Casatoria
Raspunsuri - Pagina 4
portocalia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Si cand incep sa se simta atrasi de o relatie extraconjugala poate cauta sa restabileasca in primul rand contactul cu sine, fugind de o conjunctura in care sinele e prea putin important. |
frumos spus si da, complet de acord. de fapt cred ca e dorul de senzatia aceea de inceput, cand sufletele stateau fata in fata, neaxfisiate de rutina , de responsabilitati si de nenumaratele rahaturi acumulate inevitatil intr-o relatie, oricat de reusita ar fi ea. practic e dorinta de libertate, de a fi tu insuti, te a te trai plenar, fara a tine seama de tinichelele din coada.
evident, e o chestie utopica. si depinde de fiecare sa tina drumul drept, in ciuda chemarilor "salbaticiei". unii sunt mai slabi si cedeaza :))
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Nu ma pricep la amante dar, totusi, cu cat de putin se poate multumi o femeie? Cu cat din timpul liber al unui barbat? |
Oamenii isi inseala partenerii in diverse feluri.
Daca vorbim de barbati, nu trebuie sa ai amanta. Poti avea un "club" de fete, pe care sa-l frecventezi din cand in cand. Platesti si ai ce-ti doresti, discretia este (aproape) garantata, nu exista SMS-uri si discutii la telefon in miezul noptii, nu te vede nimeni, acasa esti model, la servici te distrezi pe seama colegilor carora le curg balele unul dupa celalalt. Exista, ceva mai discret, si varianta pentru femei. Cu aceleasi avantaje. Tot aici, as aminti aventura de o noapte.
Pe acest principiu exista relatii cu aceeasi persoana, dar cu regulile de "club". Partenerii vor doar ceva timp liber si sex. Sa discute, sa se simta bine. Un fel de supapa. Discretia nu mai este asa de bine asigurata, dar partenerii n-au pretentii unul de la celalalt, nu vor sa plece de acasa, nu-si reneaga sotul/sotia, pot iesi din relatia adulterina. De obicei, s-au cunoscut in afara serviciului sau familiei, si asa ramane. Daca-s destepti, pun capat dupa maxim un an relatiei...si incep alta. Este incredibil cat de multe persoane se pare ca ar accepta o astfel de relatie.
Dar vine "artileria grea", adulterul cu belele garantate. Desi casatoriti, adulterinii se pot indragosti si atunci se comporta, as zice, normal: vor din ce in ce mai mult timp impreuna, cer fidelitate
, isi fac planuri impreuna, fara cea mai mica gandire sau sansa. Dragostea acopera tot. Nebunia e maxima, incepe riscul (care sporeste pasiunea), apar greseli sau, pur si simplu, se intampla diverse chestii. In faza asta nu exista nici o sansa ca consortul incornorat sa nu afle si asta destul de repede. Formalhauti, femeia se multumeste cu exact atat timp cat vrea. Cat isi doreste. Uneori e multumita, alteori nu.
Eu nu m-as risca sa nemultumesc o femeie...nu-i bine deloc!
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Nu stiu daca inteleg ce spui cu "contactul cu ei insasi"  ... oare te referi la ceea ce numesc eu "echilibru interior" ? |
Nu, ma refer la contactul cu ceea ce simtim in toata nebunia asta a rutinei zilnice. Daca avem contactul cu sentimentele noastre si cu ale partenerului, fie ele sentimente bune sau mai putin bune, e minunat.
Sa nu ne preocupam sa intretinem mitul fericirii in familie 'ca avem toate motivele', si partenerul sa se simta si el obligat sa afiseze aceeasi satisfactie...e bine sa ramanem in contact cu sentimentele noastre adevarate, cand simti de exemplu ca pedalezi in gol, fara finalitate, sau ca te-ai tot duce, sau ca nu-ti mai aparti,...de-astea. Intai trebuie sa ti le accepti tie ca fiind permise ca sa le poti exprima, partenerul asemenea, apoi nimeni altcineva decat partenerul cu care te iubesti si imparti atat de multe nu iti va putea oferi un contact mai bun si nu te va putea intelege la fel de bine. Nimeni decat tatal copiilor mei nu poate intelege mai bine ce simt cand ma lovesc de incapatanarea copiilor nostri, sau de alte 'calitati' ale lor. Impartim toate greutatile, e imposibil sa ne inteleaga cineva mai bine decat ne putem intelege unul pe altul.| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Deciziile depind de educatie, de personalitate (o persoana activa probabil ca va cauta in alta parte), de "ispitele" care apar in momentul confuziei, de mediul social in care subiectul se invarte de valoarea consecintelor ...etc. |
Cand vad asta cu 'educatia' mi se face pielea de gaina. Am tot vazut pe aici pe forum ideea asta ca infidelul n-are educatie domnle...:)) Deciziile depind numai si numai de ceea ce simtitm. E al dracului de importanta simtirea asta.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui portocalia practic e dorinta de libertate, de a fi tu insuti, te a te trai plenar, fara a tine seama de tinichelele din coada. |
Cred ca ti-am raspuns si tie in raspunsul pentru buflea. Se poate trai 'liber, autentic, plenar' si intr-o casnicie, alaturi de partener. De fapt asta este libertatea autentica si numai asa poti fi cu adevarat tu insuti, nu atunci cand trebuie sa minti pentru cateva ore de 'libertate'. Aia numai libertate nu este.
