Mamici si viitoare mamici de gemeni&tripleti(60)

ariadna33 spune:

Laura, de cand sunt eu pe forum trebuie sa-ti spun ca mi-a facut placere sa te citesc, imi este drag felul franc in care spui ce gandesti, fara ocolisuri. Mi-ai luat chiar o 'piatra de pe inima' cand ai spus ca ai copii veseli, independenti si fericiti, pentru ca eu sunt o mama excesiv de cocolisoare si baietii mei acum la un an si zece luni sunt foarte mamosi, noi avem tandreturi cat e ziua de lunga si ritualurile noastre... mama si toate rubedeniile mi-au zis ca vaaaai o sa am niste baieti care se ascund sub fusta mamei, ca prea mamosi sunt si toata viata vor fi asa, ca ce-o sa ma fac cand o sa plec la serviciu... am stat si eu cu teama asta dar gratie experientei tale mi-am dat seama ca nu voi avea niste copii complexati, ci niste copii increzatori in viata si care nu au nicio carenta de afectiune.
Deci mie imi face placere sa citesc postarile tale si mamicile au ce invata din experienta ta, asta e parerea mea...

ariadna33 spune:

Adisor, ce frumos s-au obisnuit fetele tale impreuna, foarte inspirata ideea de patut dublu, fara ostacol intre ele! Of, daca ar fi si ai mei asa, din pacate ai mei se cam deranjeaza la somn, ziua totdeauna sunt in contratimp, cand un ul doarme celuilalt ii arde de joaca, iar noaptea adorm separat, unul intr-o camera si unul in cealalta camera, dupa ce adorm amandoi ii cazam in aceeasi camera. Dar incercarile de a-i adormi impreuna au fost un fiasco, nici cu noi in camera. Eu cand m-am mutat din camera baietilor am achizitionat un interfon de camera si la cel mai mic scancet ma duceam la ei. Succes!

Viss, asa eram si eu ca tine, ma batea vantul si ma ocupam singurica de copii, ma juta sotul cand venea de servicciu si in weekend, am avut o sarcina grea si o cezariana din care m-am refacut foarte greu, am pierdut mult sange la operatie si la 3 zile hemoglobina era 6,8 -mi-am revenit abia dupa ce mi-au pus o perfuzie cu fier. Toata sarcina am avut deficiente de calciu, fier, magneziu, desi luam suplimente la greu. Poate ca si astea toate, plus faptul ca nu avea cine sa ma ajute cu o mancare calda, si eu preferam sa raman eu nemancata decat sa aiba copiii vreo problema, somnul precar,. au facut sa nu ii pot alapta decat pana la 3 luni si ceva, de fapt numai unul a supt la san si celalalt nu voia decat pus in biberon. Bineinteles ca nu a fost alaptat exclusiv, ci primeau supliment lapte praf. Nu mai stiu cate ceaiuri am baut si cate pastile am inghitit, galactogil, galafor, etc ceai de anason, fenicul, dar degeaba, daca nu aveam o alimentatie sanatoasa, cine sa-mi faca o ciorbica, o friptura sa ma hranesc, faceam ca tine un sandvis in fuga si gata, uneori nu mancam deloc. Te inteleg foarte bine. E greu, e foarte greu fara ajutor. Dar gasim cumva putere sa ii crestem si, asa cum zicea Laura, sa ne ascultam instinctul de mama, ca noi stim cel mai bine ce au nevoie copiii nostri.

JoAnn spune:

Salutare mamici

sunt si eu mama a doua buburuze de 11 luni.
Am mai postat la acest subiect , dar sporadic,evident din lipsa de timp .
Pana pe la 7-8 luni fetele au dormit in pat cu noi....da, da cu noi, adica eu si sotul....singura nu m-as fi descurcat.
ele mancau cam la 2,5-3 ore si imi era greu.
ziua mai acceptau sa doarma in patutul pe care il aveau in comun.

apoi am cumparat patuturi separate si au inceput sa doarma in ele. si ziua si noaptea.
de o perioada insa, cam de o luna....dorm pana pe la 2 noaptea in patuturi si apoi incep sa planga sa se ridice in picioare...asa ca le luam iar cu noi in pat, unde isi continua somnul.

