Suedia (4)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Multam mult pt asa rapid raspuns, si scris intr-un stil f familiar mie :), da.., o fi varsta, si eu, evident, tot 40 am, oare ne-om stii prin ro? Noi suntem din Bucuresti, voi?

O sa ii spun prietenei sa scrie si ea aici, stiu ca sotul ei scrie intr-un blog, asa ca e posibil sa la placa si aici sa comunice/relationeze.

Problemele de acolo, cum spuneai si tu, cred ca sunt minore pe langa avantajul unei calitati a timpului petrecut in aceasta viata, de fiecare dintre noi. Si cumva, cand privesc la oameni ca voi, am impresia ca aceasta calitate depinde, in mare masura, de FIECARE dintre noi!!!

Va pup,
anca
.

Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Asa e Anca, depinde de fiecare dintre noi cum ne traim viata...ceea ce pot spune din experienta mea, este ca in Ro noi am incercat in diverse moduri, sa ne facem viata frumoasa. Doar ca aceasta depinde de atatia factori din jur incat fara sa vrei esti influentat de acestia...pana la urma am ales sa abandonam incercarile din Ro, nu fara anumite regrete si nu fara greutati aici. Dar faptul ca aici totul e in asa fel facut incat depinde numai de tine sa iti faci viata frumoasa, ne-a incurajat si dat aripi. Atat de multe incat eu desi fac a doua facultate si naveta grea pe continent, tot nu m-as intoarce in Ro la serviciul pe care il aveam acolo...si in Ro sigur nu ma mai apucam de o alta facultate. Dar aici la 40 de ani ai toata viata inainte...am destule exemple in jurul meu ca sa vad cat e de frumoasa viata dupa pensie si ca nu e deloc sfarsitul, ci un nou inceput. Un inceput frumos al unei vieti in care iti poti permite sa te bucuri de multe...e realitate...nu o viata chinuita de pensionar amarat.

Din pacate nu am cunostinte cat de usor se razbate in domeniul tau, dar probabil ca e asa cum spune prietena ta.

Nu, nu avem de unde sa ne stim, noi suntem din Ardeal, sotul e din Satu Mare. :) Eu din Zalau. :)

Ah, pai trebuie sa ne cunoastem virtual cu prietenii tai. Si eu scriu in blog, de aproape 4 ani sunt stranse acolo cam toate experientele noastre, despre noi toti 4. E la semnatura, cea cu vorbe de copil. :) Mi-ar placea sa citesc experientele prietenilor tai, as putea daca ei sunt de acord, sa primesc adresa de web? Sper ca nu cer prea mult, inteleg daca va fi un refuz.


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corianai spune:

Anca, eu sunt de sapte ani aici si in mare sunt foarte de acord cu ce ati scris voi despre viata in suedia. Este adevarat ca ai sansa sa traiesti mai bine, desi eu cred ca in Ro exista aceleasi posibilitati numai ca sunt exclusiv pentru cei cu venituri foarte mari. Aici cu doua salarii de inginer, cazul nostru, te situezi peste medie si cu siguranta ai o calitate a vietii mult superioara fata de ce ai avea in Ro. Pentru mine ramane o problema lipsa prieteniilor din Ro, sigur ca avem prieteni suedezi, si cativa romani, dar relatiile sunt mult mai distante decat ce stim noi de acasa. Si mai corecte pe de alta parte, stii exact la ce sa te astepti din partea celorlalti. Si bune si rele, deci. Dar mie mi-e dor de prietenele mele, de intalnirile cu ele, de faptul ca puteam sa ma duc pur si simplu la una din ele sa vorbim intr-o seara in timp ce ea gatea si isi pregatea copiii de culcare, fara sa astept sa fiu invitata si sa am grija sa trimit mail de multumire a doua zi... Banuiesc ca unele persoane trec mai usor peste asta, eu ma simt inca putin stinghera si astept cu toata inima cele doua saptamani din an cand merg la Buc.
Nici eu nu stiu cum este sa-ti cauti de lucru ca programator, dar nu cred sa fie atat de usor daca nu ai cunostinte care sa te recomande la angajare. Recomandarile sunt extrem de importante, mai ales ca aici termina foarte multi ingineri in fiecare an, si nu va avea niciodata prioritate la angajare un strain. Pt medici e alta situatie, sunt foarte putini cei care termina aici asa ca primesc si de import :) Nu vreau sa te dezamagesc si sper ca nu am facut-o dar eu asa vad situatia si la fel i-am prezentat-o si celei mai bune prietene. Sigur ca merita sa incerci daca esti tentata sa te stabilesti aici si eu iti doresc succes.
Gata pauza mea de cafea, noi ne pregatim de petrecere cu copii azi, ma asteapta o mutime de baloane de umflat ;)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisicanu spune:

buna tuturor!

