Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?

miereamara spune:

Eu cand spun tantrum ma refer mai ales la copii mici, incapabili sa isi gestioneze sentimentele, cei pana in 4-5 ani.

Ce ai vazut tu in magazin si numesti rasfat, mai ales dupa varsta de 4-5 ani, eu cred ca e vina parintilor nu a copilului, parintii nu au fost consecventi in aplicarea unor reguli (care difera in functie de limita de toleranta a fiecarei familii). Inconsecventa parintilor duce la confuzii in capul copilului, azi i se da, maine i se interzice si asa el nu mai intelege nimic. Asta pe fondul unor conditii normale. Cand copilul are un discomfort )somn, foame, plictiseala) se acutizeaza criza.

De exemplu baiatul meu a inceput sa auda "nu" din gura mea abia dupa un an...pana atunci am avut o singura interdictie, orice ar fi putut fi periculos pt el...dar atunci il luam de acolo si incercam sa ii ofer o alta distractie.Nu ma deranja absolut deloc cand plangea sau se tavalea pe jos, pur si simplu nu avea alte mecanisme sa manage frustrarile.

Dupa varsta de un an, am consderat ca pot sa incep sa introduc niste "reguli" mai in amanunt, mai ales ca a mers la gradinita. La interdictia de a nu isi provoca rau lui insusi s-a adaugat o alta regula, sa nu ii raneasca pe altii indiferent ca era o jucarie data in cap sau o muscatura.

Dupa varsta de 1 an jumate am inceput sa adaugam altele, incet, incet...pe masura ce il simteam "pregatit", nu alergam pe strada (un exemplu), nu traversam strada singur, mancam la masa (pe cat posibil), ne spalam pe dinti zilnic, spalam mainile des, ora de culcare trebuie respectata cat de cat, chestii pe care le faceam si pana atunci dar nu erau batute in cuie, totul in functie de cat de maleabil era copilul, dar de la o anumita varsta am considerat ca poate sa priceapa "de ce" trebuie sa facem lucrurile alea, i le-am explicat.

acum stie ca regula este sa ne spalam pe maini pt ca avem germs si ne putem imbolnavi...ne culcam la ora 8 pt ca daca nu dormim indeajuns suntem obositi a doua zi si nu putem face lucruri care ne fac placere, mama si tata merg la servici si el merge la gradinita...

Crizele le-am manevrat si eu cum am putut, de cele mai multe ori mergea sa il iau in brate si sa il tin indeajuns de strans astfel incat sa nu poata sa ma loveasca si sa nu isi faca rau, ii sopteam la ureche ca imi pare rau ca e suparat dar nu putem face lucrul ala...cand am fost prea nervoasa si am ridicat tonul am observat ca mai rau s-a crizat...acum vad ca merge chestia cu take a break ....amandoi luam o pauza, eventual il tin in brate pana cand ne trec dracii la amndoi:)))

Copilul meu are un temperament foarte puternic, incapatanat, a fost nevoie sa repet de sute de ori si sa fac sute de simulari cu el ca sa invete ca nu are voie sa alerge in strada, simteam ca o iau razna,...stiu ca au memoria scurta la varsta asta, dar cu toate astea e frustrant sa spui ceva si peste o secunda sa il vezi cum alearga.



Tiny baby gator

Baby gator

XIO spune:

Miere, la asta ma refeream
Si de curiozitate mai vreau sa te intreb ceva: cum e catalogata reactia mamei la una dintre aceste crize de rasfat (deci strict de rasfat,nu altceva), cand ea ignora complet copilul care tipa, plange si se da cu fundul de pamant?
E ok, nu-i ok sa faci asa?



Julia, nu ma calca pe nicaieri, doar nu crezi ca m-am suparat pt. ca tu ai catalogat copiii bine crescuti ca fiind niste legume?
Spuneam doar ca mi se pare nitel deplasat si agresiv, banuiesc eu ca te-ai simtit atacata cand am spus de copii rasfatati.
Daca e parere gresita, mea culpa.


**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro

riana spune:

Inainte sa am copil spuneam ca al meu nu va face si nu va drege etc.
Uite ca a facut si din aia si din ailalta cate un pic.
De educat il educ non stop, invata treptat, mai are scapari ideea e ca vad in el ca evolueaza si ca usor usor se prinde ceva din ceea ce-i tot repet.
As vrea si eu sa vad copilul ala nascut educat
In alta ordine de idei, am intalnit si eu parinti ai caror copii sunt in opinia lor "perfecti" asa ca nu au nici un impact asupra mea relatarile de genul "vaiiii, dar al meu n-a facut niciodata asa ceva"
Copilul care niciodata nu face nici o criza, sau nu spune un cuvant urat, care e numai lapte si miere si numai "da tata, da mama" , in opinia mea nu e copil ci e extraterestru

miereamara spune:

Eu nu l-as ignora clar, cred ca tocmai ignorarea duce la acutizarea crizei. M-as cobori la nivelul lui si as incerca sa comunic, daca in maxim cinci minute nu reusesc sa obtin ceva, il iau pe sus si plec din magazin.

In parc ii dau 10-15 minute maxim.