de adormit, de obicei adorm leganate in brate, mai nou, adorm in patuturi, in compania unui biberon cu laptic sau ceai.

cu luatul in brate....
cum sunt singura cu ele toata ziua...incerc sa le iau mai rar, si pe rand, fiindca sunt si eu posesoare a doar 50 kg.

dar seara cand vine tati, sar ciorchine pe el, si rasfatul e maxim

cam asa facem noi....o fi bine, o fi rau...

multa sanatate puiutilor si muuuulta putere si rabdare mamicilor.

viss spune:

-buna dimineata!
--nu Laura- nu treb s-o iei asa drastic- nu ma plictisesti si nici nu ma enervezi.doar ca am vrut sa-mi spun si eu parerea. si stii de ce? ptr ca intr-o zi in care eram moarta de faome, cadeam dion picioare de oboseala- am slabit 20kg dupa nastere, anemia a persiistat mult timp, am si o problema de sanatate, mi-au rasunat in urechi vorbele tale, si atunci, iti raspundeam in gand. de data asta am vrut s-o fac live..doar s-ami spun si eu parerea.
-imi iubesc tare mult copiii,am facut trat 3 ani de zile, am investit bani,timp si suflet,si nu as face niciodata nimic care sa fie in defavoarea lor. cevq adrastic. dar parerea mea e ca copii, indiferent cat d emult ii iubim, treb sa fie si indrumati.in viata in general,in actiuni mici si mari. si eu mi-am ascultat instinctul de mama- chioar dc sunt medic, si normal ca m-am informat si dupa carti,am tras cu ochiul si in familie-am crescut 2 verisoare, dar am facut cum am simtit eu..copii mei sunt veseli, vorbitori si acum adunat nu au mai mult de 10-15 minute de plans pe zi.adunat.-repet- doar vreau sa zic, ca treb sa avem mereu o ureche sa-i ascultam- ptr ca ne vor zice multe-chiar dc nu vb.inca,dar treb sa ii si indrumam nitel- chiar dc in acel moment nu suntem pe aceeasi lungime cu ei. bland, nu fortat, cu voce cat mai calma, cu rabdare, dar totusi anumite linii treb sa le trasam noi.asta e parerea mea.
- cum zicea si mirela- nu avem conditii, sa dorm eu in pat cu ei. dorm cu sotul, dc ei ar dormi cu noi, sotul si eu am fi , foarte obositi. am facut-o cand erau mici si bolnavi, dar acum au crescut, se sucesc, se rasucesc, noi simtind toate astea nu avem un somn linistit, plus ca sotul nu a mai dormit de la 2 nopatea, pe o margine plus dezvelit.are hernie de disc pe deasupra.asta iti afecteaza calitatea muncii de a 2-a zi.si chiar si la mine, sa ma scol obosita se resimte..sunt servici cu raspundere, unde o clipa de neatentie te paote costa mult- bani- gestiune, sau chiar viata cuiva, dc esti medic si gresesti o doza, cand scrii tratamentul, o cifra..
-cand dupa 3 luni i-am mutat in paturile lor, in camera de langa, lipita de a noastra, chiar dc merg cativa metri in plus, s-a simtit spectaculos, ce bine e sa nu auzi fiecare miscare, respiratie,lovit in saltea, in tablie, nu din plans, ci din somn..plus ca am putut aprinde lumina, si vorbi mai tare.inainte dupa ce adormeau ei stingeam lumina si tv, dc lasam tv, la primele fosnete, il stingeam de teama sa nu se scoaleacum pot face curat in camera dupa ce se culca, pot calca, aranja rufe spalate in dulapuri..si chiar pot citi articole medicale pe net..plus- ca singura apropiere fizica cu sotul e seara, cand ne tinem de mana, sau dormim spate in spate,sau ne impartasim povesti soptite la ureche despre ce a facut fiecare in timpul zilei.si e minunat

