M-am hotarat.............adoptie(75)
Raspunsuri - Pagina 2
simo_73 spune:
danaionela- cum am mai spus "fiecare bordei cu obiceiurile lui" 
, vacanta placuta si distractie la maxim
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
BebeAnda spune:
liliana csaki- Vreau si eu pe lista aspirantelor...sunt in atestare...Ti-am scris si PM dar poate nu ai vazut...MULTUMESC!
Anda
simo_75 spune:
ce ciudata povestea cu sunatul la politie...
simo_73 spune:
Asta este , sincera sa fiu nu ma mai mira nimic. Pe mine ma intereseaza doar ce vreau eu, si vreau si am sa fac tot ce imi sta in puteri sa imi strang in brate copilasul.
simo_75 si poze m-au pus sa fac din toate camerele din apartament si din cat mai multe unghiuri, am inteles ca alte directii nu au cerut asa ceva, aici se cere.
Simo poate ma ajuti si pe mine cu ceva detalii despre concediu de crestere copilului, stiu ca este prea devreme dar vreau sa fiu informata.
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
simo_75 spune:
simo_73-o sa ai dreptul la concediu de crestere ca orice mamica.Asta daca e pana in 2 ani,daca e mai maricel...te descurci 
ca asa e in romania...
pentru noi a fost destul de greu,alex avea deja peste 2 ani,numai noi stim cum am facut ca sa ne luam concedii sa stam cu el cat de cat.A fost greu pentru ca nu aveam concediu 100 de zile desi cei de la DPC asa credeau 
si te tot spuneau sa stam cu el ,sa-l cunoastem etc etc....
Dar daca e mai micutz de 2 ani se aplica legea pentru mame.
asta cu pozele in casa deja m-a lasat masca!De ce vroiau poze,le arata copilului?ha ha ha....daca ii place unde va sta????doamne...
Bine ca si la noi veneau si ne tot intrebau -ii luati mobila de copii?dar cand ii luati??si copilul nici nu era venit si nici perspective la ora aia nu existau
Oricum sunt ciudati astia de la DPC-uri..au niste intrebari si niste dorinte de te doare mintea dar am trecut peste doar pentru ca dorinta de a avea copil era enorma!
bine uneori imi sarea tandara si mai intram in ei si se potoleau dar pe de alta parte ii <menajam> pentru ca aveam nevoie de ei.
Odata ne-au pus sa facem un cerc in care sa ne departajam activitatiile printre care evident intra si catelul.Un cerc era inainte de sa avem copil si al doilea dupa ce veneau copilul si evident ca la partea cu catelul nu se schimba nimic in ambele cercuri si erau foarte nedumerite ca pastram aceiasi afectiune si grija pentru catel.Si le-am spus ca e normal sa-i pastram aceiasi grija si afectiune ca doar e un suflet care face parte din familie
si venirea unui copil nu o sa schimbe cu nimic din grijile si afectiunea pentru el.Nu ne batem joc de el .Are aceleasi nevoi si inainte si dupa..si plus de asta il iubim foate mult....ideea e ca tot nu intelegeau....si vreau sa va spun ca si datorita catelului nostru Alex s-a adaptat foarte repede.Nu va imaginati cat a contribuit si el la integrarea lui Alex.Acum sunt prieteni,se iubesc amandoi la nebunie,Alex vrea sa-l ia si la gadinita ......nu poate sta fara el.Si catelusul nostru este tanar,cresc impreuna si un caine pentru copil dezvolta anumite lucruri- sa fie responsabil ,de ex Alex are grija sa aiba apa,mancare etc.....de ce nu intelegeau d.nele DPC-iste nu stiu...ca doar aveau psihologia la activ nu?
De aceea zic ca sunt niste angajati ciudati printre ei....dar sunt si oameni de calitate!
simo_73 spune:
Buna dimineata, fetelor
Astazi am prima intalnire oficiala cu inspectorul care se ocupa de dosarul meu de adoptie si cu psihologul.
Am emotii, sotul la fel, spream sa trecem cu bine de prima intalnire, ma rog la D-zeu sa fie alaturi de noi.
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
anne`mary spune:
buna ziua.
Incerc de 3 ani sa raman insarcinata dar fara succes. Cu cat trece timpul cu atat ma gandesc la faptul ca asa imi este scris. Doctorii nu gasesc nicio explicatie de ce nu pot ramane insarcinata. Din clasa a 12-a cand am trecut pragul unui orfelinat si am vazut ce grozavii sunt pe acolo, mi-am promis ca am sa scot un copil din mediul ala. Planul meu era sa nasc un copil si apoi sa adopt unul. Dar pare ca nu asa vor sta lucrurile. Discut de aproape un an de zile cu sotul meu sa adoptam un copil. teoretic suntem amandoi de acord. Practic insa .....
Nu stiu de ce dar am o retinere cand vine vorba sa incep demersurile. Sotul este azi de acord, stabilim sa incepem treaba si cand vine vorba sa punem in practica imi spune "dar nu vrei totusi sa mai incercam?" iar eu ma las convinsa. Ati trecut si voi prin moe=mentele astea? Cum ati trecut peste ele?