Acasa...depinde...ce anume a provocat criza, uneori il las sa isi consume nervii, alteori nu.

Dar in public nu l-am lasat niciodata sa te tavaleasca, urle, etc mai mult de 10 minute, daca nu am obtinut nici o ameliorare, l-am luat pe sus si am plecat. Nu de rusine fata de alti oameni ci din respect pt copil si pt urechile altora...clar daca nu reusesc sa il calmez in 10 minute, ceva e in neregula, ori e obosit sau ii e foame sau pur si simplu nu are chef sa fie acolo la momentul respectiv.

Dar nu s-a intamplat decat de cateva ori...imi amintesc ca a facut vreo doua tantrumuri la cineva acasa si atunci am procedat la fel, am plecat in mijlocul vizitei, era trecut de ora lui de culcare un pic si era obosit, deci vina era a noastra.

Il "ignor" in sensul ca nu am alta alternativa, cand plange/tipa/urla si esta in scaunul de masina. sub nici o forma nu il scot de acolo, asta dupa ce ma asigur ca nu are un confort fizic sau ceva de genul.



Tiny baby gator

Baby gator

pisigri spune:

Xio, ca sa nu discutam despre rasfat, ca unii zic ca exista asa ceva, altii ii neaga existenta.

Discutia a pornit de la tantrumuri la 2-3 ani. S-au mai adus in discutie un copil de 1 an jumate si unul de 4 ani. Care fac crizele astea absolut autentic. Si sint de acord cu tine, parintele e de vina pentru ele, dar nu din lipsa de educatie si rasfatul copilului, ci pentru ca nu stie sa le previna.

Tu aduci in discutie copii de 7 ani care fac tantrumuri. Care nici nu sint tantrumuri de fapt, alea sint crize de nervi sau cum vrei sa le spui, dar au cu totul alt mecanism si alte cauze decit "crizele" de la 2-3 ani, definite ca tantrumuri.

Super nanny mie mi-a displacut pentru ca trateaza efectele, fara a ajunge la cauza. De aceea, metoda ei mi se pare ca nu are sorti de izbinda decit pe termen scurt, sau deloc.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

adriuta spune:

Si toate astea doar ...pt niste pufuleti cu branza ....
Pffff

XIO spune:

Da, pai de asta am intrebat, ca mi se parea fantastic ce facea acolo, mergea la niste copii imposibili si dupa x zile erau cuminti de te speriai (vorba vine:))) ).
Solutiile erau relativ simple, adica logice, din cauza asta ma miram nu au fost incercate pana acum.




Miere, te-am intrebat pt. ca am vazut cateva mame (2-3) care atunci cand copii au inceput sa tipe i-au ignorat total. Dar total. De parca nici nu existau. Si nu erau scolari, erau mici.


**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro

Ilinca_M. spune:

In mod normal tot ce a scris XIO la acest topic mi-ar ridica tensiunea la maximum
Dar apoi imi amintesc brusc cum eram eu INAINTE sa fiu insarcinata, ce conceptii "sanatoase" aveam, cum ma uitam cu gura cascata la "super-nana" si-i admiram "abilitatile", ce-mi spuneam de multe ori in gand ("copil razgaiat/ ce pumni le-as trage/ ce mama bleaga etc.").
Diferenta e ca pe mine nu ma pasionau copiii si in niciun caz n-as fi stat la discutii educationale cu mamici, pur si simplu ma uitam din cand in cand pe strada si faceam "observatii" in gand sau deliram cu prietena mea cea mai buna pe tema "copiilor enervanti":))). Acum ne umfla rasul amintindu-ne discutiile alea si ne si simtim oarecum jenate:))
Tu, XIO, de ce esti atat de preocupata de subiect, de dragul polemicii sau esti pusa pe fapte mari?

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

Ilinca_M. spune:

Aici trebuie sa te contrazic; tocmai ca FAC crize (urate rau) astfel de copii pentru simplul motiv ca exista situatii in care parintele, oricat de binevoitor si pornit spre satisfacerea tuturor "capriciilor"(eu nu cred ca copiii mici au "capricii", dar asta e alta discutie) nu poate. Ex.: copilul "razgaiat" de 1 an-2-3 vrea neaparat sa treaca strada pe rosu, in secunda aia, nu conteaza ca vin masini. Cum "dezamorseaza" parintele situatia? Se va criza copilul au ba? Sau: in parc leaganele sunt ocupate de alti copilasi, iar copilul "razgaiat" vrea neaparat in leagan, nu vreasa astepte nici un minut; crezi ca parintele va "zbura" alt copil mic de pe leagan sa-l dezamorseze pe alamicu' al lui? Etc etc. Deci afirmatia asta nu mi se pare justificata.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

saskia spune:

Mie nu mi se pare ok ca parintele sa se execute si sa faca tot ce vrea copilul, dar asta de la o varsta incolo. La 3 ani jumatate as cauta alte solutii cum ar fi pufuleti intr-o punga mai mica, mancat bine inainte de a pleca in parc sau magazin, si nu dus in locuri care l-ar putea tenta si eu nu sunt de acord cu ele .