revin in acest capitol nou cu rugamintea de a_mi impartasi din experientele voastre "suedeze" sau din ale cunostintelor sau macar din auzite, cum e cu gasirea unui loc de munca in IT (programare) caci mai e putin si sotul meu va ajunge acolo. Va spuneam ca are unde sa stea o perioada, in Vallentuna la cca 22 km de Stockholm. Nu are insa vreun aranjament sau promisiune, nimic. Tocmai de_aceea ne_ar fi utile orice sugestii sau sfaturi etc. Scopul e ca si noi sa_l urmam odata cu gasirea job_ului "salvator".

Anca, nu cumva stie mai multe prietena ta care te incurajeaza spunandu_ti ca iti vei gasi lejer de lucru ca programator?
imi permit sa te rog sa_i ceri niste informatii suplimentare, si_ti multumesc anticipat.
In privinta varstei,m_a linistit Mihaela, sotul are 43 ani, si eu tot prin "zona", cu un pas inainte
Eu sunt biochimist de profesie si am o specializare post universitara in Anglia in HR Training and Development. Oare, eu ce sanse as avea, caci de stat acasa nu se poate pune vorba, fiind o fiinta f activa si cu muulta, prea multa energie
imi inchipui ca si de oras depinde...Anca, prietena ta unde s_a stabilit?
eu una si fiul meu cel mare (12 ani) ne*am apucat deja sa invatam suedeza, iar pe fetita noastra de 2 ani si aproape 5 luni o punem sa repete, haha. Deci, determinare avem!
va astept cu mult interes si va multumesc pt orice informatii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

coriani, sper ca ati avut petrecere frumoasa! la multi ani Evei, banuiesc ca a fost ziua ei . Asta pentru ca scriai de umflat baloane .
Noi am petrecut aseara kräftskiva. :)

pisicanu, cu biochimia scriu cat stiu...
Pe scurt aici biochimistii nu prea au locuri de munca, e un domeniu care nu prea "intra" nicaieri ca meserie. Cel mai cautat e in cercetare, la facultati dar sunt cam pline locurile si trebuie sa ai noroc sa plece cineva si sa iei tu locul, e concurenta mare pe ele. Cel mai de interes domeniu(apropiat de biochimie) e cel in care ma pregatesc si eu, sunt locuri de munca garla si nu sunt destui absolventi care sa acopere golul creat. E vorba de analist in biomedicina, persoanele care lucreaza in laboratoare de spital, cercetare in domeniul medical, patologie, industria farmaceutica...e un domeniu vast si cum spuneam e "brist"(lipsa de personal) mare pe meseria asta. Ca biochimist probabil ca va trebui sa dai niste diferente. Am avut anul trecut o colega la facultate care a facut un curs cu noi, era absolventa de biochimie(aici in Suedia) si nu-si gasise de munca(lucra ca si vanzatoare la ICA...nu ca ar fi o rusine, chiar deloc dar ea voia altceva) asa ca s-a reorientat. Parca avea 4 sau 5 materii de completat, mai mult practica in laborator pe care ei nu facusera.
Cazul meu: inginer chimist de chimie organica, fara experienta in domeniu pentru ca am lucrat in protectia mediului si apoi industrie textila. Aici in Suedia conteaza mult studiile dar si experienta. Pe insula nu am ce lucra cu diploma mea, nu exista industrie chimica organica, iar faptul ca nu am experienta nici nu ma impinge nicaieri. In Ro puteam munci in laborator de spital, facusem un curs de biochmie la facultate care imi asigura acest lucru. Gandind ca si aici e la fel, am cerut practica de limba la laborator si abia apoi mi-am trimis diploma la Socialstyrelsen care aproba meseriile ce pot lucra in sanatate. Raspunsul a venit prompt: nu am dreptul cu meseria mea, nu ma incadrez la meseriile ce pot profesa in sanatate...trebuie sa am studii de BMA(biomedicinsk analytiker) ca sa pot obtine legitimatia si implicit un "fast jobb". Altfel pot munci ca si "vikarie"(fac asta de trei ani) dar atunci cand au nevoie de cineva sa suplineasca...ori eu nu pot sa ma gandesc ca 25 de ani va fi asa. Plus ca nu pot avansa, nu am "behörighet" decat pe o parte de laborator, din cauza lipsei cunostintelor(foarte multe medicale). Asa ca m-am hotarat ca trebuie sa fac facultatea...incep acum anul doi(din trei).