Laura25 spune:

viss cand am zis in mesajul meu ca nu ma agit sa schimb ideile tale m-am referit la faptul ca nici tu, oricate ai scrie, nu m-ai putea convinge ca eu sa fac ceva ce nu e 'pe sufletul meu', pe structura mea de mama. Eu nu as fi putut sa stau sa ma uita la copiii de doar cateva luni cum plang si sa nu fac nimic, doar sa stau sa ma uit la ei sa nu vomite, incredibil de calma. Eu nu as fi putut pt ca probabil tu si cu mine gandim, simtim diferit. Asta nu ma face pe mine mai buna sau pe tine mai rea. Pur si simplu suntem diferite.
Iar cand am zis de enervat, mno, am fost realista Cum pe mine ma enerveaza unele mesaje cand le citesc, presupun ca si ale mele zgarie retina altora.
Eu te inteleg foarte bine cand spui despre problemele de sanatate, de lipsa toatala de timp pt tine, inclusiv pt facut mancare sau mancat. Dar eu nu cred ca lasatul copiilor sa planga pana adorm singuri este ceva ce e spre binele lor. Inteleg ca nu ii puteai lua in brate, nu ai vrut sa ii adormi in brate. Dar eu in locul tau i-as fi mangaiat, le-as fi vorbit, as fi facut tot ce se putea sa ii linistesc, sa ii fac sa se simta confortabil, in siguranta, sa stie ca eu sunt acolo si ei se pot baza pe mine, chiar daca nu ii pot tine in brate. In nici un caz nu as fi putut sa ma uit calma si indiferenta cum se zguduie de plans.

Cand am zis ca eu i-am luat in brate si i-am alintat oricand au vrut si poate uneori peste masura nu inseamna automat ca la noi nu sunt reguli si limite, ca eu nu ii indrum, ca nu veghez la siguranta lor fizica si psihica. Ziceam ca rezultatul dupa 6 ani mie una imi place. Acu o sa fac cra-cra ca ai mei sunt cei mai cei. Dar chiar sunt niste copii tare buni si stapani pe ei, care nu fac probleme, care sunt empatici si receptivi la emotiile si sentimentele celorlalti. (de ex. ieri am avut un moment de suparare, fara nici o legatura cu copiii si mi=au dat lacrimile. Rares, care se juca pe langa mine, m-a auzit rastindu-ma la telefon, apoi a sesizat ca plang si mi-a zis 'mami, cine te-a suparat asa tare?" apoi a venit si m-a luat in brate, m-a tinut strans cateva momente, asa cum fac eu cu ei cand au nevoie de sprijin sa se linisteasca). La gradinita se descurca foarte bine, nu am primit niciodata reclamatii, doamnele mereu ii lauda ca sunt cuminti si activi si e o placere sa lucrezi cu ei. Ei au foarte multa incredere in mine si nu le e frica sa vina repede sa imi spuna daca au gresit ceva sau facut vreo prostioara si au nevoie de ajutor sa repare.


Poate toate astea s-ar fi intamplat si daca i-as fi lasat sa planga ca sa invete sa adoarma singuri si daca nu i-as fi luat in brate si nu i-as fi alintat 'ca sa nu se invete'. Poate, nu stiu. Dar important mi se pare ca noi, ca familie, suntem fericiti si multumiti si avem o relatie foarte, foarte buna. Stilul meu de parinteala se impleteste foarte bine cu stilul copiilor de 'copilareala'.

Cum spuneam si in ultimul meu mesaj, poate ceea ce zic eu va sprijini intr-o zi o mama care simte cum simteam eu, dar care primeste mesaje contrare din jur. Copii nu se alinta pt ca sunt luati in brate si li se satisfac poftele si dorintele in anumite limite, ci devin frustrati si nesiguri pe ei si intr-o continua 'lupta' cu parintele daca li se refuza constat satisfacerea unor nevoi sau dorinte. Mai ales cand sunt atat de mici cum sunt ai vostri, de pana in 1-2 ani, mama e centrul universului, cea mai buna jucarie, cea mai confortabila perna, vocea ei e cel mai dulce cantec si bratele ei sunt cel mai sigur loc. Mai ales atunci mi se pare mie important sa fim acolo pt ei, sa le raspundem nevoii de apropiere si afectiune. Asta le va da aripi, vor creste puternici si increzatori in ei si in noi.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

adishor_1975 spune:

subscriu este tare bine ca avem diversitate de opinii, ar fi fost grav sa cantam in cor acelasi cantec eu citesc cu maaare interes mesajele Laurei, "an attachment mother" ca la carte mi-as fi dorit si eu sa le alaptez exclusiv la san pe amandoua porumbitzele, dar nu s-a putut, of! bravo tie Laura!

