10 ani de la 11 sept ...

buflea spune:

Eu eram in ... Manhattan, pe 23rd street. Lucram in televiziune si aveam la serviciu niste ecrane imense, ca de cinema. Ne-am uitat cu totii socati cum a intrat al doilea avion si apoi cum au cazut cladirile. Ne-au evacuat si pentru ca tot NY-ul era paralizat am luat-o pe jos acasa, in Queens. Nu cred ca am realizat pe moment dramatismul situatiei ... nu m-am gandit decat cum sa ies mai repede din Manhattan si imi aduc aminte ca era o mare de oameni care mergeau in pas sustinut pe Queensborough Bridge, fara sa vorbeasca si plutea asa o tensiune in aer, cred ca daca cineva spunea "poc" ne calcam efectiv in picioare. Imi mai aduc aminte ca nu exista nici o metoda de comunicare, mobilele nu mergeau ...si nu puteam lua legatura cu barbata-meu ... pe el l-a prins primul atac in metrou. A vazut focul si s-a gandit "oare cum sting astia un incendiu la o asemenea inaltime". Ne-am intalnit mai tarziu acasa si atunci am realizat ce inseamna sa fi singur intr-o lume straina - in caz de ceva, nu aveam unde ne duce.

Am o prietena foarte buna, romanca, care lucra in Turnul de Nord (cel cu primul atac), la etajul 95. In ziua aceea si-a uitat legitimatia de metrou acasa si s-a intors dupa ea. 20 min intarziere i-au salvat viata. Era in metrou cand a intrat primul avion - se indrepta spre moarte. De la ea din companie au supravietuit 8 persoane, toate nefiind prezente in cladire la momentul respectiv.