delicat/complicat
delicat/complicat | Autor: emanouela
buna fetele
am si eu o mare problema. apelez la voi, la cele ce ati trecut printr-o sit asemanatoare sau nu.
in curand voi fi o mama singura. problema nu e asta, problema e ca pe tatal copilului il doare fix in bascheti de copil....nu se intereseaza de el, nu intreaba, nu vine sa il vada, nu manifesta nici macar minimum de interes pt el....dar sustine ca l-a dorit si ca ii pasa de copil. copilul are 2 ani, nu intelege ft multe. tatal nu e in Rom, lucreaza afara, nici cand a fost in Rom nu a venit sa il vada ....a venit in trecere doar 1 ora, in 3 sapt state in tara. problema mea este: nu vreau sa-mi cresc copilul in minciuna, nu vreau nici sa ii otravesc 'imaginea' pe care ar trebui sa o aiba pt tata, vreau sa gasesc o cale de mijloc, ceva care sa nu il supere, ceva care sa nu il raneasca dar sa nu fie minciuna. poate daca n-as fi direct implicata mi-ar fi mai usor, dar acum si in sit data nu ma duce mintea deloc....si copilul intreaba de tata....nu ca l-ar sti pe el ca tata, poate l-ar identifica, poate nu....dar vede ca toti copii au tata si tanjeste si el.
multumesc anticipat
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail
Raspunsuri
boticelina spune:
Si fetita mea are tot 3 ani, o cresc sigura, sunt despartita de tatal ei din perioada sarcinii. Au venit si la noi intrebarile, i-am povestit putin despre el, si doar ce m-a intrebat, adica cum il cheama, unde lucreaza, si unde e acum. Tatal ei naviga, e aproape tot timpul plecat din tara, ca si la voi. Eu i-am spus pur si simplu ca e plecat pe vapor, oricum mai are colege/prietene cu tati plecati din tara, deci nu e ceva neobisnuit. Deocamdata e ok cu explicatiile date, a fost bucuroasa ca a putut si ea sa povesteasca la gradi chestii despre tatal ei.
Mi-a fost frica inainte de etapa asta dar pana acum totul decurge foarte firesc si fara traume. Sunt convinsa ca foarte mult conteaza si atitudinea ta si a celor din jur, eu mai intalnesc diverse personaje dispuse s-o caineze pe loc ca, vai, ce tragedie, nu are tata/nu vine s-o vada, dar le tai scurt macaroana, am filtrat cunostintele si pe cei pe care nu-i pot ocoli (diversi vecini) ii "educ".
Sunt convinsa ca va veni vremea sa dezvolt subiectul dar sper sa ma descurc onorabil. Eu nu-i tin ranchiuna tatalui ei pentru nimic, a fost decizie comuna cea de a ne desparti, sper sa pot sa-i explic ca asta nu are nimic de-a face cu ea.
Monica si
Nancy, 04.07.2008"If you are unware of your choices, then you have none"
emanouela spune:
multumesc de raspuns
. sper sa ma descurc si eu onorabil si fara traume
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail
Matzaila_81 spune:
Emanouela, imi pare rau de situatia ta.
Prietena mea care e despartita are baiatul mare acum dar ii cunosc de cand cel mic avea trei ani. Tatal a plecat cu o buna prietena a mamei si dupa cateva vizite a uitat ca are copil. Piticul intreba mereu de el.
Tin minte cand stateam eu cu el seara si intreba daca-l cunosc pe tati si ramaneam blocata.
Prietena mea i-a spus ca tati il iubeste mult dar ca a trebuit sa plece in alta tara ( intre timp domnul o intinsese in Olanda, dupa ce a trecut si a lovit-o putin la o betie. I-a spus ca desi fizic nu poate fi langa el tati il pastreaza in inima lui si ca si el ar trebui sa-l pastreze pe tati tot acolo. I-a aratat unde este inima si cel mic cand se gandea la el spunea ca tati este acolo.
Din cate am vazut cel mai important e sa faci copilul sa fie convins ca parintele absent il iubeste. Copilul poate accepta mai usor lipsa prezentei fizice dar e indurerat de ideea ca nu l-ar iubi.
emanouela spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Matzaila_81 Emanouela, imi pare rau de situatia ta. Prietena mea care e despartita are baiatul mare acum dar ii cunosc de cand cel mic avea trei ani. Tatal a plecat cu o buna prietena a mamei si dupa cateva vizite a uitat ca are copil. Piticul intreba mereu de el. Tin minte cand stateam eu cu el seara si intreba daca-l cunosc pe tati si ramaneam blocata. Prietena mea i-a spus ca tati il iubeste mult dar ca a trebuit sa plece in alta tara ( intre timp domnul o intinsese in Olanda, dupa ce a trecut si a lovit-o putin la o betie. I-a spus ca desi fizic nu poate fi langa el tati il pastreaza in inima lui si ca si el ar trebui sa-l pastreze pe tati tot acolo. I-a aratat unde este inima si cel mic cand se gandea la el spunea ca tati este acolo. Din cate am vazut cel mai important e sa faci copilul sa fie convins ca parintele absent il iubeste. Copilul poate accepta mai usor lipsa prezentei fizice dar e indurerat de ideea ca nu l-ar iubi. |
iti multumesc ca mi-ai reamintit o chestie pe care, in durerea mea si dezamagirea mea, o uitasem
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de
nazdravana Darius Mihail
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Matzaila_81 Din cate am vazut cel mai important e sa faci copilul sa fie convins ca parintele absent il iubeste. Copilul poate accepta mai usor lipsa prezentei fizice dar e indurerat de ideea ca nu l-ar iubi. |
Nu pot sa te contrazic, dar nu stiu cat merge faza asta. Cred ca tine doar la varsta mica si pentru putin timp. Daca tatal continua sa fie absent sau chiar dovedeste clar cat de mult "il iubeste", solutia nu mai este viabila; nu trebuie sa-l vorbesti niciodata de rau pe tata, dar nici nu trebuie sa minti copilul. Acum merge; peste inca 3-4 ani nu mai e asa.