Laura, m-ai pus pe ganduri, foarte probabil ca fetele vor dori sa compenseze timpul lipsa cu mine si sa vrea noaptea mai multa apropiere, m-am gandit si eu la asta, de aceea amenajam camera lor abia in primavara/vara viitoare, pana atunci stam tot asa, chiar daca ma intorc din 26 ianuarie.

nu numai mamicile sunt diferite, au stiluri diferite, dar si copiii nostri pot fi asa diferiti. fetele mele au personalitati total diferite... una este mai sensibila, alta este mai sportiva, una vrea la mami, alta adoarme in drum spre perna si au bioritm diferit. cand una adoarme in 3 secunde, ma chinui cu cealalta o ora sa o adorm, iar cand reusesc, se trezeste prima si tot asa. concluzia? sunt in priza non stop, nu exista pauze. gatesc si spal dupa 10 seara cand dorm, in sfarsit, amandoua. dar m-am obisnuit, nu mi-e greu, mi-am propus ca anul acesta sa fie dedicat fetitelor, deci nu am motive sa ma plang.

mie imi este tare de folos acest forum, va multumesc inca o data.. am concluzionat [din ce-am citit pana acum] ca sunt 2 variante mai bune:
- sa continui sa dorm cu fetele in aceeasi camera dupa inceperea serviciului si sa le las pe ele in mod natural 'sa se desprinda'
- sa aiba gemenii camera lor de la bun inceput, din primele luni si sa nu resimta vreo despartire cand mama se intoarce la job, oricum dormeau in camere separate

sa nu fac 2 schimbari majore simultan (intoarcere la job si lasat fetele singure noaptea) mi se pare si mie o sugestie valoroasa

va sarut cu drag, dragi gemeniste!

PS am o colega de birou care a nascut in acelasi timp cu mine ( o fetita). i se pare atat de greu, incat ii da sa manance numai borcanele cu legume, fructe, branzica. nu gateste nimic, totul ia gata preparat, are o bunica si o matusa la care lasa copilul in fiecare weekend, doarme toata noaptea si tot este deprimata, se intoarce la job mai devreme, nu mai suporta!!!

Laura25 spune:

Din pacate, adishor, nici eu nu am reusti sa ii alaptez pe amandoi la san. Rares a supt de la inceput pana dupa 1 an, iar pt Bianca am scos lapte cu pompa si i=am dat cu biberonul. Ea s-a nascut f, mica (1600g din care a scazut la 1300 in primele zile), am iesit din spital cu ea avand 1980g. Acolo nu numai ca nu m-au incurajat, dar nici nu m-au lasat sa o pun l san, motivand ca e prea mica sa poata suge
(ceea ce apoi am aflat ca nu e adevar, dar atunci nu avem de unde sa stiu), ca important e sa manance lapte de la mine, nu conteaza daca e din biberon. S-a invatat cu bibe si nu am mai reusit sa o fac sa suga, desi am mai incercat de cateva ori (am incercat, dar nu am insistat , nu am luat masuri drastice, de genul sa nu ii dau din bibe pana nu sugea. Poate daca as fi facut asa, la un moment dat as fi avut succes, nu stiu).
Viss spunea ca nu i se pare ok sa dezavantajeze unul din copii la un moment dat si da, e greu sa fii nevoit sa alegi. Dar eu cred ca mai bine avantajezi unul acum si compensezi cu celalat peste o jumatea de ora, o ora, o zi decat sa ii vaduvesti pe amandoi de ceva, doar de dragul echilibrului. Eu am resimtit mereu diferenta dintre Rares tinut la san oricand cerea mancare si Bianca, care prindea loc la mine in brate mai putin. Am incercat sa compensez, s-a straduit tati sa ma suplineasca (el si Bianca au o relatie speciala, se iubesc f, mult si marturisesc ca am momente de invidie ).

