Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***336***

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns aris26 spune:

buna seara
a adormit plodul in masina iar, asa ca eu mai frec telecomanda si de ce nu si forumul, cand ma duc sa il culc de cele mai multe ori adorm eu inaintea lui. stiti ce talent am sa adorm pe:"I am TNT, I'm dinamite!"

eu sunt convinsa ca stie la fix ce inseamna imi pare rau. sentimentul de parere de rau il are de mult, f mult timp. iar reactia mea la suparare e ca o jucarie pe care a stricat-o, pur si simplu nu mai sunt buna de joaca si sunt convinsa ca ii pare sincer rau...ca de multe ori nu are chef sa recunoasca asta e alta. si am incercat sa diferentiez clar si in limbaj "scuze" de "imi pare rau" scuze folosim cand lovim un scaun din greseala, sau daramam o cana tot din greseala. imi pare rau folosim daca chiar am facut ecva rau cu intentia, sub niste nervi sau agitatie de moment.
scuze intra in categoria multumesc, te rog pe care eu le consider doar niste formule de politete dar in nici un caz nu sunt cuvinte magice. urasc ideea pt ca asta degenereaza in ideea ca daca am zis te rog gata primesc garantat si nu e chiar asa in viata reala. aud mult prea des copii izbucnind intr-o criza:"dar am spus TE ROOOG!"

Nu imi place sa il frec pana zice mecanic porcaria de multumesc dar imi place sa il invat sa fie politicos, sa inteleaga ca nu e frumos sa spuna AIA ci mai degraba doamna aceea...na, noi trebuie sa ii invatam toate astea, nici nu putem sa ii lasam sa creasca copii-buruiana. trebuie cumva gasit un echilibru, nici sa ii ...la icre aiurea dar nic lasati chiar de capul lor ca mie una imi e frica rau de un copil rasfatat in sensul de prost crescut si fara limite.
si eu ca si pisigri sunt f mandra de el, mai ales cand se descurca singur sa manipuleze prin cuvinte frumoase. la gradi le-a facut pe toate doamnele de acolo si intr-un fel ma bucur. a invatat ca primeste mult mai usor ceea ce doreste daca se poarta si vorbeste frumos decat daca plange si se da cu fundul de pamant(caz in care de la mine chiar u mai primeste nimic). de bine de rau cu metoda asta m-a ferit sfantul pana acum de crize cu tavalit pe jos in locuri publice sau de fata cu alti oameni, de fapt nici cand suntem singuri nu o face, ba chiar deloc. asta pt mine e o maare realizare ca tare frica mi-a fost. cand auzeam, sau aud copii urland in mijlocul magazinului si trantindu-se pe jos mi se face rau.

gata am fugit sus sa citesc desi nu mai am nici o carte si am ajuns la o colectie de nuvele sfveche si ratacita prin casa.
dar am o perna de gravida super tare
desi dorm cu fi-miu ca suntem singuri si la noapte sigur ma bat cu el pe perna minune

+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dyana27 spune:

pup fetele
eu am lipsit motivat, din motive foarte nasoale... unchiul meu a ales sa-si ia viata... nici nu am putere sa spun altceva. am vazut ca ati vorbit despre moarte, despre pomeni... despre ce e "dincolo"....; eu cat am stat la inmormantare am incercat sa o incurajez pe bunica (o femeie foooarte bisericoasa) ca Dumnezeu e mult prea bun ca sa nu ierte orice, si ca sufletul lui o sa fie linistit daca-l iertam toti pentru ce a facut.... dar nu cred ca am reusit mare lucru. Am avut cateva zile oribile, nu vreau decat sa treaca mai repede sentimentul asta de neputinta, sa se estompeze durerea sa-mi vad familia ravasita.... si-mi doresc din suflet sa-l iert pentru ce a facut... si cum a planificat totul... si mai ales pentru ca si-a lasat mama sa fie cea care-l gaseste.
Ca sa fie si mai nasol cand m-am intors de la tara l-am gasit pe mutzu cu febra, de 2 zile face febra, scaune moi... maine ducem de toate la analiza, sa vedem cu ce carcalac ne-am pricopsit; febra face cam la 8 ore, noaptea mai des, in rest starea lui e foarte buna, se joaca, manaca la fel de mult ca de obicei... nu-l doare nimic, doar un pic burtica cand face caca, cred ca are 2-3 crampe; azi a facut de 3 ori, ieri de 2, alataieri de 6 ori... dar nu exagerat de apos... ci doar moale;
Maximul l-am atins cand dupa 3 zile de rugaminti... nu mi s-a dat concediu cand voiam eu.... doar asa, ca sa nu mi-l dea, eu fiind singurul om de pe sectie care a trebuit sa "ceara" 3 zile la rand ... si sa nu i se aprobe; efectiv sunt fara cuvinte, imi doresc din suflet sa plec de acolo si sa nu ma mai uit inapoi.
imi pare rau ca nu vin cu vesti bune, dar sigur or sa treaca toate pe rand si imi revin rapid la forma mea "de zile mari" (dar mi-am permis o saptamana in care sa cedez cu totul... si sa ma las in voia sortii si a durerii si sa iau orele pe rand asa cum vin).


