Bucurii de sept-oct 2006 (6)

Roxana01 spune:

am delete-at si mesajul asta, fiind de asemenea prea trist.

GETY spune:

Buna dimineata, mamici!

Asa creste Maria Diana

My weight

lilina spune:

gooood morning

remember 23 August ???


Lilina & fulgerul Vlad-Alexandru (23 septembrie 2006)

GETY spune:

Roxana, pe tine te-a inzestrat Dumnezeu cu un dar aparte: suferi, ajuti si ai puterea sa treci mai departe.
Eu sunt ca Lexi: sufar, ma consum si ma marcheaza.

Nu stiu cum s-a putut intampla asa ceva cu Zazi. Cred ca Dumnezeu ii vrea langa el pe acesti copilasi inocenti.

Asa creste Maria Diana

My weight

GETY spune:

Citat:

citat din mesajul lui lilina gooood morning remember 23 August ??? Lilina & fulgerul Vlad-Alexandru (23 septembrie 2006)

anangel_lexi spune:

Buna dimineata!
Roxana, nu trebuie sa-ti ceri iertare. Te inteleg ca apreciezi activitatea fundatiei Emma, si eu o apreciez, din tot sufletul chiar, dar recunosc ca sunt mai egoista decat tine, incerc sa evit sa aflu de asemenea tragedii. Si nu doar acum, in perioada "delicata", ci mereu. Din pacate, e oricum inevitabil. De exemplu cat am fost in concediu acum in iulie, verisoara mea a facut cununia civila. Chiar am remarcat ca eram o multime de gravidute printre invitati. La o saptamana dupa, ma suna plangand ca o ruda de-a sotului ei, una din gravidute, l-a pierdut pe bebe in saptamana a 27-a. Intr-o ora si jumatate! Verisoara mea, fiind si ea graviduta, a simtit nevoia sa se descarce cuiva, si la cine sa o faca decat la cineva care ii intelegea teama si disperarea cel mai bine. Iti dai seama ca am fost in stare de soc zile bune. Visam ca patesc fix acelasi lucru, ba incepusem sa caut pe net eventuale simptome care sa-mi dea de banuit. La fiecare mers la toaleta ma asteptam sa gasesc sange pe chilot. A fost groaznic. Din fericire, ma consider o persoana puternica si optimista, asa ca am reusit sa depasesc singura momentul si am reusit s-o ajut si pe verisoara mea s-o faca.
Cand s-a intamplat tragedia cu Emma m-am gandit enorm de mult la ea si la parintii ei. Si acum ma rog in fiecare seara pentru ei toti. Ajunsesem sa fac o fixatie. Observasem ca Emma s-a imbolnavit de cancer la 4 ani si 8 luni si mi se parea o varsta fatidica. Pe masura ce Maria se apropia de varsta asta, crestea si groaza mea ca ar putea pati acelasi lucru. Seara, dupa ce adormea, ma uitam minute in sir la ea si ma rugam la Maicuta Domnului sa mi-o tina sanatoasa. Cand fii-mea a implinit 4 ani si 8 luni ma trezeam noaptea din somn sa vad daca mai respira, daca are febra, parca eram apucata, parca eu cautam simptome. Cum a depasit varsta, gata, parca m-am linistit, am senzatia ca de-acum nu o mai poate atinge nimic rau, desi stiu ca nu-i asa. Dar efectiv, m-am simtit usurata. Zi tu, nu-s nebuna??? De-aia incerc sa evit sa aud de tragedii de genul asta, pentru ca zile, luni bune pe urma nu mai sunt om. Acum ma gandesc ca poate, dupa ce se va naste si asta mica, o sa ma mai calmez, o sa devin mai temperata. Cel putin asa sper...
Gata, am scris destul pe marginea unui subiect atat de trist. Sper ca nu am suparat pe nimeni!
Lilina, primul gand cand m-am trezit astazi a fost "uau, 23 august" Si cand ma gandesc la 23 august, ma gandesc automat la o defilare cu peripetii de cand aveam 8 ani. Mama era profesoara, repeta cu copiii pe stadion, aveau nevoie de niste recuzite sub forma unor carti imense de carton. A rugat pe cineva cu o Dacie papuc sa ia recuzita si sa o aduca la stadion si sa ma aduca si pe mine. Nenea, nervos ca trebuie sa ma ia si pe mine, tot bodoganea, etc, m-a suit in remorca printre cartile alea uriase si am pornit. Pe drum, la o curba s-au dus cartile de-a berbeleacul, eu am ciocanit in gemuletul acela mic care desparte cabina de remorca, nenea injurand, transpirat leaorca tot (era si plinut), a oprit pe mijlocul drumului, si fuga sa adune cartile cazute. A fost de coma toata faza. Pe urma, cand am ajuns la stadion, am fost recompensata cu o sticla de Pepsi (la care ma gandisem tot anul, asta era bucuria copiilor care mergeau la defilare, ca primeau sticle de Pepsi si bucati de friptura rece) Iar mama se lupta ca o leoaica pentru elevii ei, sa nu care cumva sa le fure cineva portia de Pepsi sau friptura caci multi erau copii foarte saraci, pentru ei era un eveniment cand primeau asa ceva. Tin minte ca mai primeau tenisi si tricouri parca.

de Maria Cornelia (20.09.2006) si 18+ cu
Din ce in ce mai mare
Perlute de domnisoara

