autism?
Raspunsuri - Pagina 5
Lo_li_Ta spune:
Kari, solutia dura si care sa vizeze strict interesul copilului ar fi o sesizare urmata de o ancheta sociala. Dar probabil ca e SF.
Bunicii puteau sa duca copilul la un neurolog sau macar psiholog cat a stat la ei. Nu le lua mai mult de 2 ore. Asta ar fi solutia si pe viitor, sa faca cumva sa mai ramana copilul la ei si sa-l duca la un specialist. Dar pe fetita asta n-o vede un pediatru macar?
Eu sunt 80% sigura ca este ceva din spectrul autist. Strict faptul ca se uita la desene animate ar fi fost suficient ca sa stie sa spuna cumo cheama. Un copil, fie el surd, neglijat, needucat etc nu va ajunge sa spuna "la multi ani, bucatarie" sau ca o cheama cinci. E clar ca functioneaza strict prin imitatie si fiind depasita de informatie incurca borcanele.
Faceti cumva ca bunicii sa poata duce fata sa fie vazuta. Cu un diagnostic/alte trimiteri in mana poate vor privi si parintii altfel situatia, chiar daca se vor infuria pe moment.
Chuny spune:
Sunt total de acord cu Lolita. Faptul ca ati facut doar o tentativa de a ajuta copilul si v-ati lovit de un zid, nu inseamna ca ati facut TOT ce se putea. Mergeti pe toate caile pana va asigurati ca fata e urmarita si ajutata corespunzator, la urma urmei e si ea nepotica parintilor tai, e de datoria lor sa o ajute.
JuliaSM spune:
Si eu sunt de acord cu faptul ca fetita trebuie vazuta de un specialist,care sa analizeze daca fetita necesita terapie sau ajutor specializat ori e doar un spirit ingenuu.Mai sunt si copii ciudati,perfect normali psihic,care sunt pur si simplu altfel...
Cand s-a nascut al treilea copil al nostru,noi incercam sa ii pregatim pe ceilalti doi pentru schimbare si pentru venirea bebelusului,le tot repetam cum il va chema,iar fetita mea mai mare,de 3 ani jumatate pe atunci,ii tot nega viitorul nume,spunand ca pe bebe il cheama 5 sau MOV,in functie de toanele pe care le avea (nu noi am informat-o ca ar fi al 5-lea membru in familie,iar mov era culoarea ei preferata in perioada aceea).
Repet,poate fetita e perfect normala,dar e...altceva,fire de boem,de artist,de introvert neinteles,cel mai bine ar fi sa fie dusa la un psiholog,pentru o prima concluzie.
kariguld spune:
dar cum so duca cineva la psiholog? ca parintii nu vor nici macar sa accepte ideea ca ar fi ceva probleme. deci eu asta vreau sa stiu, concret ce se poate face?
posibil ca parintii sa fie oameni simpli si nu gandesc prea departe, atunci e cumva de inteles atitudinea lor.
Lolita, solutia cu ancheta, trebuie sa ai motive intemeiate sa poti face reclamatie. sunt lucruri care trebuiesc dovedite...ehe poveste sofisticata.
foarte trist...
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Katya spune:
Kari, pai concret eu as face asa: in pr. rind mi-as suna fratele si i-as spune ca uite ce mi-a zis mama,ca fata asa si pe dincolo si apoi ca eu cred (totul spus in fraze simple dar concise, cu cuvinte cheie) ca nu e in regula cu ea si ca s-ar impune, spre linistea lor si mai ales binele fetitei, un control la specialist.Daca ar zice ca nu, ca seamana cu ei etc, atunci le-as trimite e-mail-uri, le-as da link-uri, as face rezumate, as boldui,as colora,as desena,as inventa exemple de "prieteni" din jurul meu care au exact aceeasi problema, i-as suna si as insista, daca nu si nu reactioneaza, atunci i-as ameninta ca-i reclam si tot asa.
Macar as sti ca am actionat si ca n-am dormit linistita noaptea.
Despre bunici, nu mai zic cite ar putea face, macar ca as 'rapi" copilul, as zice ca-l duc la muzeu si tot l-as duce la dr.
Nu exista sa nu se poata face ceva pt un copil.
Matzaila_81 spune:
Sau se poate anunta Protectia Copilului.... Se face ancheta sociala, se vede copilul si se indruma catre un consult.
Lucrul asta e posibil sa va "condamne" relatiile cu fratele si sotia lui dar sa puteti salva fetita. Depinde de ce considerati voi mai important.
E dificil de atins subiectul asta. Sunt si asa dificile relatiile intr-o familie d-apoi cand apar si probleme d-astea.
Smarandita, mult succes sa se rezolve totul pentru aia mica.
eumada spune:
Deci daca nu pot fi convinsi parintii macar sa accepte o problema a copilului,nu e nci o cale.Pacat ca acel copil va suferi peste ani...cand parintii nu vor mai putea sa aiba grija de ea.