Matzaila_81 spune:
Ela, exista si casnicii care trec prin iad si in care nu se insala.
Eu am exemplul parintilor mei. S-au indragostit din prima secunda, au rezistat ani de zile despartiti, au fugit si s-au casatorit, ne-au avut pe noi dupa care filmul a inceput sa scartaie, s-a declansat boala mamei, a paralizat incetul cu incetul, tata a inceput sa bea si ne-a facut viata un cosmar, noua, copiilor. Mama a avut insa parte de cea mai buna ingrijire.
Se certau, au avut o relatie pasionala. Nu au fost niste parinti grozavi dar ei intre ei s-au iubit si se iubesc foarte mult si asta a fost mereu ceva ce s-a observat cu ochiul liber.
Mama a facut printre altele si cancer si a avut o perioada in care a paralizat dupa care si-a revenit cativa ani au fost mai buni dupa care iar a paralizat de mai sus de mijloc.
Mereu sunt intrebata daca tata si-a gasit pe altcineva si le spun cu mana pe inima ca nu. Suna acasa de la birou de 10 ori pe zi, acum si-au pus skype, de la birou vine direct acasa, ii aduce mamei de cand ma stiu fluturasul de salariu si scoate toti banii si ii da mamei care-i tine in sertar. Nu trece duminica fara sa-i ia flori si seara cand o ia in brate din carucior sa o puna in pat inca se pupa.
Au glumele lor, isi pregatesc surprize ( mama ne pune pe noi sa-i cumparam n chestii lui tata) se mangaie si se alinta chiar si acum iar modul in care se privesc dupa atatia ani este de nedescris. Pe langa ca atunci cand pleaca in delegatii in alta tara ia camera de filmat si filmeaza tot si vorbeste cu mama de parca ar fi acolo.
Noi ca si copii poate nu am fost invatati prea multe de catre ei dar ceva ne-au inoculat obsesiv, sa ne gasim jumatatea si sa ne casatorim doar dintr-o dragoste mare asa cum s-au casatorit ei. Si adevarul e ca daca nu s-ar fi iubit cu atata daruire si pasiune nu ar fi trecut prin toate incercarile si nu ar fi ramas impreuna.
L-am intrebat acum cativa ani pe tata daca nu a fost tentat sa insele si mi-a raspuns razand din toata inima ca el nu a mai avut ochi decat pentru mama de cand a vazut-o si am stiut ca spune adevarul.
Cum au rezistat atata timp? Mereu au fost preocupati unul de celalalt. Mereu au vorbit despre orice, mereu si-au pastrat timpul lor impreuna, mereu si-au facut surprize si mereu, absolut mereu au glumit unul cu celalalt. Tin minte ca atunci cand eram mai mica si mai stateam cu ei rar terminam o masa fara sa-mi vina sa-mi scuip mancarea din cauza rasului. Isi faceau tot felul de nefacute, de regula tata mamei.
Din cauza asta imi este ciuda ca mama s-a imbolnavit si ca povestea lor a luat o asa intorsatura trista pentru ca sunt convinsa ca daca nu ar fi fost asta am fi fost familia perfecta. Chiar si asa insa le sunt extrem de recunoscatoare ca mi-au aratat fara umbra de indoiala ca e posibil.
Daca esti preocupat de celalalt, daca esti atent la el, cred ca e imposibil sa nu observi ca te inseala mai ales atatia ani. Parerea mea, acum Doamne fereste sa ma insel.
Nu ma gandesc insa la toate astea pentru ca in inima mea simt ca si eu mi-am gasit jumatatea si ca o sa imbatranim fericiti impreuna.
Raza de soare spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
realizezi c-ai enumerat vreo 3 ocazii in care da, se poate intampla? teoretic |
Dar tu realizezi ce gafa ai facut? Practic!!! Dupa 21 de ani de liniste, fara banuieli, te trezesti tu sa "scapi" porumbelul!