Nu stiu daca te intereseaza sa muncesti in laborator de spital, dar daca da, iti pot da mai multe amanunte.

In alte domenii din pacate nu ma pricep...

O duminica frumoasa!


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisicanu spune:

Mihaela, iti multumesc ffff mult pt detaliile cu biochimia, chiar nu as fi avut cum sa aflu lucrurile astea! si sincer iti spun ca mi-ai indus asa o stare si mai optimista, ca stiu acum ca exista totusi o "portita" si pt meseria mea...cu ceva diferente de dat, evident! cazul meu, ca sa te citez, seamana pe undeva cu al tau dpv profesional...nu am lucrat deloc in laborator dupa terminarea facultatii ci...direct in protectia mediului, unde am ramas pana astazi! sotul fiind tulcean (eu craioveanca) am ales sa ne petrecem vacanta de vara de dupa absolvirea facultatii aici la portile deltei si...aici am ramas pana astazi! mi-am incercat norocul la angajare unde altundeva decat la Rezervatia biosferei Delta Dunarii unde am si lucrat 6 ani jumate. Am prins un program al Bancii Mondiale pt Delta Dunarii si am fost selectata si trimisa in UK pt o specializare pe Training si Development cu practica intr-o rezervatie naturala, similara cu delta noastra. Ani de vis, experiente de neuitat...La intoarcere l-am "proiectat" pe Vlad, ca trecea timpul si ramaneam fara copil (n-am vrut sa sune chiar asa,haha)...dupa 3 ani sotul a prins o detasare pe proiect IT in Paris si cand Vlad avea 3 ani si 10 luni am ajuns si noi acolo...nu am avut drept de munca ca sotie de detasat si astfel ca aproape 2 ani ne-am tot plimbat si rasplimbat...alti ani frumosi, alte experiente superbe din orasul acesta de vis. Si ne-am intors iar in RO caci proiectul se terminase si contractul prevedea revenirea la firma "mama" din Buc.
Si-apoi nu stiu ce ne-a apucat ca ne-am legat la cap cu un credit ipotecar aici in Tulcea, eu lucrand acum la Agentia judeteana de prot. mediului, iar sotul proaspat demisionar de la santierul naval Tulcea STX unde a lucrat timp de 5 ani ca si programmator si administrator baze de date. Banii nu mai ajungeau caci ratele au crescut, si nu ne mai convine traiul din RO pe care-l stiti si voi f bine...din 2009 avem si o fetita si cu atat mai mult sunem motivati la o schimbare radicala si un nou inceput!
Asta e povestea noastra...si mi s-a pus pata pe Suedia, cum v-am spus!
Pacat ca nu-i si sotul meu optimist ca mine, ci mai mult constrans sa plece de situatia actuala!De-aia intrebam cum e sa reusesti fara recomandare in IT etc.
si da Mihaela, chiar vreau sa lucrez in laborator!
va pup si va mai astept

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Pisicanu, nu ai pentru ce. Stiu cum e in Ro cand nu ai de unde sa stii unde sa cauti, cand nimeni nu poate sa te ajute cu informatii...

Deci si tu cu protectia mediului...eu am muncit 5 ani la ei, in Zalau. M-am mutat apoi in industria textila, fara sa am studii in domeniu dar a fost Ok, am invatat cat a fost nevoie la fata locului, am fost inginer de schimb la o fabrica de lenjerie. Motivul au fost banii, desigur. La protectia mediului imi placea ceea ce faceam, lucram la Biroul Reglementari. Tu unde lucrezi? Poate le cunosti pe fetele din Zalau, cred ca multe dintre fostele mele colege muncesc inca acolo...au trecut vreo 14 ani de cand am plecat eu de acolo...dar am amintiri frumoase :).