Trage de timp cat poti si vezi ce se intampla. Dar regula generala este :fara minciuni.
Cred ca singurul lucru pe care trebuie sa-l repeti (pana ii intra in cap) unui copil in situatia in care parintii se despart, este ca el n-are nici o vina. Din considerente care efectiv ma depasesc, toti incep prin a se considera ei vinovati.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
andacos spune:
Total de acord cu Rufus!
Asa am procedat si pot spune ca am un copil echilibrat,care stie ca are un tata,capabil sa ofere exact atit cit poate!
Si o mama pe care s-a putut si se va putea baza intotdeauna!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Monicabb spune:
Francoise Dolto spune cate ceva despre tema asta. Eu am citit in cartea "Cand apare copilul". E interesant, cred ca e de ajutor.
nadalina spune:
cu o situatie identica ma confrunt si eu...ma gandesc cu groaza la momentul in care fetita mea o sa intrebe cine este "tatal" meu?...unde este "tatal" meu?
"tatal" ei nici macar nu o cunoaste
acum este prea micuta nu stie ca in viata ei ar tr sa existe si un "tata" ,dar mai tarziu nu o pot mintii ca "tati" o iubeste mult si ca o pastreaza in inima lui asta ar fi cea mai mare minciuna si atunci cand va descoperii adevarul o sa fie mai rau...cred ca ii voi spune adevarul gol golut
emanouela spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nadalina cu o situatie identica ma confrunt si eu...ma gandesc cu groaza la momentul in care fetita mea o sa intrebe cine este "tatal" meu?...unde este "tatal" meu? "tatal" ei nici macar nu o cunoaste acum este prea micuta nu stie ca in viata ei ar tr sa existe si un "tata" ,dar mai tarziu nu o pot mintii ca "tati" o iubeste mult si ca o pastreaza in inima lui asta ar fi cea mai mare minciuna si atunci cand va descoperii adevarul o sa fie mai rau...cred ca ii voi spune adevarul gol golut |
lasa timpul sa-ti vindece ranile tale si dupa, crede-ma, ai sa gandesti altfel. intrebarile despre tata apar la o varsta ft frageda, nu apar atunci cand iti doresti tu, te iau pe nepregatite si oricate scenarii ai in cap ti se vor narui in prima secunda dupa ce ti se va pune intrebarea. eu ce pot sa-ti zic, e ca nu poti sa spui unui copil de 2 ani si un picut, pt ca cam pe atunci incep intrebarile, adevarul gol golut...eu una nu vreau ca al meu copil sa creasca stiind ca are un tata pe care nu-l mai intereseaza absolut deloc de el si stii de ce???? pt ca in mom in care ii spui asta apare un sentiment de vinovatie la copil, o sa traiasca cu impresia ca el e cauza despartirii voastre, o sa asocieze aparitia lui cu disparitia tatalui si oricat ai incerca dupa sa repari si sa schimbi asta o sa fie imposibil. ceea ce caut eu acum e cum sa nu-mi mint copilul si cum sa nu-l ranesc spunandu-i adevarul gol golut.
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de
nazdravana Darius Mihail
nadalina spune:
la inceput fetita cea mare(are 6 ani) asa spunea ca tatal ei a plecat din cauza surioarei ei mai mici....am muncit mult sa o conving ca nu este asa.... a inteles
problema este ca pe fata cea mare o viziteaza regulat ...cu timpul va intreba si cea mica dece nu o ia si pe ea cum o ia pe alx....stiu ca imi va fi greu sa ii explic situatia....ma gandesc ca unele " minciuni " nevinovate se vor intoarce candva impotriva noastra
nu vreau sa imi ranesc copiii ,nu vreau ca cea mica sa treaca prin ce a trecut cea mare ...sincer nu pot spune "tati" te iubeste daca nu este adevarat,nu pot spune "tati" o sa vina sa te vada daca nu va fi asa astea snt..... minciuni
sper din tot sufletul ca cea mica sa nu simta lipsa tatalui...si intrebarile sa vina cat mai tarziu cand va fi destul de mare incat sa inteleaga care a fost situatia ...sa inteleaga ce este moralitatea si mai ales unde au gresit parintii ei
timpul vindeca unele rani dar deschide altele...poate mult mai adanci decat acestea si nu neaparat in sufletul meu cat in sufletul copiilor
pana una alta cuvantul "tata" nu exista in vocabularul ei