Mama catre fiu 10 ani:Tatal tau a vrut sa avortez!
Raspunsuri - Pagina 2
viviana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cris_stef Chiar te intereseaza starea fiului tau? Sau doar te deranjeaza imaginea pe care o are el despre tine? Te intereseaza sentimentele copilui si starea lui de mic barbat la 10 ani? Sau te intereseaza doar CE i-a spus mama lui despre tine? Este vorba de TINE sau de FIUL TAU? |
Hai, mai! E vorba de amandoi. De fapt de toti 3.
Faptele se inlantuie. Ce i-a spus mama lui despre el a generat furtuna din sufletul copilului.
Copilul cerseste adevarul. Copilul doreste ca parintii lui sa-i acorde linistea ce o merita.
A spus-o clar ancoradu.
Ca e el furios sau mai bine zis consternat e de inteles.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
J.D. spune:
Tu ai vrut copilul? Sau ai cerut sa faca avort?
Finn Constantine 15.10.2009
viviana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui J.D. Tu ai vrut copilul? Sau ai cerut sa faca avort? Finn Constantine 15.10.2009 |
Conteaza?
Conteaza mai mult ce a ajuns la urechile copilului.
Chiar daca s-a adus in discutie avortul asa ceva nu se spune unui copil de 10 ani.
Conteaza cum se vor desfasura lucrurile de aici inainte.
Cuvintele au fost aruncate, raul a fost facut.
Acum se cauta solutia.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
hannen spune:
Habar nu am ce sa-ti raspund (pt. ca lipsesc multe date) dar nu ma pot abtine sa zic ca-i absolut GROAZNIC ca un copil de 10 ani a auzit asa ceva de la propria-i mama!Ca sa nu mai zic ca un copil de 10 ani stie ce inseamna cuvintul AVORT!
M-am lamurit despre "potentialul" ei de "mama".E absolut brrr,nu gasesc cuvintul potrivit....inuman (poate?) sa-ti poti rani copilul in halul asta.
Se poate ca prin comportamentul tau sa o fi determinat sa spuna aceste vorbe(desi nu este o scuza).Ori nu ai avut o relatie prea buna cu el(si cu ea) si ii este indiferent..ori a fost buna si brusc ai schimbat ceva,ori rea si brusc iar s-a schimbat ceva care-i provoaca un sentiment de nesiguranta.
Oricum ar fi,nu are nicio scuza.
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
cleo78 spune:
copiii mai si fabuleaza. Sau mai trag cu coada urechii. Sau le mai infloresc. Sau intentionat lovesc, sa testeze. Ideea ca de ce a simtit copilul sa zica asta?
Aici exista mai multe necunoscute.
1. e prima data cand iti zice asta copilul? cum s-a comportat pana acum fata de tine? Cum v-ati petrecut restul intalnirilor?
2. cum se comporta mama fata de tine cand va intalniti ? sau cand te intalnesti cu copilul?
3. de ce a simtit copilul nevoia sa iti zica asta? De ce te-a provocat cu asta? A aruncat vorba, asa din senin, sau in mijlocul vre unei discutii aprinse dintre tine cu mama?
etc.
Ce nu mi se pare in regula: in primul mesaj, ancoradu zice "copilul nu s-a linistit decat dupa miezul noptii". Nu mi se pare normal ca un copil sa nu adoarma pana la miezul noptii.
Nici eu nu mi=am cunoscut tatal natural decat tarziu, f. tarziu. reactia mea insa era sa fug de el. Era un necunoscut pt mine. Dar nici el nu a facut nimic pt asta, si apoi, era prea tarziu - aveam deja viata mea, visele, caile trasate in viata. Mai trist e ca tatal natural nu mai are alt copil.
Nu e o cauza pierduta. ACUM E MOMENTUL TAU!!. Acum are nevoie de un exemplu: de tine care vrei sa schimbi ceva in bine. Greselile din trecut pot fi 'iertate'. Ideea sa nu le mai repeti.
Incearca sa fii atent cu el. Sa ii castigi increderea, cum ai face cu un prieten nou. El nu te stie de tata, el te stie de... cineva acolo care a facut-o candva pe mama sa sufere. Ei, tu trebuie sa indrepti asta. Si aici, trebuie sa ii arati constanta in viata lui, sa iti tii promisiunile; stabileste cu mama, o data, periodic in care sa te vezi cu el, perioade scurte la inceput: la un meci sa zicem, pe stadion, sau un tenis de 1 ora. Implica-te in viata lui: sa fii mama singura cu un baiat nu e usor. Intreaba-l daca are caiete, i-ai periodic cate o carte, sau la fiecare schimbare de sezon, i-ai un nou ghiozdan , un trening/blugi, adidas etc. Copiii/baietii cresc f. repede la varsta asta in inaltime.
Nu uita niciodata zilele aniversare. Chiar daca nu ai bani, si ceva facut de tine: sa arati ca te-ai gandit la el.
Nu intarzia NICIODATA la intalnirile cu el. Ideea sa ajungi mai devreme, sa il astepti tu pe el.
Toate astea le zic din experienta mea cu tatal natural. El nu a facut niciuna din astea. Pe toate le-a incalcat cu brio! Dezamagire dupa dezamagire, copilaria mea a fost umpluta de prezenta bunicilor - cam asa faceau ei.
