delicat/complicat

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns emanouela spune:

na...de asta zic si eu...complicat si delicat totodata
parerea mea, strict a mea....fetita mare a inteles pe moment (si tu ca om matur intelegi pe moment unele chestii iar peste ceva timp iar iti vin in cap si iar ti se par de neinteles), eu m-as astepta ca peste ceva timp sa ma intrebe iar, sa revina iar in discutie 'a cui e vina'....cumplit va fi, sper sa nu fie cazul, atunci cand cea mica va atinge nivelul de intelegere si va primi acest repros de la sora ei, direct. zic ca a inteles....a inteles si acceptat pe moment pt ca nu e ea cea 'implicata/vinovata'.
nici eu nu as putea sa ii zic tati vine si sa stiu cert ca nu va veni....pot gasi insa o cale de mijloc, fara sa ranesc spunand 'tati nu vine' ci spunand 'va veni cand va putea', nu pot nici eu sa-i zic tati te iubeste....pt ca nu stiu daca e asa, nu stiu daca nu e asa....insa pot sa-i zic 'tati te iubeste asa cum stie el, nu toti oamenii iubesc la fel'.
stii ce-i mai greu pt noi, mamele lasate de 'izbeliste'??? iertarea. cand vine iertarea atunci mai toate se simplifica. (nu are legatura cu credinta, nu-s bisericoasa)

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nadalina spune:

iertarea? ce este iertarea? cum pot ierta un om care a plecat atunci cand aveam mai multa nevoie de el?cum pot uita si ierta acele cuvinte?cum pot ierta nepasarea lui?cum pot ierta faptul ca ma facea cu.va si imi cerea teste de paternitate?cum pot ierta si uita ce el ma insela cu cea mai buna prietena a mea? cum? este fericit acum...dar fericirea lor este cladita pe suferinta a 3 copii...
incerc sa ii gasesc scuze dar orice scuza paleste in comparatie cu ce au facut ei ...de iertat sa il ierte dumnezeu...eu nu cred ca il pot ierta niciodata si nici nu imi pot mintii frumos copiii...voi evita sa ii spun de tatal ei pana in momentul in care va putea intelege pana atunci eu snt si mama... si tata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emanouela spune:

ce nu iti dai tu seama inca e ca tu, acum, suferi mai mult decat copii tai. e normal, e omenesc, e firesc. si cea mai mare greseala pe care o faci e faptul ca incerci sa le gasesti scuze. 'iertrea inseamna a te ridica mai presus decat cei ce te-au insultat'...asta e definitia data de N. Bonaparte sau mai frumos 'iertarea e mireasma pe care violeta o lasa pe calcaiul care a strivit-o' M. Twain. tu faci cum crezi, cum vrei, cum iti dicteaza inima si constiinta.
eu ca principiu am....el doar atata poate, eu pot mai mult

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui nadalina

iertarea? ce este iertarea? cum pot ierta un om care a plecat atunci cand aveam mai multa nevoie de el?cum pot uita si ierta acele cuvinte?cum pot ierta nepasarea lui?cum pot ierta faptul ca ma facea cu.va si imi cerea teste de paternitate?cum pot ierta si uita ce el ma insela cu cea mai buna prietena a mea? cum? este fericit acum...dar fericirea lor este cladita pe suferinta a 3 copii...
incerc sa ii gasesc scuze dar orice scuza paleste in comparatie cu ce au facut ei ...de iertat sa il ierte dumnezeu...eu nu cred ca il pot ierta niciodata si nici nu imi pot mintii frumos copiii...voi evita sa ii spun de tatal ei pana in momentul in care va putea intelege pana atunci eu snt si mama... si tata


iertarea e un lucru destul de complex. inima iti spune sa ierti, dar ratiunea este acolo si te loveste ca un ciocan cu amintirile si motivatiile ptr care nu poti ierta.

iertarea nu se produce dintr-odata. si nu oricine ajunge sa ierte. depinde mult si de ce anume trebuie iertat. nu te trezesti dimineata si consulti agenda cu dusmanii si-ti spui "hmm, azi pe cine iertam?"

te inteleg si nu-mi permit sa te contrazic. in locul tau poate ca l-as fi si castrat, de iertat ce sa mai vb? si cred ca nimeni nu are dreptul sa te judece ptr ca nu vrei sa ierti.
trebuie in schimb sa fii atenta la tine sa nu-ti amaresti sufletul prea mult.

iertarea e un act de vointa. dupa multa analiza si introspectie personala. si dupa ce lucrurile se mai aseaza. cu timpul te maturizezi -toti ne maturizam in fiecare zi- si vezi diferit lucrurile. cand ai decis sa ierti si ai facut-o din toata inima, o pace sublima iti inunda sufletul.
sa ne intelegem, a ierta nu inseamna ca trebuie sa reiei relatia cu cel pe care il ierti. sa fie totul ca inainte. iertarea si reluarea relatiilor sunt lucruri diferite, chiar daca aparent merg mana in mana.
iertarea e doar ptr sufletul tau, o faci tu si nu trebuie sa stie nimeni.