Eu am mai povestit lucrurile astea pe forum, cred ca ma repet, dar vreau sa spun ca in sprijinul teoriei ca cel tinut in brate si alintat de mic este mai sigur pe el as zice ca sta faptul ca Rares s-a adaptat mai repede si mai bine la cresa decat Bianca. Atunci Rares a fost mai ok cu despartirea de noi, dar Bianca a deveni mai sensibila, mai mamoasa, mai agata de mine. Poate e doar o coincidenta si tine doar de firea ei mai delicata, dar pe mine inca ma roade faptul ca ea nu a fost alaptata si nu a stat in bratele mele la fel de mult. Privind in urma imi pare rau ca nu m-am straduit mai mult in privinta ei. Dar nu cred ca sa le fi dat din biberon si sa nu ii fi luat in brate ca sa fie la egalitate ar fi fost mai bine. Acum Bianca are in Rares un sprijin de nadejde, e confortabil pt ea sa il aiba alaturi, il iubeste si se bazeaza pe el. El e mai infipt, are grija de ea, ii ia apararea in fata altor copii sau chiar a adultilor (chiar daca se si bat si se cearta).

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ariadna33 spune:

La un copil mic este foarte important echilibrul si crearea unui "ritual" de somn, acelasi in fiecare seara. Ai mei il stiu si seara papa, fac baie, ii schimb in hainutele de dormit, vorbim, ne dragalim, si cand vine ora de nani ii puneam in patut si adormeau imediat, daca se lasa cu plansete era clar un motiv serios, fie un dintisor buclucas care se chinuia sa iasa, fie altceva. O mama stie cand copilul plange pentru ca are o problema. Daca am fost plecati 6 zile, bunica nu a urmat ritualul cu pricina si i-a leganat in brate pana adormeau. Era chinuitor si pentru ei, si pentru ea. Dupa ce ne-am intors am revenit la obiceiurile noastre, dar am avut parte de ceva "proteste". Nu sunt de acord sa-mi las copiii sa planga in nestire, dar nici cu leganatul pe picioare ore intregi ca sa adoarma. Un copil sanatos, care si-a consumat energia peste zi si primeste afectiune cat are el nevoie, nu are nevoie sa fie luat si pus pe o perna si leganat pe picioare ore intregi ca sa adoarma. Asta eu nu cred ca e nevoia lui de afectiune. Este pur si simplu un obicei. Si e unul prost, repet e parerea mea.
Lucrurile s-au schimbat cand au inceput sa se dea jos din patut, sa aprinsa singuri lumina, sa-si dea drumul la tv. Normal ca un copil, chiar si unul obosit, e atat de incantat ca poate face lucrurile astea singur, incat o face si de 100 ori pe seara, asa incat a trebuit sa luam, eu un copil, sotul un copil si sa stam in camera cu el pana adoarme. Asta e, e o etapa tranzitorie sper.

ariadna33 spune:

Laura, sa stii ca am observat si eu diferenta asta intre copiii mei, tot asa cel alaptat la san e mai independent, celalalt e mai mamos, uite ca pana acum nu m-am gandit la asta. Iti multumesc foarte mult pentru tot ce impartasesti cu noi si in mod sigur te voi mai intreba cate ceva, imi place tare mult cum iti cresti copilasii

LAVINUTZA spune:

Buna- dragele mele va multumesc pentru ganduri, parerinu e cazul sa intram in polemici- eu am cerut ajutorul pentru ca - sunt intr-un moment de cumpana in care nu stiu cum e mai bine sa procedez si aveam nevoie de parerile voastre pentru ca imi dau seama ca nu sunt singura care s-a confruntat cu asta. Si eu sunt singura cu ele 90% din timp, si ref la probelma trezitului peste noapte am primit tot felul de sfaturi si pareri - nici eu nu sunt adepta lasatului sa planga , dar nici sa doarma cu mine in pat amandoua pentru ca asta ineamna ca eu sa nu ma pot odihini mai deloc- fiind atenta la ele , si apoi de unde energie sa o iau a doua zi de la capatasa ca solutia temporara gasita de meine este sa dorm pe o canapea la ele in camera, sa le iau langa mine dc se trezesc si sa le pun in patuturi adormite.....nu stiu daca va functiona, sper sa fie o etapa tranzitorie legata si de problemele de sanatate pe care le-au avut in ultima vreme.
Va pup si va imbratisez,
Lavinia