MYH spune:
Buna dimineata!
Abia acum am reusit sa-mi fac timp sa scriu pe forum. De ultima data cand v-am scris, mi s-a schimbat viata. In bine. V-am spus ca urmeaza sa ma duc la fetitele din Targu Jiu pe 1 septembrie dar aceasta vizita s-a anulat. Dumnezeu a avut alt plan pentru noi. Cand eram in dilema cea mai mare cu fetitele (fetele abia reuseau sa vorbeasca la telefon cu noi, nu voiau deloc sa renunte la viata pe care o au in Targu Jiu), a venit raspunsul din Buzau ca au 2 copilasi in evidenta, un baietel de 1 an si o fetita de 6 ani. Ne-au trimis o fotografie cu fetita (atat aveau) si ne-am decis sa mergem la Buzau si sa vedem acesti copilasi cu toate ca inainte au mai venit raspunsuri din tara si nu le-am dat curs. Acum am fost impulsionati sa vedem acesti copilasi. Vineri, 19 august, am fost sa vedem copiii. Incredibil, de la prima intalnire fata s-a atasat foarte tare de mine, a stat in bratele mele, m-a pupat, mi-a spus poezii. Reactia fetei ne-a determinat sa continuam cu acesti copilasi si sa renuntam la fete. Si baietelul este un scumpel, este foarte cuminte, foarte vesel si foarte istet. De fata nici nu mai zic, este foarte dezghetata si feminina, exact cum mi-am dorit. Este inca copil, nu s-a maturizat inainte de vreme. Este extrem de lipicioasa, se ataseaza pe toti oamenii. Cand am intrat la Directia copilului aveam inima stransa, nu stiam cum o sa pot lua o decizie, cum o sa-mi dau seama daca vreau fetele sau acesti copii. Am trecut prin momente cumplite, e f greu sa alegi in astfel de situatii. Dumnezeu ne-a ajutat si de data aceasta si ne-a facut drumul extrem de usor. Ne-am decis in cateva minute. Este o diferenta de la cer la pamant intre ei si fete, fetele nu s-au atasat in 3 zile de noi cum s-au atasat acesti copii in cateva ore. Fata a spus de la prima intalnire ca vrea sa mearga la Iasi cu noi. Am stabilit sa ne intoarcem vineri, 26 august, ca sa-i luam pentru o saptamana la noi, ca sa vedem cum e. Asistenta sociala din Buzau ne-a sunat si ne-a propus sa-i luam pana la incredintare, sa nu-i mai ducem si sa-i luam dupa. Nu ne-aqm inchipuit niciodata ca va fi asa de usor. Vinerea trecuta am plecat cu sotul si mama mea ca sa ne luam copiii din Buzau. De vineri suntem nedespartiti, i-am adus acasa si s-au acomodat foarte bine. Singura problema este cu baietelul, el se ataseaza mai greu de persoane necunoscute. Vrea numai la mine, la sotul meu si la sora lui. Dar in schimb este foarte cuminte, sta si singur in camera si se joaca, pot sa-mi fac treaba linistita. Fata ne ajuta foarte mult, se ocupa permanent de baietel. Seara nu ne deranjeaza deloc, dorm de seara pana dimineata. Baietelul plange doar daca este obosit, ii este foame sau il ia un strain in brate. In rest nu plange deloc. Este si foarte mancacios, mananca tot ce-i dam. Este perfect cu ei. Toti cei din jur ne sunt alaturi de data aceasta, la fete au avut obiectii aproape toti.
Pe 15 septembrie trebuie sa ne prezentam la Tribunal pentru incredintare.
Va doresc un drum usor tuturor!
BebeAnda spune:
MYH-SI CE MAI SCHIMBARE!!!Poate ca asta e dorinta lui Dumnezeu...El stie intotdeauna ce face!Cu siguranta a stiut ca nici tu nu erai impacata in suflet, si a decis asa...iti doresc tot binele din lume!Chiar ma intrebam oare ce mai faci ca nu ai mai dat nici un semn de viata insa nu m-as fi gandit niciodata la o asemenea intorsatura.Bravo!Daca asa e scris asa sa fie!Multa sanatate tie ,sotului si copilasilor si sa aveti o viata frumoasa!
Anda
MYH spune:
Multumesc, BebeAnda, mult succes si voua. Nu se stie niciodata care sunt planurile lui Dumnezeu. Nu am dat nici un semn pana acum pentru ca nu am vrut sa mai spun ceva pana nu sunt sigura. Data trecuta am dat-o in bara. M-am intalnit saptamana trecuta cu fetele din Targu Jiu (a oranduit Dumnezeu sa merg intr-un pelerinaj si am fost si am vizitat si Parcul Brancusi). Ne-am dat intalnire in parc pentru jumatate de ora. M-am convins ca nu sunt feitele noastre. M-am bucurat ca am luat decizia cea mai buna. Vom pastra legatura cu ele, asistenta maternala isi doreste f mult sa pastreze legatura cu noi.