Daca copilul nu are incredere, nu insista. O intalnire de 10min periodic, in care ii dai cele 5 caiete cumparate, e un pas. Lasa-l pe el sa se simta confortabil - deja e mare, decide si singur. Nu il urmari, nu il incolti, mai intai suna pe mama si pe el, si cere-i parerea ca vrei sa te vezi cu el 15 min ca ti-ai adus aminte ca a inceput scoala/vine mos Nicolae/Craciunul/a venit frigul si consideri ca are nevoie de un set de manusi/fular etc. Refuza? nu e nicio problema, cadoul poti sa lasi la o cunostinta comuna/ vecin/ mama la serviciu/ trimis prin posta romana. Ideea sa stie ca te-ai gandit la el. VALOREAZA ENORM asta!
viviana spune:
Ii mai poti spune ca in trecut intre tine si mama lui s-au spus vorbe grele.
Vorbe spuse la suparare pe care le regreti enorm azi si care nu au absolut nicio legatura cu el si cu iubirea pe care i-o porti.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
roxy spune:
parerea mea e ca tu nu ai vrut copilul, ai obligat-o pe mama sa faca avort si daca nu a vrut ai lasat-o balta sau a plecat ea ca sa nu trebuiasca sa faca avort.Deci cine a vrut copilul? Mama si-a asumat singura cresterea lui.Chiar tu spui ca nu ai avut in 10 ani nimic cu ei.Iar acum sa vii si sa ai pretentia ca mama sa-i spuna vai dragul meu ce tare te iubeste tatal tau, si-a adus brusc aminte de tine acum ca ai 10 ani, pana acum nu te-a vrut.Si daca mama iti urma indemnul si facea avort atunci, era mai bine pentru tine? Probabil ca da, dar acum tot mama este cea rea, haina, fara inima...
Posibil intr-un moment de deruta, cand copilul o fi santajat-o cum fac multi de altfel, ca daca nu-i face ce vrea pleaca la tata...i-o fi spus rabufnind ca tu nu l-ai vrut si ai pus-o , obligat-o sa faca avort.Nu stiu daca copilul a mai auzit-o si continuand...ca ea l-a ales pe el si nu a facut ce ai vrut tu, dar asta e adevarul...copilul traieste datorita mamei lui, a deciziei ei si a hotararii de a infrunta viata si pe tine pentru copilul ce avea sa vina.Nu ea trebuie sa fie cea blamata...daca intelegi.
In legatura cu relatia cu al tau copil, probabil acum nu vrea sa te vada, e normal, dar trebuie sa-l faci daca vrei, sa inteleaga ca trecutul nu-l mai stergi, dar ii multumesti mamei lui ca nu te-a ascultat si vrei ca viitorul sa va gaseasca impreuna (ma refer la tine si la copil nu la altceva ).Si asta o faci vorbind-o de bine pe mama lui, nu ponegrind-o.
A_Iulia spune:
INDIFERENT cum au decurs lucrurile, ce a spus mama copilului este ingrozitor.
Nici macar nu ti-a facut un rau tie, tatal copilului. Ci i-a facut un rau COPILULUI EI.
Trecand peste asta, tu, in calitatea ta de parinte, va trebui sa diminuezi consecintele devastatoare pe care un astfel de enunt l-ar putea provoca unui copil. Nu cred ca are sens sa discuti ceva despre asta cu mama copilului - probabil ca e oarecum de pe alta planeta, ci va trebui sa oferi cat poti tu de mult acum copilului tau.
Pentru faptul ca nu ti-ai ignorat copilul (asa cum fac multi barbati) si pentru ca aveti o relatie dupa 10 ani in conditiile in care nu te-a legat prea multe de mama copilului, eu vreau sa te felicit. 
Sunt atat de rari oamenii ce-si asuma responsabilitatile pe viata, incat chiar trebuie felicitati...
ladyJ spune:
Nu conteaza daca copilul fabuleaza! Pentru cine a scris asta mai sus, deci chiar nu conteaza!
Conteaza ca se teme si se simte neiubit, conteaza ca e plin de furie si tremura plangand. Conteaza ca are un tata care nu-i cu el cand e nevoie, conteaza ca are o mama frustrata si nefericita care se razbuna pe copil si-i face viata de rahat!
Tipic. Caz tipic de nefericita care de ciuda ca nu a reusit sa sa casatoreasca cu tatal copilului sau de ciuda ca ´´si-a ratat viata´´ dand nastere unui copil, aluneca incet dar sigur spre tipul de mama care-si investeste copilul cu sentimente de vinovatie pe viata.
Are nevoie de psihoterapeut, poate o ajuta sa-si puna ordine in ganduri si-n viata.
Ancoradu, trebuie sa iti asiguri copilul ca-l iubesti, el are nevoie sa-i arati dragostea ta. Implica-te cat mai mult in viata lui, stai de vorba cu mama lui si stingeti conflictele care au ramas nestinse intre voi! reactionati ca doi adulti, nu ca doi tzanci care se arata cu degetul.
Mergeti toti trei la un psiholog, macar cateva sedinte.
J.D. spune:
Conteaza daca el a vrut ca mama sa faca avort. Daca asa a fost situatia mi se pare fatarnicie sa vi si sa te plangi pt ceea ce s/a intamplat. Nici mama nu a procedat corect. Nu se spune asa ceva unui copil. In nici un caz. Si nu este normal sa invrajbesti copilul impotriva tatalui sau.
Finn Constantine 15.10.2009