un sfat de la mamici cu copilasi strengari

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Angie.C spune:

Citat:
citat din mesajul lui ela_04

Eu am frica asta de cand am nascut. Sa nu fuga in strada.
Astfel incat m-am gandit eu ca asa cum are o rutina a baii, a somnului, a mesei, asa sa-i fac o rutina si din tinutul de mana
asa ca de cand era bebe mic in scaunul lui de masina si in spate, eu stateam langa el si il tineam de mana. de cele mai multe ori adormea.
cand doarme si acum cu mine in pat il tin de manuta cel putin pana adorm eu.
Apoi...cand a inceput sa o ia singurel ii tot spuneam cat de mult imi place mie sa ma tina de mana, ce mandra sunt, ce fericita cand ma tine de mana.
Logic ca minunea nu tine tot drumul...mai uita, mai fuge repede la o masina parcata pe trotoar sa o stearga de praf. In general cand mergem pe jos nu ne grabim nicaieri, asa ca astept pana el sterge bine masina respectiva si ii intind mana iar el imi da manuta lui si mergem mai departe.
Am mai incercat cu ...mama e bartana vino si ajuto dar nu a mers
La noi a mers asa. Si nu e deloc un copil docil.
aaa... 1. la inceput chiar il felicitam pt ca mi-a dat mana
2. niciodata nu am traversat cu el de mana. numai in brate. din timp, pana sa ajungem la trecere, pregatesc terenul si il i-au in brate.
Cred ca pana o sa ma tine spatele tot asa o sa fac.

Ela, lui nici in ruptul capului nu-i place sa il tin de mana. Uneori, in casa, vreau sa-l mai tin eu de manuta sa ma uit la ea,sa o pup, si-o trage repede..nici cand era mic si manca la san nu ma lasa sa-l tin de mana. Imi da mana din proprie initiativa doar cand vrea sa depaseasca un obstacol mai mare sau cand vrea sa urce scari, in rest, independent.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Angie ia-l incet. step by step. nu se poate dintr-o data.
azi cand ne jucam, ne pupacim, ne gadilam, pupam o manuta. da-mi o manuta sa coboram...strangi un pic manuta si ii spui uite ce-mi place, ce fericita sunt etc...
stiu ca e mic si ai impresia ca nu intelege dar daca tu vei crede ce vei spune el chiar daca nu intelege (dar intelege) o sa simta vibratia din vocea ta. daca tu o spui ca si cum mai vreu un mar...nu o sa mearga.
baietelul nostru nu supota sa-i pui mana pe laba piciorului. si cu toate astea acum cand ne culcam la pranz imi cauta mana si isi pune piciorul in mana mea. eu ma chinui sa-l tin de mana ...el o duce spre picior... asa ca o mana ii tin un picior -uneori ambele- si cu o mana il tin de manuta.
e inca mic... acum tu pt el esti totul, ia-l incet, frumos cu vorba buna...
nu iti recomand sa insisti cand e foame sau somn de obicei nu prea mai raspund la stimuli iindiferent cat de duioasa esti.
si nu te enerva indiferent daca se tavaleste pe jos sau incepe sa urle. nu mai insista daca vezi asta.mai lasal 30 de min, iar incerci....
e timp...distractia abia de acum incepe

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ingridnen spune:

hamul ca un fel de lesa pana la vreo 3 ani ??

L-am folosit si noi cand a invatat sa mearga, ca nu mai puteam de spate. Dar pentru ca se tot arunca inainte in ham, mi-a facut niste pete rosii pe piele acolo unde se "freca" hamul ... si am renuntat.

Ingrid si Cristi 8 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Uf, exact asa si noi. La 10 luni l-am pus ultima data in carut, la 10 luni jumate a inceput sa mearga, a mai mers vrajeala cu trici inca vreo cateva luni, dupa care gata, salutare!

Am noroc ca am un parc f aproape, numai traversez strada si am ajuns, pericole putine. In parc il cam las de capul lui. Pe strada insa are de ales: mana, brate sau "cal" (pe umeri). Incerc sa nu iau personal protestele - plansete sau eventuale cafteli. Si asta o practicam de pe la un an jumate, cand am renuntat la trici.

Acum ii mai dau drumul pe strazile sigure (alea cu gard intre strada si masini), dar ii atrag atentia ca acolo suntem protejati. Si bineinteles sunt la 10 cm de el. Iarasi, la strazile f late (Bd. Basarabia, de pilda, are vreo 3 m latime) il mai las singur, dar e mai mare si pricepe. Eventual ii pun mana dupa umeri, il tin de guler.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miri2007 spune:

La noi a mers puterea exemplului, dar el era un pic mai marisor. Pe la varsta de care povesteti tu, stateam pur si simplu in urma lui, incercand sa-i ofer cat mai multe amanunte despre tot ce il interesa pe el. Fiind foarte curios, exact asa cum spui si tu, i-am vorbit despre tot felul de lucruri catre care se indrepta el (desi poate parea ca nu intelegea la acea varsta). Insa am fost mereu langa el, sustinandu-l cu vorba in curiozitatea lui.

De manuta a inceput sa mearga abia dupa ce a trecut de aceasta etapa a descoperirilor independente si abia cand a vazut mai multi copii mai marisori tinandu-se de manuta cu parintii si cand am reinceput noi (tati si mami) sa ne tinem de manuta de fata cu el

Miri2007
Mai scriu pe / reclama ilegala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emushi spune:

angie, parca vorbesti despre al meu! sunt de aceeasi varsta (nasc. pe 13 iulie), si cu aceleasi "toane"; ca sa-l pun in carut, nu merge decat cu pacaleli, si astea din ce in ce mai elaborate...pana nu demult, ii dadeam ceva in mana si era preocupat de obiectul respectiv, si reuseam sa-l asez in carut, acum s-a prins, si iese cu scandal, se lasa pe spate si se zbate ca un leu in cusca...azi, de ex., nu reuseam nu nici un chip, si am inceput sa pun tot felul de frunze uscate in carut, vorbeam despre ele si ma prefaceam preocupata de asta, fara sa-l bag in seama...a venit de curiozitate si uite asa, cu o frunza, doua, trei, am reusit...
iar de manuta, greu, foarte greu...daca reusesc 10-15minute o iau ca pe o reusita! il mai "amenint" ca daca nu sta de mana, il iau in brate (la sora-sa mergea asta, si asa am scapat de "brate", asta fiind un fel de "pedeapsa"), si uneori imi merge...alteori nu mai am eu rabdare si il iau in brate si tipa si imi trage palme...dar ne intelegem cumva pana la urma...
si tot asa, a mers la 11 luni, se catara peste tot, inclusiv pe mobila, bancile din parc...si daca nu ii convine ceva se aseaza in fund (sau mai degraba se da cu fundul de pamant) si eventual incearca sa dea cu capul de parchet...dar acum a lasat-o mai usor, am fost mereu langa el cu binisorul si cu zambet pe buze si parca i-a mai trecut asta!

mami cu doi strumphi poznasi - Miruna (18.09.2005) si Andrei (13.07.2010)

Mergi la inceput