-o catre mine...prin fata unei masini. Noroc ca a avut omul reflexe bune. Nu va spun cum mi s-au muiat picioarele. Nu prea ai ce sa faci. Va trebui sa-l supraveghezi, sa ai ochi de vultur ...si la spate.

Didididi spune:

Sigur pe la trei ani trece, cel putin la noi asa a fost.De unde nici sa nu vada caruciorul, acum se urca direct pe trici sa il impingi.Ce a mers la noi a fost mersul in carucior impins in fuga (ca parcul nu era apropae si pe jos nu se putea) si iterdictii cat mai putine, ca atunci cand este neaparat necesar sa ii interzici sa nu se frustreze foarte tare. Daca era in brate, neaparat vorbeam si ii aratam frunze, pasari, deci pe cat puteam sa ii distragem atentia.

msl1 spune:

Eu am gasit solutia:hamul! sint tot felul de modele de pus in fata sau spate care seamana cu un rucsac, animal de plus etc etc. asa merge pe strada "singur" dar il poti feri de pericole

ela_04 spune:

Eu am frica asta de cand am nascut. Sa nu fuga in strada.
Astfel incat m-am gandit eu ca asa cum are o rutina a baii, a somnului, a mesei, asa sa-i fac o rutina si din tinutul de mana
asa ca de cand era bebe mic in scaunul lui de masina si in spate, eu stateam langa el si il tineam de mana. de cele mai multe ori adormea.
cand doarme si acum cu mine in pat il tin de manuta cel putin pana adorm eu.
Apoi...cand a inceput sa o ia singurel ii tot spuneam cat de mult imi place mie sa ma tina de mana, ce mandra sunt, ce fericita cand ma tine de mana.
Logic ca minunea nu tine tot drumul...mai uita, mai fuge repede la o masina parcata pe trotoar sa o stearga de praf. In general cand mergem pe jos nu ne grabim nicaieri, asa ca astept pana el sterge bine masina respectiva si ii intind mana iar el imi da manuta lui si mergem mai departe.
Am mai incercat cu ...mama e bartana vino si ajuto dar nu a mers
La noi a mers asa. Si nu e deloc un copil docil.
aaa... 1. la inceput chiar il felicitam pt ca mi-a dat mana
2. niciodata nu am traversat cu el de mana. numai in brate. din timp, pana sa ajungem la trecere, pregatesc terenul si il i-au in brate.
Cred ca pana o sa ma tine spatele tot asa o sa fac.