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aris26 spune:

pisigri - eu trimisul langa canapea, ca la noi asta e locul, il folosesc doar atunci cand plange aiurea(mai precis protesteaza printr-un fel de tanguiala la un refuz sau o prostie gen de ce s-a rupt biscuitele). nu il trimit ca pedeapsa ci "stiu ca esti suparat si nu iti convine, e normal sa vrei sa te descarci, dar te rog sa te duci langa canapea sa plangi, cand te-ai linistit te intorci la mine si discutam calmi amandoi"
ideea e ca atunci cand e isteric sau semiisteric oricum nu pot discuta rational cu el si doi- criza se termina de sute de ori mai repede. nu are niciodata nevoie de mai mult de 3 secunde ca sa se intoarca zambind:"m-am linistit" si sta langa mine sa ii fac teoria chibritului si sa il asigur ca il inteleg, ii inteleg frustrarea dar nu o pot accepta/rezolva si ca il iubesc. la noi functioneaza absolut magic, toata lumea ramane cu gura cascata cand il vede. pe cand vad copii prietnilor care incep cu da' de ceeee eeee eeee si trag de hainele mame, si se trantesc in fund si mamele exploica degeaba, pt ca bla bla bla si copilul:"da' de ceeee eeeee" si alea iar de la capat pt ca bla bla si copilul mai rau urla si trage de masa si parinte:"da io vreau cutare...de ce nu mi-l daaaai aaaaaa" pana cand mama explideaza urla la copil sau mai rau il pocneste, ala plange si mai rau si poftim o scena de toata frumusetea din care toata lumea iese sifonata rau.
pt ce toate astea? eu refuz sa discut si cu un adult isteric, daramite cu propriul meu copil de la care am pretentii(poate de multe ori exagerate...dar na, asta e ma-sa)

la colt - pedeapsa a primit o singura data cand a aruncat cu o cana, a daramat tot ce era pe masa si m-a lovit pe mine drept in arcada. a stat pe scara, dupa colt unde l-am pus fara sa comenteze pt ca a stiut ca asta a fost chiar groasa si i-am explicat ca il pun sa stea acolo pt ca sunt f suparata si f nervoasa si nu vreau sa vorbesc cu el acum cand sunt nervoasa, sa imi de-a voie un pic pana ma calmez. a fost mai mult un time-out pt mine ca daca imi dadeam atunci drumu la gura ma stia tot bucurestiul.
stiu ca nu face lucrurile din rautate, Doamne fereste, ci mai mult pentru a ne atrage atentia dar tot nu poti tolera ca parinte anumite comportamente, nu?


+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anaan spune:

Aris vad ca mi-a luat-o inainte, dar, Pisigri, voiam sa-ti explic si eu trimisul "dincolo", dincolo fiind pentru el in hol, ca acolo alege el sa merga sa se calmeze. Nu-ti imagina ca-l duc eu, il inchid in vreo camera singur pe intuneric, cum am mai auzit (metoda mi se pare abslolut barbara!). Pur si simplu cand se isterizeaza aiurea (de exemplu tine mortis sa umble la butoanele de la aragaz si eu nu-l las etc.) si nu reactioneaza la nimic din ce-i spun, atunci eu ii zic "Andrei, du-te dincolo si calmeza-te si dupa aceea vino sa vorbesti cu mama". Spre surprinderea mea, se duce si- exact cum spunea Aris- in cateva secunde e inapoi, dragastos si cooperant, iar eu ii tin toata teoria de rigoare si mi se pare mult mai receptiv asa, decat in toiul crizei de nervi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anaan spune:

Dyana, am ramas fara cuvinte... sa-si gaseasca linistea, bietul, pentru ca probabil avea un suflet chinuit si sa v-o gasiti si voi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dyana27 spune:

am spicuit putin discutiile din capitolul trecut si am ajuns la concluzia ca mutzu a devenit identic cu vitamina la comportament, vorbit si "prostioare" iar eu identica cu Aris la educatie; eu v-am mai zis ca-l rasfat enorm de mult dar disciplina a fost disciplina ( ma rog, asta insemnand limitele necesare sa nu ajunga sa se tavaleasca in urlete ca sa obtina ce vrea); la mine e foarte clar, maraiala nu tine si nu a tinut niciodata, daca vrea ceva si-mi cere marait nu primeste, punct; daca cere frumos sigur ca atunci discutam la subiect; e adevarat ca de multe ori facem ce vrea el... dar nu sunt cereri exagerate, ci este doar joaca, adica aia vrea el sa faca (de ex sa se dea in leagan) si atunci aia facem;
Ma enerveaza la culme sa vad ca uneori copii au niste dorinte naive si perfect de inteles si parintii efectiv refuza" ca se invata sa facem ce vrea el"!!! asta e o aberatie, adica de ce nu as schimba joaca ??? de ce trebuie sa stea sa deseneze daca el vrea sa-l alerg??? doar pentru ca sunt eu mai mare si pot sa-l necajesc??? ah, urasc fazele astea cu parinti care-i "oftica" pe copii ( mai ales cand continua discutiile la nesfarsit: vezi, daca nu faceai aia mai stateam, sau iti cumparam nu-stiu-ce... dar ai facut aia si nu mai primesti.... si tot asa.... si tocmai cand copilul se potoleste si a inteles, ca doar nu e retardat, o iau de la capat sa-l mai oftice putin totusi!!!!)
daca am treaba si el se maraie langa mine il trimit scurt la joaca cu tati si nu negociez; chiar daca se lasa cu urlete, ii explic ca termin in 10 minute dupa care ne jucam; cam aici intervine "miorlaiala" de obicei, la fazele in care eu nu sunt "disponibila la minut", dar nu se negociaza niciodata, pentru ca sunt atat de rare situatiile in care chiar nu pot sa las treaba respectiva din mana,(sau sunt pe buda fix cand vrea el sa-l dau in leagan sau sa-l alerg) incat imi permit sa le consider limita care nu trebuie depasita.
Cu batutul... da, ne mai luam cate o palma/ cate un picior dar in joaca; nu da niciodata la nervi sau de suparare in noi, ci numai in timpul jocurilor cand se cam agita... ii mai scapa cate una; evident ca nu ramane netaxat, si de obicei intrerupem joaca; si stie perfect ca nu e voie sa dea, pentru ca daca da in mine fuge repede la taica'su' sa-i spuna ca a dat si eu m-am suparat si nu ma mai joc cu el.... si vine sa ma pupe ca sa treaca buba pe care mi-a facut-o.
Am avut si eu cateva secunde () cand m-am suparat pe el, dar au trecut instant, n-am ajuns niciodata pana acum la stadiul in care sa vreau sa-mi iau campii; si mai am un avantaj: ne intelegem extrem de bine din priviri, asa a fost de bebelus, si de cele mai multe ori nu e necesara decat o privire si stie ca e cazul sa se potoleasca (sau un deget ridicat).
Hotomanul acum a invatat sa ne faca din vorbe, si tentativele de cearta ale noastre se termina in hohote de ras, pentru ca ne "baga cate o replica" la care nebun sa fii sa nu razi; de exemplu zilele trecute a ramas cu alina acasa si o tot punea sa faca diverse chestii (ca ea oricum este calutul lui de calareala) pana cand a cazut saraca lata, nu mai putea; si i-a zis ca nu mai poate... si el se ducea langa ea si zicea: "aaa, sa nu clezi ca faci numai ce vlei tu!!!! (vorbind despre el, si cu el)... va dati seama ca a lesinat sora'mea cand l-a auzit cum se "certa" singur;
A, mai am ceva, perioada de oboseala, adica inainte de somnicul de pranz si cel de seara; eu astea le consider clar exceptii, dureaza maxim 20 de minute, si da, in timpul asta ii este permisa maraiala si chiar si nervii....; sau dupa activitati lungi si solicitante, dupa ture de cumparaturi.... pe bune, trebuie facuta diferenta. Mutzu e destul de sensibil la schimbari si la oboseala chiar daca noi l-am tarat la cumparaturi de la 2 luni si n-am miscat fara el nicaieri, si a mers cu noi... asa e el; si cand oboseste uneori face urat (doar uneori); dar mie-mi e clar ca este un comportament temporar, si dupa un somnic bun trece.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dyana27 spune:

sa va mai spun ce face hotomanul cand eu cica ma prefac ca dorm seara ca sa-l adorm pe el: daca nu-i raspund deloc pune caputul pe perna langa mine, lipeste nasul de al meu si ma intreaba: 'mamiiiiii, ma iubetzi?"; va dati seama ca la asa intrebare nu ma pot preface ca dorm si pana nu-i raspund ca-l iubesc cel mai mult din univers nu tace o secunda din gurita; ma topeste efectiv cand vine asa, fara nicio pregatire si ne zice ca ne iubeste, sau vine si ne intreaba daca-l iubim, pe mine obligatoriu "din univers"- scurtarea de la cel mai mult din univers.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inapreda spune:

Buna dimineata!

Haideti la cafea! Cred ca io o sa beau un litru. Iar mi-e somn de cum m-am trezit si ma simt obosita la max.

***

Diana, Dumnezeu sa-l ajute sa-si gaseasca linistea.

Gina lu' Ian

Mi-e dor...
La 2 ani



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns novus spune:

Neata !!!

Dyanna, imi pare rau pt unchiul tau, sper sa va gasiti linistea si voi si el !!


Si la noi trimisul sa se calmeze e in momentele de maraiala si tanguiala fara sens, functioneaza cam de fiecare data, drept e ca nici nu se intampla foarte des

Aris, si mie imi era groaza de trantelile pe jos in magazine, dar pana acum am scapat de scenele de genul asta sper sa nici nu o apuce vreodata

Ada oricum eu zic ca e foarte intelegatoare adica de ex v-am zis ca are pasiunea pt bile dar nu pot sa-i iau cate una de fiecare data cand trecem pe langa borcanele cu bile,adica nu ca nu pot, nu vreau, asa ca ma intreaba cand le vede : ai ise ? daca ii zic ca da, e ok, luam o bila daca ii zic ca nu am mergem mai departe si gata fara rugaminti si tanguieli de se uita babele si isi fac cruci, cummmm nu e cu circ ??!!

Cu formulele de politete si eu zic ca ei le inteleg sensul f bine, la noi poftim si multumesc sunt la ordinea zilei, cand vrea ceva stie si de te ioooggg iar cu scuzele la fel stie ea cand trebuie folosite si cu cine

Ieri a facut Ada si o constatare : pipi e gaiben ca paiul meu

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inapreda spune:

Citind tot ce s-a scris, eu am ajuns la concluzia ca ai nostri copii au "stadii de dezvoltare" (nu stiu cum sa le numesc altfel) diferite. Al meu inca e...mic Nu pentru ca eu il vad asa ci pentru ca / chiar asa este! Vorbeste multe (nu corect) dar pentru a denumi mai mult obiecte, persoane, culori, cifre, litere, uneori sentimente (doar "te iubesc" si "ma bucur") nu notiuni abstracte. Uite, chiar am stat sa ma gindesc citeva minute si asa e: Ian nu are inca in vocabular notiuni abstracte.

Sint diferiti si ca personalitate (pe Ian nu l-as putea pune la colt, nici sa-l las sa se linisteasca singur in alta incapere. Mi se pare mie ca..."nu e genul",la fel cum nici eu "nu sint genul". Eu prefer, oricind, comunicarea. Se supara -si se vede pe fata lui mica-daca il tratezi cu indiferenta cind sufera. Insa, pe de o parte, nu e un copil problema, pe de alta parte, mie mi-e usor sa-l linistesc cind/daca e cazul, vorbindu-i si stindu-i alaturi. La noi e mai simplu asa.

Gina lu' Ian

Mi-e dor...
La 2 ani



Mergi la inceput