Bobuletul

Roxana01 spune:

lexi, eu incerc sa invat din tragediile astea. cred ca pe toate ne-a marcat emma, cu toate ne-am gandit ca ea era de varsta copiilor nostri cand s-a imbolnavit. dar eu invat ca trebuie sa pretuiesc clipa si asta ma ajuta. de exemplu azi noapte victor m-a strigat in toiul noptii. visase ca se lupta cu darie . de obicei m-ar fi suparat ca ma trezeste, ca adorm mai greu dupa aceea, ca sunt obosita... dar azi noapte am apreciat ca am avut 5 minute in plus in care sa-mi iau copilul in brate, m-am bucurat de sentimentul asta unic, i-am mangaiat talpile goale, i-am mirosit pielea cand dormea. asta invat eu. sau daria ieri a lipit stickuri pe perete, pe peretele nou zugravit, in casa noua pe care ne propusesem s-o tinem curata. m-am suparat. inainte cred ca i-as fi dat pauza, as fi facut o intreaga teorie. acum i-am spus doar ca o iubesc dar ca mi-ar fi placut sa ma asculte si sa nu puna stickuri pe perete. stie ca a gresit si sunt sigura ca ce i-am spus a contat poate mai mult decat o intreaga teorie. si, in final, nu e un capat de tara, copilul si-a exprimat creativitatea... asa iau eu viata acum. s-ar putea sa gresesc fiind prea permisiva, dar consider ca nu depestesc limita unei bune educatii.

Crisnemes spune:

Buna dimineata!


Roxana - te inteleg perfect - ideea e ca cu fiecare postare a ta parca sunt cea mai rea mama din lume mai ales ca baietii tin sa-mi aduca aminte zilnic, dar apoi imi spun ca ma iubesc e adevarat....
Imi iubesc baietii enorm doar ca fac asa multe prostii zilnic astfel incat ii cert zilnic.
Stiu ca le fac observatii mai tot timpul dar nu mai stiu cum sa procedez. De multe ori ii las pe ei sa-si rezolve conflictele fara sa ma implice si pe mine.
Asta trebuie sa invatam sa pretuim fiecare clipa alaturi de ei, sa-i protejam si sa le aratam cat de mult ii iubim.

Lexi tare simpatica amintirea despre 23 august.

Eu imi aduc aminte ca recitam destul de frumos si a fost un forum organizat la Cluj si atrebuit sa ies in fata multimii adunata pe stadion si sa mimez ca spun o poezie. Abia la revolutie cred ca am inteles de ce a trebuit sa mimez. Tatal meu a fost ofiter si "respectul fata de regim era la mare cinste"- asa ca pentru mine revolutia a fost un pic neasteptata.
Si tot asa in alt an pe stadion a trebuit sa facem ceva miscari - dar nu-mi aduc aminte prea bine, stiu ca ne-am distarat...

GETY spune:

Mamici, v-am citit!

Roxana01, ca sa intram intr-o nota mai vesela, niste poze de la casuta de vacanta nu ai?

La tataia un pui de curca a crescut mai inaltut. Cred ca a "inspectat-o" pe Maria ce ducea ea in manute si a mers un pic mai repede spre ea. N-a sarit, a marit pasul. Maria se fereste acum de el.

Ieri dimineata, in drum spre tataia ii spune lui tati in autobuz ca e obosita (fusesem duminica la gratar la sorela), dar sa nu-i spuna lui buni, ca nu vrea sa doarma. Si n-a dormit la pranz.

La piscina zicem "spicina", dar reuseste sa-l pronunte corect, uneori.

La surubelnita zice "surubelntipa"

Asa creste Maria Diana

My weight

Roxana01 spune:

Gety, am poze, caci ma stiti, sunt dependenta de fotografiat! doar ca, datorita faptului ca eram in curtea proprie, iar copiii au acolo si o piscinuta gonflabila, i-am lasat tot timpul goi! si mi-e teama din cauza obsedatilor sa pun poze cu copiii mei goi pe net. dar va pot spune sigur ca s-au distrat, mai mergem si weekendul asta, abia asteapta!

Cris, zau asa, sigur esti o mama extraordinara! daca o intrebi pe mama mea (si inca alte persoane cu idei diferita fata de mine in ce priveste cresterea copiilor) iti va/ vor spune ca ai mei copii sunt prea rasfatati si li se permit prea multe. asadar, nici pe departe nu sunt considerata o mama "cum ar trebui sa fiu", iar daria si victor sunt "prea alintati, prea dezordonati, prea de capul lor". evident, chestie de perceptie... eu zic ca-s doar iubiti, doriti si respectati ca si copil. e adevarat, sunt si sechele din copilaria mea, cand tot timpul mama ne apostrofa ca nu suntem ordonate, ca numai ea face treaba, ca munceste pentru noi si noi nu-i suntem recunoscatoare. eu zic ca vor avea o viata sa munceasca, dar sunt cativa ani de copilarit. asa ca ce sa-i terorizez cu ordinea, curatenia, ii pun in joaca sa ma ajute (de exemplu se bat care sa ma ajute sa strang rufele de pe sfoara sau sa le duc in sifoniere, sa dea cu aspiratorul sau cu mopul, dar la stransul jucariilor trebuie sa inventez intreceri ca sa le stranga) dar nu ii oblig sa o faca. m-am lungit, dar vroiam sa-ti spun ca oricum cred ca la tine e mai dificil, ca-s 2 baieti. daca aveam si eu 2 victoras, nu stiu daca treaba mergea chiar "ca pe roate". la noi daria mai tempereaza avantul lui victor...