De ce spun asta?Am un caz concret la mine pe scara.Fata nascuta la 26 de saptamani,trei sau patru luni in spital.Dezvoltare fizica normala.Psihic.....retard mediu,nu vorbeste la 3 ani jumatate,scoate doar niste sunete nearticulate,nu interactionaza,loveste totul in jur,ia obiectele si nu le restituie,se teme de usi si ferestre deschise,musca si e agresiva.Parintii au refuzat orice tratament"ca va vorbi ea"In urma insistentelor au mers la medic,s-a pus diagnosticul dar ei il neaga.Cu desavarsire si incearca sa demonstreze ca ea vorbeste,numara stie alfabetul....pur si simplu refuza sa inteleaga ca inca se mai poate face ceva,ca nu e normal ca ,daca la 1 an jumate ea avea vocabularul tipic"mama tata baba apa,ciu ciu,adica trenul,la doi ani i-au disparut orice cuvinte orice semne ca ar mai avea ceva in vocabular.
Ma intreb cu groaza ce se va intampla peste 20 de ani,cand ea va fi mare?
Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098
JuliaSM spune:
Parintii sunt de vina,Eumada,si trebuie sa depaseasca faza asta a negarii,care e cea mai grea si cea mai importanta in procesul de recuperare a copilului.O data facut pasul asta,deja esti pe drumul cel bun:recunosti fata de tine si fata de toata lumea (si te doare fix in cot de ce spune lumea despre copilul tau,ca e handicapat si cu bube.n cap,ca lumea mananca vrute si nevrute,fara sa iti ceara aprobarea,oricum!!) si te mobilizezi cu tot ce esti si poti ca sa ajuti copilul sa se dezvolte at its best ,nu sa cauti performanta,dar sa stii si sa poti spune oricand ca ai facut tot ce s-a putut pentru recuperarea lui!
In asemenea cazuri,si parintii au nevoie de foarte multa consiliere,nu doar copiii,pentru ca mult atarna si de atitudinea lor fata de situatie,care e una foarte dificila,totusi.
Lo_li_Ta spune:
Kari, asta e solutia concreta: pt inceput, s-o duca bunicii la un control. Sa faca intr-un fel sa mai ramana la ei macar cateva ore. Cu o hartie "oficiala" in mana, fie ea diagnostic/trimitere, altfel pot fi abordati parintii si exista si pretextul sa le sara in cap si smarandita si alte rude.
AB_AC spune:
Citat: |
citat din mesajul lui monica70 Ba poti sa ii mai suni si tu si le mai spui odata,sau macar sa insisti sa o duca la gradinita in toamna asta.Ca sigur s-o sesiza pe-acolo educatoarele si daca ii vor atrage si ele atentia ca nu e ceva in regula,poate se trezesc.Asta cu " la gradinita isi va da drumul" e pentru copii de 2-3 ani nu de 5 ani Uite baietelul meu care abia a implinit doar 2 ani deja vorbeste aproape perfect,in fraze lungi si complexe (pe R nu-l poate inca pronunta) si la fel a fost si fetita mai mare.Deja numara pana la cinci,stie ceva forme geometrice etc. Fetita inca inainte de 3 ani recunostea formele,culorile,ma rog stia o multime de lucruri si majoritatea copiilor stiu deja astea la 3-4 ani,iar nepotica ta are deja 5 ani si nu stie mai nimic |
Domne bravo tie si sa o tina tot asa. Copiii mei nu faceau fraze complete si corecte la 2 ani. As spune ca cei mai multi fac doar propozitii corecte si nici acelea neaparat. Majoritatea copiilor au un vocabular de 150-300 de cuvinte si fac propozitii scurte si invata sa se refere la ei cu "eu" si nu Anuta sau Victoras vrea afara. Sunt in general de tipul : Afara ploua. Azi mancam ardei.
Abia pe la cinci ani vorbesc cu propozitii de 5-6 cuvinte si folosesc relatii sintactice de tip coordonare simpla si/sau subordonare introduse de : si atunci....
Nu fac inca fraze cu : chiar daca si nici nu fac fraze exclusive... daca x se produce nu se produce Y.
Citat: |
Sper sa aiba dreptate si sa fie doar tacuta din fire,dar miram-as.Daca esti tacut ,taci,nu raspunzi aiurea la intrebari ... asta suna sau a autism sau a probleme de auz. |
Incultura crasa. Un copil autist nu raspunde aiurea. Nu e interesat si nu raspunde. Doua lucruri ii lipsesc complet: imitatie si empatie
Poate sa aiba deficit de atentie sau alta tulburare comportamentala sau pur si simplu sa nu fie obisnuita cu lume straina in jur. Pentru ca desi copilul acela are cinci ani daca va socheaza acum inseamna ca abia acum o vedeti. Niste bunici si o matusa care nu-si vad nepoata macar o data pe an... si copilul e lasat brusc cu ei 3 saptamani...
Si are numai defecte.. si mancarea dureaza o ora. La adulti cat dureaza? Eu am lunch break o ora, minim e 30 de minute... o fi vreun motiv.
Faptul ca spune la multi bucatarie... eu il gasesc amuzant. Daca ar fi adevarat copilul ar putea fi in "greva" si ar putea protesta. Dar sincer dupa mine postarea e falsa. Ceva se inflameaza prea busc dupa cinci ani de nevazut.