Cand stim ca nu mai e nimic de facut?

Alta data va intrebam daca sa plec cu el(sotul meu) in strainatate si sa abandonez totul aici,viata mea,familia,pentru ca el nu mai poate trai in tara.Acum situatia s-a transformat,in sensul ca relatiile s-au mai tensionat,il banuiesc de infidelitati si gandeste diferit de persoana pe care o consideram sotul meu cu sufletul,de persoana pe care ma bazam, de persoana cu care puteam sa discut orice si care ma sustinea,ma admira,avea incredere in mine si se mandrea cu mine.Acum cauta nod in papura in tot ceea ce fac si ce nu fac, este indiferent fata de suferinta mea,neinteresat de dorintele mele,imi jigneste familia si orice motiv prielnic sa ma faca sa sufar este binevenit.Nu am dovada,dar banuiesc ca are o relatie extraconjugala cu o fata casatorita.Banuiesc ca de cand a intrat in aceasta relatie gandirea lui s-a schimbat.Suntem de 10 ani intr-o relatie,avem o fetita de 10 luni.Copilul ni l-am dorit amandoi,dar de cand o avem si viata s-a schimbat sotul meu este f stresat,f incordat, f speriat si, de ce nu,nemultumit de noua viata,desi isi iubeste fetita.Asa ca...atunci cand nu se ma poate ne despartim.De unde stim ca este sfarsitul relatiei?De unde stim ca nu mai putem schimba nimic,cand ni se naruiesc toate sperantele?Si,cel mai important, unde gasim curajul sa facem pasul care urmeaza,desi nu este pasul pe care ni-l dorim?

Raza de soare spune:

Eu zic sa fii sigura ca te inseala, inainte sa faci tu un pas gresit.

roxy spune:

poate e suparat pe tine ca nu vrei ca si el din tot sufletul sa pleci din tara, si te considera o piedica in calea dezvoltarii lui.Multi gandesc asa, pentru ca el trebuie sa renunte la dorinta lui cea mai mare pentru a fi cu familia lui, si de aceea considerandu-va raspunzatori de asta, acum se razbuna.Nu e neaparat ca are pe alta.
Posibil daca plecati sa redevina cel care a fost inainte, dar e foarte riscant.
pentru ca acum, tu risti enorm, plecand cu el, pentru ca singuri in strainatate cu copil mic, e stresant si daca el se comporta urat acum, nimic nu-ti garanteaza ca nu va fi la fel si plecati.
In tara ai avea pe cine sa rogi sa te ajute cu fetita, dar in afara nu mai ai asa usor, iar la inceput doar el va avea drept de lucru, si asta ii va da puteri sporite asupra ta.
Eu as incerca intai sa vad ca are sau nu sigur pe alta, iar daca nu, i-as spune clar ca daca nu inceteaza cu modul asta de comportament inacceptabil, poate sa plece unde vrea, dar fata nu si-o mai vede clar.Asta daca chiar ii pasa de ea.

diuta_20 spune:

Ii pasa de fata,dar considera ca este fff greu cu copil,desi nu avem un copil problema.Iar afirmatiile de genul "nu mai fac greseala sa fac copii" sunt dese.Nu am nicio dovada clara ca are pe alta, dar nu am nici dovada ca nu are.Oricum,imi ascunde lucruri.Niciodata nu mi-a spus,pana acum,ca nu trebuie sa stiu eu tot.Stiu ca nu e in regula ca la prima greutate sa te gandesti la despartiri,dar nu ma mai pot apropia deloc de el,este rece,este altu.Cat mi-as dori sa redevina cel care a fost...Iar de discutat cu el nu se poate,respinge ideea.

roxy spune:

asta cu nu mai fac copii in conditiile in care sigur nu se ocupa el de fata, poate fi inteles doar daca se refera la raspundere pe care o ai atunci cand ai un copil, nu mai esti responsabil doar pentru tine ci mereu trebuie sa te gandesti ca ceea ce faci il afecteaza si pe copil si trebuie mereu sa iei in calcul cum afecteaza copilul ceea ce faci.Iar plecarea lui peste mari si tari e cam dificila din punctul lui de vedere acum ca exista copilul.Cum am mai spus poate il vede ca o piedica in implinirea visurilor lui.
Dar asa cum nimeni nu l-a obligat sa aiba copil, banuiesc ca nu ai venit cu copilul si el nu stia si l-ai luat pin surprindere.
Totusi incearca sa vezi de cand a plecat schimbarea lui, de la nasterea copilului sau mai recent.O poti lega de ceva ce a fost intre voi, sau ...

Si acasa cum se manisfesta, se joaca cu fata, vorbeste cu voi sau sta in camera lui ca si cum nu ati exista.
Incearca sa nu mai faci scenarii ca iti faci rau si fata devine agitata si situatia se tensioneaza.
Gandeste-te doar asa de cand a inceput sa se poarte asa si poate iti dai seama ce la facut.

lucialu spune:

Sunteti stresati si obositi probabil. O sa va reveniti cu fiecare zi, pana mai creste pitica. Acum el e mai mult de decor, rar sa aiba copiii atat de mici audienta cu tatii, al meu abia acum de la 2 ani savureaza, asta e cuvantul, fiecare moment petrecut impreuna cu a mica. Si el si-a dorit-o si mi-a si spus ca a iubit-o de la inceput, dar nu simtea taticeala, practic nu teoretic. Mandra ii dadea cu flit de cele mai multe ori, cerandu-ma pe mine, preferandu-ma pe mine.Cred ca e cam aceeasi dezamagire ca a fratilor mai mari, carora li se promite parteneri de joaca si descopera un bebe "nevolnic" care mai si ii fura din atentia parintilor.Asa ca sunt frustrati, iar noi suntem obosite si trecem prin tz transformari. Eu abia dupa un an jumate de la nastere am inceput sa ma recunosc Iti dai seama ca pt sot eram un extraterestru. Suntem in prima linie cand copilul e bebe. Unde barbatii ar putea ajuta, ar fi sa ne asculte, sa ne suporte, sa nu ne mai puna gaz pe foc chiar dc aberam si facem din tantar armasar. Si pt noi e la fel de greu sa ne asumam responsabilitatile de parinte. Mai ales ca nu putem zice time out, muuulte luni de zile, adica vrei nu vrei, prestezi program non stop.
Se poate sa se intample ca unii sa o ia pe aratura, sa isi insele sotiile, dar nu neaparat dc acum nu va intelegeti este vb despre asta. Pur si simplu va adaptati la viata in trei, si nu e usor. Ai rabdare si cautati sa petreceti timp impreuna. Faceti ce se poate ca sa va dentensionati. Orice.

lucialu spune:

ah Diuta, voi nu va contrati cumva si pe cresterea copilului? adica sa primiti sfaturi de din afara sau chiar tu sa il critici pe el cand interactioneaza cu a mica? Spun asta, pt ca o data suntem pt prima oara, multi binevoitori isi vor da cu parerea gratuit, facandu-te sa te simti de doi bani ca parinte, si mai gresim si noi cand nu ii lasam pe ei sa aibe initiativa, sa invete la fel ca noi, parinteala. Mai mult decat teama de responsabilitati, e teama ca nu suntem parinti buni, ca vom esua. Nu stiu cat de mare e la ei, dc e la fel ca la noi, dar este. Si atunci criticile, sfaturile, indicatiile se prind mai usor in sens negativ si cresc sentimentele de frustrare.
In plus unii barbati chiar se tem de bebei. Desigur ca nu o vor recunoaste

eumada spune:

Lucico subscriu si eu la ce spui....
Si Eva a descoperit ca tac`su` e mai atractiv dfe vreo trei luni incoa....pana acu` tata doar seara o ora..ca asta e serviciul..acu`...sa"dolmim cu tata,"si-l tine de tricou sa nu plece,sa mananc cu tata,sa ma spal cu tata....mie imi spune"pleaca de aici stau cu taticul meu"....
DIUTA_20 Probabil i se pare ciudat straniu...dar daca iubeste copilul nu ar trebui sa se poarte asa.....e ok..tu ai hormoni esti obosita,dar el?CA doar nu sta el cu copilul....ar trebui sa multumeasca lui dumnezeu sau in ce crede el ca e sanatoasa si nu trebuie s-o care la doctori.

Spune-i pe un ton calm sa plece el daca vrea apoi vei veni si tu cu copilul in cateva luni...si asa se va alege repede...

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

kariguld spune:

a dreak' treaba . tu femeie ai purtat copilul in pantec, tu ai nascut, tu stai cu el 24 din 24, tu apaltezi, tu il schimbi, tu il tii in brate cel mai mult, tu te trezesti noaptea.... si el, maria sa barbatul e stresat/speriat/tracasat??
sa-mi traduca si mie cineva pe limba mea de baba ce inseamna asta!

sunt de acord ca sunt probleme, ca apar probleme atunci cand se naste un copil -desi in mod normal nu ar trebui sa fie asa, ambii parinti ar trebui sa se bucure de copil si sa participe la cresterea lui chiar din primele momente de viata- dar ele dureaza o zi, doua o saptamana. apoi gata, suntem adulti si responsabili, nu traim intr-o continua stare de nervi, cearta, suntem plini de mofturi si nu acceptam nici macar o discutie civilizata.

nu stiu cand se poate spune ca s-a terminat, cred ca asta simte fiecare in sufeltul sau si stie daca si ce se mai poate face.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

diuta_20 spune:

Sa nu credeti ca sunt paranoica sau am depresii!Am motive sa cred ca are o alta relatie,va povestesc si care sunt.Acum cateva luni am gasit mailuri la el pe mail de la o fata cu care intra in contact prin natura serviciului.Ii facea avansuri obraznice, gen :te pup pe cicatrice,nu pot sa nu te vad 2 zile,ce nume sexi ai,etc.E drept ca el nu ii raspundea la avansuri,dar nici nu o respingea.Atunci mi-a spus ca a fost doar un flirt din partea ei,ca s-a complacut in situatie dar ca nu m-ar insela.Au mai urmat cateva intalniri prin oras,de care am aflat de la prietene si pe care el le numeste "intamplatoare" si nu nu mi-a spus de ele fiindca nu e nimic si nu vroia sa sufar.Acces la mailul lui nu mai am,iar daca am toate mesajele sunt sterse.Si colac peste pupaza,acum cand suntem in concediu aflu ca si ea este plecata taman in aceeasi perioada in concediu.Nu stiu cum as putea sa aflu mai multe,nu am mai fost in situatia asta si chiar nu cred ca as putea sa trec peste infidelitati.Si credeam ca un copil inseamna apropiere nu despartire.

cleo78 spune:

depresie la el. Eu asta inteleg din descrierea de mai sus.


Diuta-20, stai de vorba cu el. Deschis. Asa cum o faceati si inainte de casatorie/copil. Eu stiu un lucru: cand am facut un pas si viata mea e intr-o directie proasta, fac pasul inapoi si judec ce am gresit. Asa ca, lasa copilul cu parintii, pt ca tot ai posibilitatea asta, ramaneti 1 zi/noapte impreuna, si stati de vorba. Intr-o casnicie sunteti 2 .