Fomalhauti, din suflet va urez, multi, multi ani inainte!!!
Raza de soare spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Matzaila_81 Eu am exemplul parintilor mei...s-a declansat boala mamei, a paralizat incetul cu incetul.. Tata suna acasa de la birou de 10 ori pe zi, acum si-au pus skype, de la birou vine direct acasa... Nu trece duminica fara sa-i ia flori si seara cand o ia in brate din carucior sa o puna in pat inca se pupa. Au glumele lor, isi pregatesc surprize ( mama ne pune pe noi sa-i cumparam n chestii lui tata) se mangaie si se alinta chiar si acum iar modul in care se privesc dupa atatia ani este de nedescris. Pe langa ca atunci cand pleaca in delegatii in alta tara ia camera de filmat si filmeaza tot si vorbeste cu mama de parca ar fi acolo. Din cauza asta imi este ciuda ca mama s-a imbolnavit si ca povestea lor a luat o asa intorsatura trista... |
ASTA inseamna o casnicie... Atat de frumos...si trist...Matzaila, imi pare rau...
Matzaila_81 spune:
Multumesc mult Raza de soare
mianna spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Raza de soare
Dar tu realizezi ce gafa ai facut? Practic!!! Dupa 21 de ani de liniste, fara banuieli, te trezesti tu sa "scapi" porumbelul! Fomalhauti, din suflet va urez, multi, multi ani inainte!!! |
care-i gafa, ca am spus ca acolo-s enumerate cele mai frecvente 3 ocazii in care cineva poate insela? am lasat insa si ultima fraza in citat tocmai pentru ca aia-i importanta, nu prezenta ocaziilor teoretice. ma indoiesc ca Formalhauti avea nevoie taman de "porumbelul" meu sa stie ca statul peste program poate fi real, sau poate fi pretext. la ei e real, sunt convinsa, dar asta nu inseamna ca teoretic nu se poate intampla, ci ca practic nu s-a intamplat, desi se putea.
Fomalhauti spune:
Raza de soare, multumesc pentru urari.
Asa, cat o stiu eu pe Mianna de pe forum, a fost o gluma ceea ce mi-a scris.
Serios, atunci cand nu ai banuieli, faptul ca cineva iti spune "Ar trebui sa ai banuieli" nu te face sa ai. Probabil ca este un principiu al unei casnicii fericite sa nu ai banuieli din orice, din orice intarziere sau din ce auzi pe ici-pe colo. Sigur ca unele ar zice tocmai invers, ca "orice pista trebuie investigata din timp".
Rufus, da' esti cam....cunoscator. Suspect
Cand am pus intrebarea cu timpul ma gandeam la urmatorul aspect: cei mai multi oameni folosesc 12 ore din zi numai pentru servici cu pauza de pranz plus drumul dus-intors. Din cele 12 ore care raman tot omul doarme cel putin 6 ore (sotul meu doarme chiar mai mult, cand prinde doar 6 ore intr-o noapte se plange toata saptamana). Raman inca 6 ore in care omul mai face un dus, un spalat pe dinti (si vezi reclamele cu constipatia).Mancatul mai consuma si el timp, chiar si cand e pe fuga. Deci, chiar si in cazul unei persoane care nu are niciun fel de sarcini in gospodarie (nici curatenie, nici rufe, nici gatit, nici cumparaturi, nici macar o reparatie casnica) ramane foarte putin timp, 3, maxim 4 ore intr-o zi. Cat pentru sotie (daca mai sunt si copii...), cat pentru amanta? Adica ramane ceva cam asa cum povesteste "cunoscatorul" Rufus: pantalonii jos (nici macar asta nu e neaparat necesar)....
....pantalonii sus si am plecat. Uitasem banii.
Mai sunt week-end-urile si sarbatorile. Dar tot asa, cat poate cineva sa plece de acasa, de cate ori, cu ce pretexte?
Asta am vrut sa spun, imi vine greu sa cred ca unul din parteneri ar putea avea o relatie in adevaratul sens al cuvantului fara ca celalalt sa isi dea seama. Si nu ma refer la aspectul sentimental aici, ci strict practic. Daca vezi ca sotul vine in fiecare zi (sau din trei in trei zile) noaptea la 10 acasa si iti spune ca a lucrat, daca pleaca "sa lucreze" si in week-end si noaptea si nu primeste in schimb nici bani, nici zile libere sigur ca incepi sa iti pui anumite probleme.
Dar se pare ca unii se descurca totusi multumitor pentru toata lumea cel putin o perioada de timp (masurata in ani).