Uite eu au dat un google cu biokemist si am gasit cateva jobb-uri, chiar in Stockholm. Sunt in suedeza si e clar ca trebuie in primul rand sa inveti limba. Poti cauta si in engleza, poate sunt si asa ceva, eu nu am facut-o.
Ca sa dai diferentele pentru BMA sunt mai multi pasi de urmat si dureaza cativa ani. Depinde de fiecare cat, de locul unde poti invata suedeza, de cat de repede se misca autoritatile cu recunoasterea diplomei de facultate si de liceu, etc. In primul rand iti trebuie numarul personal pe care il obtineti dupa ce ajungeti in Suedia. Cu el ai acces gratuit la orice cursuri(sau aproape). Apoi iti strangi actele necesare, le traduci si legalizezi in engleza(asta e bine de facut inainte sa veniti aici, in tara) si le trimiti la recunoscut(in primul meu post de pe subiect gasesti unde se trimit fiecare). Atat pentru recunoasterea liceului(altfel nu te poti inscrie la facultate) cat si pentru recunoasterea meseriei pe care o ai. Te inscri la un curs de suedeza(Komvux, Lernia, etc) si inveti suedeza inclusiv nivel SAS B. Asta e cerinta ca sa te accepte sa studiezi la nivel universitar. Sunt scoli care ofera cursuri intensive si poti invata mai repede limba. Apoi te inscri la facultate. Dupa ce ai fost acceptata iti trimiti hartiile necesare pentru recunoasterea cursurilor facute in Ro ca sa nu le repeti aici. Astea le trimiti la facultate. Mie mi-au recunoscut trei cursuri, atat am cerut eu. Pentru ca pe astea le facusem, nu exact dar asemanator si mi le-au recunoscut(de ex. nu am facut la facultate chimie generala, dar am facut chimie organica, anorganica, analitica, chimie-fizica si astea toate erau incluse in cursul de chimie generala...la fel si cu laboratorul de chimie generala. Dar apoi erau cursuri care nu mai tineau de pregatirea mea anterioara si din pacate trebuie sa le invat aici. Cred insa ca tu ai facut mult mai multe decat mine, in domeniul acesta...). Depinde mult si de facultatea la care te inscri, caci au programe destul de diferite...de ex. e foarte greu sa te muti de la o facultate la alta, pentru ca trebuie sa recuperezi multe materii de la un an la altul, unii fac anatomie si fiziologie in anul intai(Karolinska din Stockholm) altii in anul doi(Linneuniversitetet Kalmar, unde invat eu). Stiu asta pentru ca eu doream sa ma mut la Stockholm, e mai usoara naveta caci am si posibilitatea de a zbura cu avion cand vapoarele se impotmolesc de vanturi si furtuni, ceea ce in Kalmar nu am...

Cam, asta e ceea ce stiu eu...depinde mult de noroc, de situatia particulara a fiecaruia, etc. Eu va doresc mult succes. Si sunt in continuare aici sau pe blog, oricand.


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corianai spune:

Mihaela eu cred ca noi am ales o cale mai inceata dar probabil mai sigura spre o cariera in suedia. Cei care vin fara ca cineva din familie sa aiba job nu cred ca isi permit atatia ani de haiducie prin scoli la mine au fost cu totul 6...
Locuri de munca gasiti la arbetsförmedligen (casa de asigurari) sau pe situri specializate:
http://www.arbetsformedlingen.se/platsbanken
http://csjobb.idg.se/
http://www.itjobb.se/
http://www.manpower.se/MPNet3/startContent.asp?Ref=SWEDEN_NORDIC
Din pacate sunt pe suedeza cele mai multe situri dar anunturile sunt de regula in engleza, asa ca trebuie sa va faceti curaj sa googlati putin dupa jobb, jobb IT etc pe google.se
De mentionat ca la fiecare anunt se trimit 700-800 de cvuri, cifra ne-a fost indicata la terminarea facultatii de o firma de specialitate.
Eu pe cand cautam job am vazut anunturi pt posturi la laboaratoare medicale in Skåne pt chimisti si biotehnisti, cred ca depinde de profilul laboratorului, poate nu trebuie peste tot specializare in BMA. Colegii mei de la biotehnica au colaborat mult cu BMC (Biomedicinskcentrum)din Lund si unii s-au si angajat acolo direct dupa facultate. Cum spuneam insa concurenta e crunta 800 pe un loc, asa ca fara recomandare mie mi se pare foarte greu. Dupa mine cel mai simplu pt o biochimista este sa obtina un post de profesoara de chimie, eventual si biologie la högstadiet. insa trebuie aceeasi suedeza plus un an de pedagogie care se poate face in paralel.
Cel mai simplu este de gasit un loc pentru 3 luni vara cand toate firmele mari angajeaza sommarjobbare, experienta dobandita in felul asta ajuta foarte mult ulterior. Experienta din ro din pacate nu conteaza, daca nu poate fi sustinuta cu publicatii de specialitate, etc.
Succes va doresc si eu

Mihaela da, am avut petrecere, desi Eva a implinit 7 ani in iulie am asteptata sa inceapa scoala pt kalas. La voi am inteles ca incepe maine, va dorim succes in prima zi de scoala! se pare ca fetele mari au intrat in contact, Mara ma intreba sambata unde e salaj, am dedus ca de la Diana vine curiozitatea. Intrebarea a fost roligt rau: unde e salaj, la mare, la munte, langa bucuresti?? am ajuns la concluzia ca trebuie sa o initiez un pic in geografia romaniei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Coriani, asa e...la mine in total vor fi 4 ani jumate de scoala. Voiam si eu sa spun ca fara sustinere financiara(sotul care munceste) e foarte greu de realizat asa ceva...ori poate nu oricine mai are chef de scoala la varsta asta. Eu simt uneori ca nu e locul meu acolo, la scoala, ca nu ma integrez in peisaj, ma simt atat de bine la munca, acolo sunt eu, la locul meu...dar inghit totul si strang din pumni, merg inainte. Caci nu am incotro, asta e. Eu nu am stiut nimic ce ma asteapta cand am ajuns aici, la o noua facultate nici in cosmarurile mele nu ma gandeam...