*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ariel_7000 spune:

kari, uite cum m-ai scos din barlog :). ai sintetizat perfect ce voiam eu sa ii zic.
mai voiam sa adaug ca atunci cand vei putea sa ierti, vei reusi sa ii ajuti si pe altii sa o faca...caci si fetele tale vor avea aceasta lupta la un moment dat, moment in care il vor acuza, poate chiar te vor acuza si pe tine ca el a plecat...moment in care trebuie sa le ajuti sa invete sa ierte...

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns madyrizi spune:

eu sunt crescuta doar de mama. parintii mei au divortat cand eram f. mica, cam la 2 ani s-a finalizat divortul. eu am fost dusa la bunici, la tara pana la acea varsta. tatal meu a locuit in acelasi oras cu mine, dar venea sa ma viziteze doar impreuna cu parintii lui si doar la scoala. pe mine m-a deranjat teribil ca eram expusa in acest fel fata de colegii mei. am inceput sa ma port urat cu cel si familia lui, i-am invinuit pt. toate glumele colegilor mei si multe alte lucruri care au incoltit in mintea mea de copil. toate jucariile (f. putine dealtfel) le-am stricat imediat ce mi-au fost aduse. usor, usor, l-am indepartat... iar el n-a mai insistat. la varsta de 7 ani a renuntat sa mai vina la mine... definitiv.
acum am 2 copii pe care nu ii cunoaste, eu am o sora (a lui cu alta femeie) pe care nu o cunosc. nu-l pot ierta, desi mama nu mi-a zis niciodata o vorba urata despre el.
este foarte greu sa poti prezenta copilului o varianta frumoasa, idilica... dar sa stiti ca el va alege din toate cuvintele doar pe cele care crede el ca reprezinta situatia mai bine, mai real.
copilul nu va ierta si nu va uita...

Mami de www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png" target="_blank">Mihai siwww.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png" target="_blank">Alex
NOUTATI IN ALBUM
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nadalina spune:

da ma simt vinovata ca am avut o asemenea prietena,ca am primit in casa un asemenea om, ma simt vinovata ca am avut o incredere oarba in el , ma simt vinovata ca am iubit cu adevarat un om care de fapt a fost o iluzie,ma simt vinovata pt ca nu am putut vedea anumite schimbari dar eu eram insarcinata aveam 2 job-uri si lucram 12 -13 ore pe zi ...el statea acasa si cocea marea lui dragoste...
nu snt o victima... intamplarea asta a facut din mine un om puternic ...mult mai puternic decat as fi sperat sa fiu
de un an imi cresc singura fetele asa cum pot si cum cred ca este mai bine eu cred ca este un lucru bun
cea mare il cunoaste ,ii spune tata stie cine este.....dar cea mica?
el la randul lui nu isi cunoaste tatal, mama lui a divortat cand el era f mic si omul acela nu a avut niciodata curiozitatea sa isi cunoasca fiul
acelasi lucru face si el acum cu fata lui ...are pretentia sa ii arat poze si sa ii spun copilului "el e tati" ...el e tatal tau o poza ...eu nu pot face asta ...da este tatal ei...pardon din punctul meu de vedere este doar un donator de sperma...parinte nu este cel ce te concepe ,ci cel care te creste ,cel care iti ofera dragostea lui
eu l-am iertat o data ...acum nu mai pot ierta imi este indiferent ca barbat ,a clacat ca sot si cat de curand o sa clacheze si ca tata
acum vb in general
pe ei ii doare undeva ca acesti copii snt traumatizati pe viata de lipsa tatalui...dar noi snt mame noi avem instinctul ala matern care uneori ne tine treze si ne rupe inima in doua pt ca nu dorim ca ingerasii nostri sa sufere,noi mamele snt ca niste leoaice vrem sa ne aparam puii de tot ce inseamna rautate si suferinta .uneori reusim alteori din pacate nu
psihologul imi spunea ca la copii trauma unui despertirii este perceputa altfel ei acumuleaza intamplari si retin numai lucrurile care le vor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Matzaila_81 spune:

Nadalina, cred ca important e sa nu creada cei mici ca tati a plecat din cauza lor.
Ok,cand divortezi daca si celalalt parinte se preocupa de copii macar cat de cat da, poti face eforturi ca micutii sa aiba o imagine pozitiva macar pentru ei. Dar cand celalalt se comporta in halul asta chiar nu ai de ales.
Doamne fereste, nu stiu ce as face in locul tau dar te admir ca esti atat de puternica.
Nu pot pricepe ce e in inima unui om cand isi abandoneaza propriul copil. Pur si simplu nu pot.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui ariel_7000

kari, uite cum m-ai scos din barlog :). ai sintetizat perfect ce voiam eu sa ii zic.
mai voiam sa adaug ca atunci cand vei putea sa ierti, vei reusi sa ii ajuti si pe altii sa o faca...caci si fetele tale vor avea aceasta lupta la un moment dat, moment in care il vor acuza, poate chiar te vor acuza si pe tine ca el a plecat...moment in care trebuie sa le ajuti sa invete sa ierte...

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"



nu crezi ca din cand in cand trebuie sa iesi din barlog? bafta in toate

scuzati va rog off topicul!

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*


Mergi la inceput