Da, sunt laboratoare care angajeaza chimisti, biochimisti dar acestia trebuie sa aiba experienta in laborator, sa stie aparatele pe care se lucreaza. Ei fac statistici pe analize, imbunatatesc metode si introduc metode noi. Asta mi s-a spus mie, ca eu voi avea un avantaj extraordinar cu chimia pentru ca dupa ce capat experienta in BMA voi putea face si altceva, voi putea munci pe partea de calitate de ex.
Dar sigur ca nimic nu e imposibil si totul depinde mult de noroc...asta cu recomandarile cum spui. La mine norocul a fost o data ca sotul e medic, ca aici pe Gotland e cam greu sa tii personal medical si ca sa il tina pe el, cand au auzit ca vreau si eu la laborator(desi cererea mea a fost indirecta, prin Komvux, stiau cine sunt) m-au acceptat. Au mare nevoie de personal aici si asta e un atu. Asadar nu a fost o recomandare directa, dar tot a fost ceva...

Profesoara nu stiu daca se poate, trebuie sa ai lärareutbildning. Eu as putea fi profesoara, pentru ca in facultate in Ro am facut cursurile(care erau facultative) de metodica si pedagogie. Insa mie nu-mi place invatamantul. Fara cursurile astea, cred ca e mai usor sa treaca spre BMA decat spre invatamant. Apoi da, iar depinde mult de domeniu...eu am o prietena in Stockholm care face doi ani in plus pentru pregatirea ei suedeza ca sa devina profesoara. Si ea a fost profesoara in Ro, de limbi straine. Dar nu e ceva de aruncat, daca te intereseaza, desigur.

corinai(din nou:)), multumim! da, maine e ziua cea mare. da, mi-a spus Diana ca a intrat in contact cu Mara, era tare bucuroasa. Diana a facut anul trecut la orele de romana putina geografie si printre altele a desenat doua harti: cu relieful si alta cu judetele. I-a prins bine. Anul asta se pare ca s-au ridicat criteriile la mådersmål si vor lucra mai multe(in 40 de minute pe saptamana, mie mi se pare extrem de putin...). Diana va invata din manualul de romana de a 8-a, desi e a 9-a, caci nu au trecut prin manuale pana acum...iar de la anul am inteles ca va fi si mai si...se intra pe legea noua, se schimba anul de la care se acorda betyg si se schimba sistemul de notare(se trece la litere, ca in SUA). fetele tale fac romana la scoala? Nu mai imi amintesc daca am vorbit despre asta...


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corianai spune:

Mara a facut un termin romana dar nu a mai vrut cu nici un chip sa continue si nu pot sa o condamn pt ca o cunosc personal pe asa zisa profesoara. Nu are nimic de-a face cu pedagogia, este sotia instalatorului care ne lucreaza noua uneori, zice ca e asistent de farmacie si pot spune ca e o persoana tare antipatica. ea nu parea sa aiba nici un plan si nici o metoda, amesteca copii de toate varstele posibile, si le tooot dadea niste dictari total penibile cu cuvinte foarte utile cum ar fi calimara, pupitru etc. de imi era si mie greu sa-i explic Marei ce inseamna. daca ar fi facut o combinatie cu un pic de istorie si geografie sa ii atraga poate ar fi mers, asa insa Mara nu a vazut nici un progres si nu a mai vrut. Ea vorbeste perfect romana (firesc avand in vedere ca a venit aici la 6 ani) numai ca e greu cu cititul si mai ales scrisul. Cu Eva insa e mai greu, a inceput sa vorbeasca cu noi putin, dar mama obisnuia sa spuna ca vorbeste ca o unguroaica de prin covasna-harghita intre ele vorbesc numai suedeza si nu am cum sa la oblig sa treaca la romana, nu este comod pt ele. Posibil sa regretam mai tarziu lipsa de preocupare pt lb romana daca de ex una dintre ele ar vrea sa faca medicina in ro.

Mergi la inceput